Lecţia 9. Două despărţituri

...perdeaua să facă despărţirea între Locul Sfânt şi Locul Preasfânt. (Exodul 26:33).

„[Tabernacolul] era împărţit în două încăperi printr-o perdea somptuoasă şi frumoasă, agăţată de

stâlpi poleiţi cu aur.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 347 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 343-349 engl., cap. Cortul și serviciile lui.

Duminică 20 februarie

1. Sfânta şi Sfânta Sfintelor

a. Descrieţi prima încăpere sau Sfânta din sanctuar. Evrei 9:2.

În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt” era sfeşnicul, masa şi pîinile pentru punerea înaintea Domnului. (Evrei 9:2).

„În sfânta se afla sfeşnicul, spre sud, cu cele şapte lămpi ale lui luminând sanctuarul atât ziua cât şi noaptea; spre nord se afla masa punerii înainte; iar în faţa perdelei care despărţea sfânta de sfânta sfintelor, era altarul tămâierii, de pe care se înălţa zilnic la Dumnezeu norul frumos mirositor, cu rugăciunile sfinţilor.” – Marea luptă, pag. 412.

b. Descrieţi cea de-a doua încăpere sau sfânta sfintelor din sanctuar. Evrei 9:3-5.

…după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul preaSfânt”. El avea un altar din aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas din aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu deamăruntul despre aceste lucruri. (Evrei 9:3-5).

„În sfânta sfintelor, se afla chivotul, o ladă din lemn preţios poleită cu aur, depozitarul celor două table de piatră pe care Dumnezeu săpase legea celor Zece Porunci. Deasupra chivotului, ca un capac al lăzii sfinte, era tronul milei, o piesă splendid lucrată, pe care se aflau heruvimi, câte unul la fiecare capăt, totul fiind lucrat din aur masiv. În această despărţitură, se manifesta prezenţa divină în norul de slavă dintre heruvimi.” – Idem.

Luni 21 februarie

2. Sfeşniculşi pâinea punerii înainte

a. Pe cine reprezenta sfeşnicul? Exodul 25:31,32; Ioan 8:12; Apocalipsa 1:20.

Să faci un sfeşnic din aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut din aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată. Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte. (Exodul 25:31,32).

Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. (Ioan 8:12).

Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice din aur: cele şapte stele Sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, Sunt şapte Biserici. (Apocalipsa 1:20).

„Nici un sfeşnic, nici o biserică nu străluceşte de la sine. De la Hristos emană toată lumina lor. Astăzi, biserica din cer este doar întregirea bisericii de pe pământ; însă ea este superioară, este mai grandioasă – desăvârşită. Aceeaşi iluminare divină trebuie să continue prin veacurile nesfârşite. Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic şi Mielul sunt lumina acesteia. Nici o biserică nu poate avea lumină dacă nu răspândeşte slava pe care o primeşte de la tronul lui Dumnezeu.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 95 engl.

b. De ce preferă mulţi să închidă ochii faţă de adevărata Lumină şi să umble în lumina propriilor lor scântei? Isaia 50:11; Ioan 3:19-21.

Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri. (Isaia 50:11).

Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă Sunt făcute în Dumnezeu. (Ioan 3:19-21).

„Adevărul Bibliei, religia lui Hristos, se luptă împotriva curentului puternic al necurăţiei morale. Astăzi, prejudecata este chiar mai puternică în inima oamenilor decât în zilele lui Hristos. Hristos nu a împlinit aşteptările oamenilor; viaţa Sa era o mustrare la adresa păcatelor lor, şi ei L-au respins. Nici acum adevărul cuvântului lui Dumnezeu nu se armonizează cu practicile oamenilor şi înclinaţiilor lor naturale, şi mii resping lumina Sa.” – Hristos lumina lumii, pag. 587 engl.

c. Spre cine indica pâinea punerii înainte? Exodul 25:30; Ioan 6:48-51.

Să pui pe masă pîinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea. (Exodul 25:30).

Eu Sunt Pânea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit. Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” (Ioan 6:48-51).

„Atât mana, cât şi pâinea punerii înainte indicau spre Hristos, Pâinea vieţii, care este mereu în prezenţa lui Dumnezeu pentru noi.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 354 engl.

d. În ce sens preferă toate bisericile populare (înfăţişate prin şapte femei) să „mănânce pâinea lor [proprie]”? Isaia 4:1. Care este singurul lucru pe care doresc să-l primească de la Hristos?

Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine, şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi!” (Isaia 4:1).

