Administratori în Zilele din Urmă (II)

Lecția 2. Donatorul Suprem

Text de memorat: „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1:17).

„Dumnezeu este iubire. Asemenea razelor de lumină de la soare, dragostea și lumina și bucuria curg de la El spre toate creaturile Sale. Este natura Sa de a da. Chiar viața Sa este revărsarea dragostei neegoiste.” — Cugetări de pe muntele Fericirilor, p. 77 engl. (cap. 3, Spiritualitatea legii).

Studiu recomandat: Sfaturi despre isprăvnicie, p. 72 engl. (cap. 13, Întemeiat pe principii veșnice), Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 62 engl. (cap. 54, Administratori ai harului lui Dumnezeu).

Duminică 2 octombrie

1. DISTINCŢII ALE CARACTERULUI LUI DUMNEZEU

a. După ce a dat omenirii viață, ce altceva a mai pus Dumnezeu la dispoziție? Geneza 2:7, 15. De ce este aceasta o binecuvântare pentru noi? Eclesiastul 5:12, 18.

Geneza 2:7, 15: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu... 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească.”

Eclesiastul 5:12, 18: „Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă... 18 Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.”

„Adam nu trebuia să fie fără ocupație. Imediat ce a fost creat, i s-a dat lucrul său. El trebuia să își găsească activitate și fericire îngrijind lucrurile pe care Dumnezeu le crease, iar ca răspuns la munca sa, nevoile sale urmau să fie din abundență asigurate din roadele Grădinii Eden.” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 273, 274 engl. (cap. 37, Studiul și munca).

b. Ce dovezi zilnice revelează dragostea abundentă a lui Dumnezeu pentru noi? Psalmi 36:5-9; Plângerile lui Ieremia 3:22, 23; Fapte 14:17.

Psalmi 36:5-9: „Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri și credincioșia Ta, până la nori. Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile Tale sunt ca adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace! Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Se satură de belșugul Casei Tale și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.”

Plângerile lui Ieremia 3:22, 23: „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!”

(Engl. KJV Plângerile lui Ieremia 3:22, 23: „Datorită bunătăților lui Dumnezeu nu suntem noi consumați, pentru că îndurările Sale nu se sfârșesc.... )

Fapte 14:17: „Totuși, nu s-a lăsat pe sine însuși fără mărturie, în aceea că a făcut bine și ne-a dat ploaie din cer și timpuri roditoare, umplându-ne inimile cu mâncare și veselie.”

„Suntem îndatorați [față de Dumnezeu] pentru fiecare moment al existenței, și pentru toate comoditățile și mângâierile vieții.” — Sfaturi despre isprăvnicie, p. 17 engl. (cap. 2, Binefăcătorul nostru generos).

„Domnul a dat viața Sa copacilor și vițelor din creația Sa. Cuvântul Său poate să înmulțească sau să reducă roadele țării. Dacă oamenii și-ar deschide înțelegerea pentru a discerne relația dintre natură și Dumnezeul naturii, s-ar auzi recunoașteri credincioase ale puterii Creatorului. Fără viața lui Dumnezeu, natura ar muri. Lucrările Sale de creație depind de El. El oferă proprietăți dătătoare de viață tuturor lucrurilor pe care le produce natura. Trebuie să considerăm pomii încărcați cu fructe ca daruri ale lui Dumnezeu, exact ca și când El ar fi pus fructele în mâinile noastre.” — Lift Him Up, p. 62.

Luni 3 octombrie

2. CEL MAI MARE DAR

a. Care este cel mai mare dintre darurile lui Dumnezeu? Ioan 3:16; Efeseni 2:4-7.

Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul său Fiu născut, ca oricine crede în el, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

Efeseni 2:4-7: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți). El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus.”

„Comoara evangheliei, Calea, Adevărul și Viața, era printre ei [poporul evreu], însă ei au respins cel mai mare dar pe care putea să Îl ofere Cerul.” — Parabolele Domnului, p. 105 (cap. 8, Comoara ascunsă).

