Lecţia 13. Preexistenţa lui Hristos

„Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” (Ioan 17:5).

„Hristos a fost slăvit cu adevărat, chiar cu slava pe care a avut-o cu Tatăl din toată veşnicia.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 38, 39 engl.

Recomandare pentru studiu: Evanghelizarea, pag. 615,616 engl.

Selected Messages, vol. 1, pag. 247.

Istoria faptelor apostolilor, pag. 38,39 engl., cap. Ziua cinzecimii.

Duminică 20 martie

1. Ela fost înainte de toate lucrurile

a. Cum combate Biblia pretenţia că Hristos nu a existat înainte de naşterea Sa în Betleem? Ioan 8:58; 17:5,24.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.” (Ioan 8:58).

Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan 17:5,24).

„Deşi vorbeşte despre umanitatea lui Hristos când a fost pe acest pământ, Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte hotărât şi despre preexistenţa Sa. Cuvântul a existat ca o fiinţă divină, chiar ca Fiul veşnic al lui Dumnezeu, în unire şi una cu Tatăl Său.” – Lift Him Up, pag. 16.

b. Cine a fost Creatorul tuturor lucrurilor? Ioan 1:1-3; Coloseni 1:13-17; Evrei 1:2,8-10.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. (Ioan 1:1-3).

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. (Coloseni 1:13-17).

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

…pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.” Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile Sunt lucrarea mânilor Tale. (Evrei 1:2,8-10).

„Dacă Hristos a făcut toate lucrurile, El a existat înainte de toate lucrurile. Cuvintele rostite cu privire la aceasta sunt atât de hotărâte, încât nimeni nu trebuie să rămână în îndoială. Hristos a fost Dumnezeu în esenţă, şi în cel mai înalt sens. El a fost cu Dumnezeu din toată veşnicia, Dumnezeu peste toate, binecuvântat pe vecie.” – Idem.

„Hristos este Fiul lui Dumnezeu, preexistent, existent prin Sine… Când vorbeşte despre preexistenţa Sa, Hristos poartă mintea înapoi prin veacurile nesfârşite. El ne asigură că nu a fost nici un timp când El să nu fie în tovărăşie strânsă cu veşnicul Dumnezeu.” – Credinţa prin care trăiesc, pag. 46 engl.

Luni 21 martie

2. Ela elaborat planulde eliberare din Egipt

a. Ce relaţie puternică a avut Hristos cu Moise? Exodul 3:2-8; Evrei 11:24-27.

Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ Sfânt.” Şi a adăugat: „Eu Sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu. Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc Canaaniţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii. (Exodul 3:2-8).

Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. (Evrei 11:24-27).

„Rugul aprins, în care Dumnezeu i S-a arătat lui Moise, Îl descoperea pe Hristos. În această scenă, se află viul adevăr. În îndurare, Dumnezeu era pe cale să-şi elibereze poporul din sclavia egipteană; El i S-a arătat lui Moise, spunându-i că fusese ales ca lider vizibil al poporului lui Dumnezeu…

Cel care vede sfârşitul de la început, a vegheat şi a păzit pe servul Său. Dumnezeu l-a mutat pe Moise din curţile luxoase, unde îi era satisfăcută orice dorinţă, la o şcoală mai personală. Aici Domnul putea să comunice cu Moise şi să-l educe în aşa fel încât să ajungă să cunoască greutăţile, încercările şi primejdiile pustiei. El i-a dat oi de îngrijit, ca să poată fi calificat să fie păstorul poporului lui Dumnezeu.” – The Youth’s Instructor, 13 decembrie 1900.

b. Cine era Îngerul de la care Moise a primit legea morală (Exodul 20:3-17) ca să o dea evreilor şi nouă? Maleahi 3:1; Faptele Apostolilor 7:37,38.

Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.

Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

Să nu ucizi.

Să nu preacurveşti.

Să nu furi.

Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. (Exodul 20:3-17).

Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:1).

Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.” El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. (Apostolilor 7:37,38).

„Hristos nu a fost doar conducătorul evreilor în pustie – Îngerul în care era numele lui Iehova şi care, învăluit în stâlpul de nor, mergea îna­intea oştirii – ci El a fost Acela care a dat legea lui Israel. În mijlocul slavei teribile de la Sinai, Hristos a declarat în auzul întregului popor cele zece precepte ale legii Tatălui Său. El a fost Acela care a dat lui Moise legea săpată pe tablele de piatră.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 366 engl.