„Absenţa religiei face ca, pentru atât de mulţi mărturisitori ai religiei, calea să fie întunecată. Există unii care trec drept creştini, însă nu sunt vrednici de acest nume. Ei nu au caractere creştine. Când creştinismul lor este pus la încercare, falsitatea lui este prea evidentă. Adevărata religie se vede în purtarea zilnică. Viaţa creştinului este caracterizată de lucrarea serioasă şi neegoistă de a face bine altora şi a-L slăvi pe Dumnezeu.” – Testimonies, vol. 3, pag. 377 engl.

Marţi 22 februarie

3. Altarultămâierii şi chivotullegământului

a. Ce se afla înaintea perdelei sfintei sfintelor? Exodul 30:1,7,8; 40:5; Apocalipsa 8:3,4.

Să faci apoi un altar pentru arderea tămâiei şi anume să-l faci din lemn de salcîm.

Aaron va arde pe el tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va pregăti candelele; va arde şi seara când va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului din neam în neam. (Exodul 30:1,7,8).

Altarul din aur pentru tămâie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei şi să atîrni perdeaua la uşa cortului. (Exodul 40:5).

Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă din aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul din aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. (Apocalipsa 8:3,4).

„Toţi cei care vin la Hristos astăzi trebuie să-şi amintească de faptul că meritul Său este tămâia care se amestecă cu rugăciunile celor care se căiesc de păcatele lor şi primesc iertare, milă şi har… Inima umilă trebuie să înalţe rugăciunile la care se va întoarce răspunsuri de har, pace şi bucurie.” – Comentarii biblice, vol. 6, pag. 1078.

b. Ce atitudine spirituală nu este un miros plăcut, ci un fum urât mirositor înaintea Domnului? Isaia 65:5; Luca 18:9-11.

Şi care totuşi zice: „Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci Sunt Sfânt!”... Asemenea lucruri Sunt un fum în nările Mele, un foc, care arde necontenit! (Isaia 65:5).

A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că Sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu Sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. (Luca 18:9-11).

c. Numiţi cel mai important obiect din sfânta sfintelor. Exodul 31:18; 40:20.

Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. (Exodul 31:18).

Apoi a luat mărturia şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului. (Exodul 40:20).

„În aceasta [sfânta sfintelor] era chivotul, o ladă din lemn de salcâm, poleită pe dinăuntru şi pe dinafară cu aur, şi care avea o coroană de aur pe partea de sus. A fost făcut ca depozitar al tablelor de piatră, pe care Dumnezeu Însuşi scrisese cele Zece Porunci. De aici se cheamă chivotul mărturiei lui Dumnezeu, sau chivotul legământului, întrucât cele Zece Porunci erau temelia legământului făcut între Dumnezeu şi Israel.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 348 engl.

d. Unde poartă toţi adevăraţii închinători legea lui Dumne- zeu? Ieremia 31:33.

Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. (Ieremia 31:33).

e. Ce altceva mai conţinea chivotul legământului pe lângă legea lui Dumnezeu (Mărturia)? Numeri 17:10; Exodul 16:33-35; Evrei 9:4.

Domnul i-a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cîrtirilor lor, şi să nu moară. (Numeri 17:10).

Şi Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului. (Exodul 16:33-35).

El avea un altar din aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas din aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului. (Evrei 9:4).

„Mana, care cădea din cer pentru întreţinerea lui Israel, era un simbol al Celui care a venit de la Dumnezeu ca să dea viaţă lumii.” – Idem., pag. 297 engl.

„ ,Toiagul lui Aron pentru casa lui Levi a înmugurit’…

Această minune a hotărât chestiunea preoţiei. S-a stabilit definitiv… că Moise şi Aron vorbiseră prin autoritate divină.” – Idem., pag. 403 engl.

Miercuri 23 februarie

4. Tronulmilei cu heruvimii

a. Descrieţi tronul milei. Exodul 25:17-21.

Să faci un capac al ispăşirii din aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate şi lăţimea lui de un cot şi jumătate. Să faci doi heruvimi din aur - să-i faci din aur bătut - la cele două capete ale capacului ispăşirii; să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii. Să pui capacul ispăşirii pe chivot şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. (Exodul 25:17-21).