„Inima lui Dumnezeu tânjește după copiii Săi pământești cu o dragoste mai puternică decât moartea. Dându-L pe Fiul Său, El a revărsat asupra noastră tot cerul într-un dar. Viața și moartea și mijlocirea Salvatorului, slujirea îngerilor, mijlocirea Duhului, Tatăl care lucrează deasupra tuturor și prin toate, interesul necontenit al ființelor cerești—toate [acestea] sunt angajate în favoarea mântuirii omului.” — Calea către Hristos, p. 21 engl. (cap. 2, Nevoia păcătosului de Hristos).

„Hristos ne-a răscumpărat prin prețul propriului Său sânge. El a plătit prețul pentru răscumpărarea noastră, iar dacă vrem să punem mâna pe comoară, ea este a noastră prin darul gratuit al lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 245 engl. (secțiunea 4, Fiți în gardă, cap. Membrii să meargă).

b. Când Îl urmăm pe Hristos, ce dar promite Tatăl Fiului Său? Ioan 6:37-39; 17:24. De ce ar trebui ca acest fapt să ne încurajeze pe toți? Iacov 1:17, 18.

Ioan 6:37-39: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.”

Ioan 17:24: „Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”

Iacov 1:17, 18: „Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.”

„Cât de mult iubește Dumnezeu ființele umane, nu putem calcula niciodată. Universul este plin de dovezi ale dărniciei sale fără măsură. Hristos are o pretenție asupra a tot din această lume. ‚Toate lucrurile Îmi sunt date de Tatăl Meu’, spune El [Luca 10:22 engl. KJV]. ‚Toate lucrurile pe care le are Tatăl sunt ale Mele.’ ‚Toată puterea Îmi este dată în cer și pe pământ.’ [Ioan 16:15; Matei 28:18]. Totul din cer și de pe pământ este în serviciul Său. Marele dar al dragostei cerești nu trebuia să fie închis în pieptul Tatălui. Trebuia ca Hristos să îl dea ființelor umane nevoiașe. Hristos este plin de har și de adevăr. El este totul și în tot. Atunci, nicio ființă umană să nu ia slavă pentru sine însuși. Slava trebuie să fie dată Fiului lui Dumnezeu. Acum și întotdeauna, El trebuie să primească toată lauda.” — Battle Creek Letters, p. 65.

„Pentru că noi suntem darul Tatălui Său și răsplata lucrării Sale, Isus ne iubește. El ne iubește ca pe copiii Săi. Cititorule, El te iubește. Cerul însuși nu poate să ofere nimic mai mare, nimic mai bun.” — Hristos, Lumina lumii, p. 483 engl. (cap. 52, Păstorul divin).

„Este privilegiul nostru de a ne încrede în dragostea lui Isus pentru mântuire, în modul cel mai deplin, mai sigur, mai nobil; de a spune ‚El mă iubește, El mă primește; eu mă voi încrede în El, pentru că El a dat viața Sa pentru mine.’ Nimic nu alungă așa întunericul, ca a veni în contact cu caracterul lui Hristos.” — Mărturii pentru predicatori, p. 517 engl. (cap. 18, Principii vitale ale relației).

Marți 4 octombrie

3. CINE ESTE HRISTOS?

a. Când Îl adorăm pe Tatăl nostru ceresc ca și Creator, ce ar trebui să înțelegem, de asemenea, despre Isus Hristos? Evrei 1:1-3; Ioan 1:1-3.

Evrei 1:1-3: După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte.”

Ioan 1:1-3: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte.” (v. 3 engl.: „și fără El nu a fost făcut niciun lucru din cele care au fost făcute.”)

„Dacă Hristos a făcut toate lucrurile, El a existat înainte de toate lucrurile. Cuvintele rostite cu privire la aceasta sunt atât de hotărâte, încât nimeni nu e nevoie să rămână în îndoială. Hristos era Dumnezeu în esență, și în cel mai înalt sens. El a fost cu Dumnezeu din toată veșnicia, Dumnezeu peste toate, binecuvântat pentru totdeauna.” — Lift Him Up, p. 16.

„Hristos, Cuvântul, Singurul Născut din Dumnezeu, era una cu Tatăl cel veșnic—una în natură, în caracter, și în scop—singura ființă din întregul univers care putea intra în toate sfaturile și scopurile lui Dumnezeu. Prin Hristos Tatăl a lucrat în crearea tuturor ființelor cerești. ‚Prin El au fost create toate lucrurile, care sunt în ceruri, ... fie că sunt tronuri, domnii, stăpâniri, sau puteri’ (Coloseni 1:16 engl. KJV); și lui Hristos, egal cu Tatăl, întregul cer Îi oferea loialitatea.” — Marea luptă, p. 493 engl. (cap. 29, Originea răului).

b. Pe baza cărui fapt are Hristos dreptul la închinarea și ucenicia noastră? Efeseni 3:9; Filipeni 2:5-10.