„Când a fost rostită legea, Domnul, Creatorul cerului şi al pământului, a stat lângă Fiul Său, învăluit în foc şi fum pe munte. Nu aici a fost dată legea pentru prima dată; însă a fost proclamată ca poporului Israel, ale cărui idei ajunseseră confuze prin asocierea lor cu idolatrii din Egipt, să i se reamintească termenii ei, şi ei să înţeleagă ce înseamnă adevărata închinare înaintea lui Iehova.” – Comentarii biblice, vol. 1, pag. 1103.

„Cele zece precepte sfinte rostite de Hristos pe muntele Sinai erau descoperirea caracterului lui Dumnezeu, şi făceau de cunoscut lumii faptul că El avea jurisdicţie asupra întregii omeniri.” – Idem., pag. 1105.

Marţi 22 martie

3. Ell-a conduspe Israelprin pustiu

a. Cum a fost implicat Hristos în conducerea poporului Israel prin pustie? Exodul 23:20-23; 32:34; 1 Corinteni 10:4.

Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El. Dar dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. Îngerul Meu va merge înaintea ta şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Canaaniţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici. (Exodul 23:20-23).

Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor! (Exodul 32:34).

…şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. (1 Corinteni 10:4).

„Învăluit în stâlpul de nor, Răscumpărătorul lumii ţinea legătura cu Israel. Să nu spunem atunci că ei nu-L aveau pe Hristos. Când poporul înseta în pustiu şi recurgea la murmure şi plângeri, Hristos era pentru ei ceea ce este pentru noi – un Mântuitor plin de compasiune gingaşă, un Mijlocitor între ei şi Dumnezeu.” – Comentarii biblice, vol. 6, pag. 1061.

b. Pe cine au ispitit şi provocat israeliţii în timpul pelerinaju- lui lor prin pustiu? Psalmii 78:18,56; 1 Corinteni 10:9.

Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor. (Psalmii 78:18).

Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s-au răzvrătit împotriva Lui, şi n-au ţinut poruncile Lui. (Psalmii 78:56).

Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. (1 Corinteni 10:9).

„Moise a lovit stânca, însă Hristos a fost Acela care a stat lângă el şi a făcut să curgă apă din stânca de cremene. Poporul L-a ispitit pe Domnul în setea lor şi a spus: Dacă Dumnezeu ne-a adus aici, de ce nu ne dă apă, şi pâine? Acel dacă arăta necredinţa lor nelegiuită şi l-a făcut pe Moise să se teamă că Dumnezeu avea să-i pedepsească pentru murmurele lor vinovate. Domnul a încercat credinţa acestui popor, însă ei nu au suportat încercarea. Ei au murmurat ca să primească mâncare şi apă, şi s-au plâns lui Moise. Din cauza necredinţei lor, Dumnezeu a îngăduit ca vrăjmaşii lor să pornească la război împotriva lor, pentru ca să arate poporului Său de unde vine puterea lor.” – Istoria mântuirii, pag. 132,133 engl.

„Unul egal cu Dumnezeu, singurul Său Fiu născut, a îndeplinit planul Tatălui Său în eliberarea israeliţilor. Dumnezeu a făgăduit lui Moise: ‚Prezenţa Mea va merge cu Tine,’ şi El a împlinit această făgăduinţă prin aceea că L-a dat pe Hristos să fie conducătorul invizibil al poporului Său, în timp ce Moise a fost ales să fie generalul lor vizibil. Hristos i-a călăuzit în călătoriile lor prin pustie, arătându-le unde să-şi pună tabăra. Prin Moise, El a făcut de cunoscut voinţa şi intenţia Sa la mai bine de un milion de oameni. În timpul celor 40 de ani de pribegie prin pustiu, El a fost învăţătorul lor.” – Manuscript Releases, vol. 13, pag. 185,186.

Miercuri 23 martie

4. Ela vorbit prin profeţi

a. Descrieţi relaţia lui Hristos cu Noe, un purtător de cuvânt care a predicat Evanghelia „duhurilor din închisoare” care erau „moarte” în nelegiuirile şi păcatele lor. 1 Petru 3:18-20; 4:6.

Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:18-20).

Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh. (1 Petru 4:6).

„,Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.’ (1 Ioan 3:8). Hristos a fost angajat în acest război din zilele lui Noe. Glasul Său a vorbit locuitorilor lumii vechi în solii de avertizare, mustrare şi invitaţie.” – Comentarii biblice, vol. 1, pag. 1088,1089.

b. Descrieţi relaţia lui Hristos cu alţi profeţi din Vechiul Testament, cum ar fi David (Psalmii 22:7,8; 40:6-8; 110:1), Isaia (capitolul 53), şi Ieremia (31:33, 34). 1 Petru 1:9-11.

Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” Psalmii 22:7,8

Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: „Iată-mă că vin! în sulul cărţii este scris despre mine- vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:6-8).

(Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmii 110:1).

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, cu toate că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi. (Isaia 53).

„Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. (Ieremia 31:33, 34).

…pentru că veţi dobîndi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre. Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. (1 Petru 1:9-11).

„De la păcatul primilor noştri părinţi, nu a mai existat o comunicare directă între Dumnezeu şi om. Tatăl a dat lumea în mâinile lui Hristos, ca prin lucrarea Sa de mijlocire, El să-l poată răscumpăra pe om şi să reabiliteze autoritatea şi sfinţenia legii lui Dumnezeu. Întreaga comuniune dintre cer şi omenirea căzută s-a făcut prin Hristos. Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a dat primilor noştri părinţi făgăduinţa răscumpărării. El a fost Acela care S-a descoperit pe Sine patriarhilor. Adam, Noe, Avraam, Isaac, Iacov şi Moise au înţeles evanghelia. Aceşti bărbaţi sfinţi din vechime au fost în legătură cu Mântuitorul care trebuia să vină în lumea noastră în trup omenesc; şi unii dintre ei au vorbit cu Hristos şi cu îngerii cereşti faţă în faţă…

Hristos a fost Acela care a vorbit cu poporul Său prin profeţi.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 366 engl.

„Legea ceremonială a fost dată de Hristos…

Isus a fost lumina poporului Său – Lumina lumii – înainte de a veni pe pământ sub formă omenească. Prima licărire de lumină, care a străbătut întunecimea în care păcatul a învăluit lumea, a venit de la Hristos. Şi de la El au venit toate razele strălucirii cereşti care au căzut asupra locuitorilor pământului. În planul de răscumpărare, Hristos este Alfa şi Omega – Înce­putul şi Sfârşitul.” – Idem., pag. 367 engl.

Joi 24 martie

5. Eleste calea, adevărulşi viaţa

a. Descrieţi experienţa lui Simeon când L-a ţinut în braţe pe pruncul Isus. Luca 2:25-33.

Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzutochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.” Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. (Luca 2:25-33).

„Simeon trăise în atmosfera cerului. Razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii i-au dat discernământ spiritual.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1116.

b. De ce nu au putut ceilalţi preoţi să-L recunoască pe Isus ca Mântuitorul făgăduit? Ioan 9:40,41.

Unii din Fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” „Dacă aţi fi orbi” le-a răspuns Isus „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.” (Ioan 9:40,41).

„Dumnezeu nu a putut să-Şi arate slava şi puterea poporului Său printr-o preoţie decăzută. Timpul stabilit pentru a-Şi favoriza poporul sosise. Credinţa evreilor se slăbise ca urmare a depărtării lor de Dumnezeu. Mulţi dintre conducătorii poporului şi-au introdus tradiţiile proprii, şi le-au impus evreilor ca pe poruncile lui Dumnezeu.” – Idem.

c. Cum descrie Biblia pe Fiul lui Dumnezeu ca sursa vieţii? Ioan 1:4; 10:10 (u.p.).

În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:4).

…Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 1:4; 10:10 (u.p.)).

d. Ce asigurare este dată tuturor care mor ca urmaşi credin- cioşi ai lui Hristos? Ioan 11:25.

Isus i-a zis: „Eu Sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Ioan 11:25).

„În Hristos, este viaţa, iniţială, neîmprumutată, nederivată… Divinitatea lui Hristos este asigurarea pe care o are credinciosul pentru viaţa veşnică.” – Hristos lumina lumii, pag. 530 engl.

Vineri 25 martie

Întrebări recapitulative personale

1. Citaţi cel puţin un verset care să spună că Hristos a făcut toate lucrurile.

2. Cum puteţi dovedi că legea celor Zece Porunci, dată „nouă” (Fapte le Apostolilor 7:38), a fost primită din mâna lui Hristos?

3. Descrieţi felul în care i-a condus Hristos pe israeliţi prin pustiu.

4. Daţi exemple care să arate că Hristos a vorbit prin profeţi.

5. De ce numai câţiva la număr L-au recunoscut pe Isus ca Mesia cel făgăduit?