„Capacul lăzii sfinte [a chivotului legământului] se numea tronul milei. Acesta era lucrat dintr-o bucată de aur masiv, şi deasupra lui se aflau heruvimii de aur, fiecare stând la un capăt. O aripă a fiecărui înger era întinsă în sus, în timp ce cealaltă se îndoia peste trup (vezi Ezechiel 1:11) ca semn de reverenţă şi umilinţă.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 348 engl.

b. Ce reprezentau cei doi heruvimi care priveau cu reverenţă spre legea lui Dumnezeu? Psalmii 103:20; Evrei 1:14.

Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care Sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui, şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui. (Psalmii 103:20).

Nu Sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? (Evrei 1:14).

„Poziţia heruvimilor, care aveau feţele întoarse una către cealaltă şi priveau cu reverenţă în jos spre chivot, reprezenta reverenţa cu care oastea cerească priveşte legea lui Dumnezeu şi interesul lor faţă de planul de răscumpărare.” – Idem., pag. 348,349 engl.

„O aripă a fiecărui înger se întindea în sus, în timp ce cealaltă aripă a fiecărui înger îi acoperea silueta. Chivotul sanctuarului pământesc era chipul adevăratului chivot din cer. Acolo, lângă chivotul ceresc, stau îngeri vii, la ambele capete ale chivotului, fiecare având o aripă care umbreşte tronul milei.” – Istoria mântuirii, pag. 153,154 engl.

c. Cum a fost descoperit caracterul lui Dumnezeu în chivot? Psalmii 85:10.

Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. (Psalmii 85:10).

„Legea lui Dumnezeu, păstrată bine în chivot, era marea regulă de neprihănire şi judecată. Legea pronunţa moarte asupra păcătosului; însă deasupra legii se afla tronul harului, pe care se descoperea prezenţa lui Dumnezeu, şi de la care, prin virtutea ispăşirii, iertarea era acordată păcătosului căit.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 349 engl.

Joi 24 februarie

5. Prezenţa lui Dumnezeu dată pe faţă

a. Ce era Şekina? Exodul 25:22. Cum putem descrie întreaga scenă a sanctuarului?

Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. (Exodul 25:22).

„Deasupra chivotului [din sfânta sfintelor a Cetăţii Sfinte], unde stăteau îngerii, se afla o slavă puternic strălucitoare.” – Experienţe şi viziuni, pag. 32.

„Şekina [era] manifestarea Prezenţei divine; şi din mijlocul heruvimilor, Dumnezeu Îşi făcea de cunoscut voia Sa. Soliile divine erau uneori transmise marelui preot printr-un glas din nor. Uneori o lumină cădea pe îngerul de la dreapta, ceea ce însemna aprobare sau acceptare, sau o umbră sau nor cădea pe cel de la stânga pentru a arăta dezaprobarea sau respingerea…

Nici o limbă nu poate descrie slava scenei prezentate în sanctuar – pereţii poleiţi cu aur care reflectau lumina de la sfeşnicul de aur, nuanţele splendide ale perdelelor bogat brodate cu îngerii lor strălucitori, masa şi altarul tămâierii, scânteind de aur; dincolo de ce-a de-a doua perdea, chivotul sfânt, împreună cu heruvimii lui tainici, şi deasupra lui sfânta Şekina, manifestarea vizibilă a prezenţei lui Iehova; toate doar o slabă reflectare a splendorilor templului lui Dumnezeu din cer, marele centru al lucrării pentru răscumpărarea omului.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 349 engl.

„Adesea, slava umplea ambele despărţituri în aşa măsură încât preotul nu putea să oficieze şi era obligat să stea la uşa tabernacolului. Preotul din sfânta, înălţându-şi rugăciunea prin credinţă către tronul harului, pe care nu-l putea vedea, reprezintă pe poporul lui Dumnezeu care îşi înalţă rugăciunile către Hristos înaintea tronului harului din sanctuarul ceresc. Ei nu-L pot vedea pe Mijlocitorul lor cu ochii naturali, însă cu ochii credinţei, ei Îl văd pe Hristos înaintea tronului harului şi-şi îndreaptă rugăciunile către El, şi cu încredere pretind beneficiile mijlocirii Sale.” – Istoria mântuirii, pag. 155 engl.

Vineri 25 februarie

Întrebări recapitulative personale

1. Descrieţi cele două despărţituri ale sanctuarului.

2. Explicaţi semnificaţia sfeşnicului şi a pâinii punerii înainte.

3. Care era semnificaţia spirituală a altarului tămâierii?

4. Cum reflectă adevărata inimă creştină chivotul legământului?

5. Cum Îşi manifesta uneori Dumnezeu dorinţa Sa divină în sfânta sfintelor?