Efeseni 3:9: „și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile.”

Filipeni 2:5-10: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.” (v. 7 engl. KJV: „ci s-a făcut fără nicio reputație, și a luat asupra Sa chipul unui serv, și a fost făcut după asemănarea oamenilor...”)

„Cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl putea oferi oamenilor a fost dat în darul iubitului Său Fiu. Apostolul spune: ‚El, care nu a cruțat pe propriul Său fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, împreună cu El, fără plată, toate lucrurile?’ (Romani 8:32 engl. KJV). Nu a fost nimic ținut de rezervă. Nu se va oferi vreodată nici o a doua probă. Dacă darul inexprimabil al lui Dumnezeu nu îl conduce pe om spre pocăință, nu există nimic ce va mișca vreodată inima sa. Nu există nicio putere ținută de rezervă, care să acționeze asupra minții sale, și să îi trezească sensibilitățile. Întregul caracter al lui Dumnezeu a fost revelat în Fiul Său, întreaga arie de posibilități ale cerului este expusă în Fiul Celui Infinit, spre acceptare din partea omului. Calea pentru întoarcerea omului spre Dumnezeu și Cer nu are bariere. Adâncimile fără egal ale dragostei Salvatorului au fost demonstrate; și dacă această manifestare a iubirii lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor nu izbutește să îi atragă pe oameni la El, nu există nimic să îi atragă vreodată.” — The Signs of the Times, 30 decembrie 1889.

„Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfânt, declară despre Hristos că ‚toate lucrurile au fost create prin El, și pentru El; și El este înaintea tuturor lucrurilor, și în El se țin laolaltă toate lucrurile’ (Coloseni 1:16, 17 engl. RV margine). Mâna care susține lumile în spațiu, mâna care menține în aranjamentul lor ordonat și în activitatea lor neobosită toate lucrurile din întregul univers al lui Dumnezeu, este mâna care a fost țintuită pe cruce pentru noi.” — Educație, p. 132 (cap. 14, Știința și Biblia).

Miercuri 5 octombrie

4. UN PRINCIPIU CERESC

a. Ce concept fundamental ar trebui să învățăm din exemplul vieții timpurii a lui Hristos? Luca 22:27 u.p.; Evrei 5:8; 12:2, 3.

Luca 22:27 u.p.: „... Și Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.”

Evrei 5:8: „Măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.”

Evrei 12:2, 3: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.”

„Temelia planului de mântuire a fost pusă în sacrificiu. Isus a părăsit curțile cerești și a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Sa noi să putem fi făcuți bogați. Toți cei care au parte de mântuirea aceasta, cumpărată pentru ei de Fiul lui Dumnezeu cu o astfel de jertfă infinită, vor urma exemplul adevăratului Model. Hristos era Piatra Unghiulară, și noi trebuie să clădim pe această temelie. Fiecare trebuie să aibă un spirit de tăgăduire de sine și de sacrificiu de sine. Viața lui Hristos pe acest pământ a fost neegoistă; ea a fost marcată de umilință și sacrificiu. Vor refuza, oare, oamenii, [care sunt] părtași ai marii mântuiri pe care Isus a venit din ceruri să le-o aducă, să-L urmeze pe Domnul lor și să se împărtășească din tăgăduirea Sa de sine și din sacrificiu Său?” — Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 387 [Sublinierea autorului].

b. În ce sens trebuie să urmăm noi cu bucurie exemplul de sacrificiu al lui Hristos? 1 Petru 2:21; Romani 12:1, 2.

1 Petru 2:21: „Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.”

Romani 12:1, 2: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți (engl. transformați) prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”

„Hristos a sacrificat totul pentru om, pentru a face posibil ca acesta să câștige cerul. Acum depinde de om să arate ce va sacrifica el în dreptul său de dragul lui Hristos, pentru ca să poată câștiga slava nemuritoare. Cei care au un oarecare sentiment drept al mărimii salvării și al costurilor ei, nu vor murmura niciodată că semănatul lor trebuie să fie cu lacrimi și că tăgăduirea de sine și conflictul sunt partea creștinului în această viață.” — Ibid. p. 481.

„[Hristos] a lăsat deoparte slava Sa, stăpânirea Sa, bogățiile Sale, și i-a căutat pe cei care piereau în păcat. El S-a umilit până la nivelul nevoilor noastre, ca să ne poată înălța la cer. Sacrificiul, tăgăduirea de sine, și bunăvoința dezinteresată au caracterizat viața Sa. El este modelul nostru. Ai... imitat tu Modelul?” — Ibid., vol. 2, p. 549.

„Cuvintele ‚Voi nu sunteți ai voștri’, ‚voi sunteți cumpărați cu un preț’ [1 Corinteni 6:19, 20], ar trebui atârnate în sala memoriei, ca să recunoaștem întotdeauna dreptul lui Dumnezeu asupra talentelor noastre, a proprietății noastre, a influenței noastre, asupra noastră înșine. Noi trebuie să învățăm cum să tratăm acest dar al lui Dumnezeu, în minte, în suflet, în corp, pentru ca în calitate de posesiune răscumpărată a lui Hristos să putem să îi aducem un serviciu de o mireasmă sănătoasă.” — Slujirea medicală, p. 276 engl. (secțiunea 15, subcap. Drepturi individuale).

Joi 6 octombrie

5. HAR ACORDAT

a. Ce este harul—și de ce este el esențial pentru salvarea noastră? Romani 5:6-9; Efeseni 2:8, 9.

Romani 5:6-9: „Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.”

Efeseni 2:8, 9: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

„Harul este favoare nemeritată, și credinciosul este îndreptățit fără vreun merit propriu, fără vreo pretenție pe care să i-o prezinte lui Dumnezeu. El este îndreptățit prin salvarea care este în Isus Hristos, care stă în curțile cerului ca înlocuitor și garant al păcătosului.” — Solii alese, vol. 1, p. 398 engl. (cap. 62, Îndreptățit prin credință).

„Harul [Salvatorului] este suficient pentru a supune păcatul.” — Credința prin care trăiesc, p. 87 (cap. Condiția noastră neajutorată în păcat).

b. Cum ar trebui să răspundem la harul abundent al lui Dumnezeu? Efeseni 2:10; Tit 2:11-14.

Efeseni 2:10: „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”

Tit 2:11-14: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

„Nu au faptele bune nicio valoare reală? Este privit de Dumnezeu păcătosul care comite zilnic păcatul fără să fie pedepsit cu aceeași favoare ca cel care, prin credință în Hristos, încearcă să lucreze în integritatea sa? Scriptura răspunde: ‚Noi suntem lucrarea lui, creați în Isus Hristos spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit mai înainte, ca să umblăm în ele.’

În rânduiala Sa divină, prin favoarea Sa nemeritată, Domnul a rânduit ca faptele bune să fie răsplătite. Noi suntem acceptați doar prin meritele lui Hristos; și faptele de îndurare, faptele de caritate, pe care le îndeplinim, sunt roadele credinței; și ele devin o binecuvântare pentru noi; pentru că oamenii sunt răsplătiți conform faptelor lor.

Parfumul meritelor lui Hristos este cel care face acceptabile înaintea lui Dumnezeu faptele noastre bune, și harul este cel care ne face în stare să îndeplinim faptele pentru care El ne răsplătește.” — Solii alese, vol. 3, p. 199, 200 engl. (cap. 22, Accentul pe tema salvării-1890-1908).

„Toate faptele tale bune nu te pot salva; însă este, cu toate acestea, imposibil ca tu să fii salvat fără fapte bune. Fiecare sacrificiu făcut pentru Hristos va fi pentru câștigul tău veșnic.” — Ibid., p. 147.

Vineri 7 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Numiți câteva daruri simple oferite de Dumnezeu din zilele Edenului.

2. Cum implică cel mai mare dar al lui Dumnezeu o relație reciprocă?

3. De ce este important pentru noi să înțelegem cine este, cu adevărat, Hristos?

4. Ce principiu fundamental stă la baza întregului plan de salvare?

5. Ce impact are harul de la Dumnezeu asupra pregătirii noastre pentru Cer?