Administratori în Zilele din Urmă (II)

Lecția 8. Zecimea și pârga

TEXT DE MEMORIZAT: „Zecimea va fi sfântă pentru Domnul.” (Leviticul 27:32 engl. KJV).

„Zecimea este sacră, rezervată de Dumnezeu pentru Sine Însuși.” —Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 93 engl. (cap. 19, Însușindu-și fondurile de rezervă ale lui Dumnezeu, subcap. Zecime reținută din cauza lipsei de încredere).

Studiu recomandat: Slujitorii evangheliei, p. 222-228 engl. (cap. 6, Subpăstorul, subcap. Învățându-i pe oameni să fie generoși).

Duminică 13 noiembrie

1. DIN ZILELE GENEZEI

a. Prin ce mijloace și-a rezervat Dumnezeu pentru Sine o parte din grădina Eden? Geneza 2:16, 17. Cum se compară aceasta cu zecimea? Maleahi 3: 7, 8.

Geneza 2:16, 17: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Maleahi 3:7, 8: „Din vremea părinților voștri, voi v-ați abătut de la poruncile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce și Eu la voi”, zice Domnul oștirilor. „Dar voi întrebați: ‘În ce trebuie să ne întoarcem?’ Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: ‘Cu ce Te-am înșelat?’ Cu zeciuielile și darurile de mâncare.”

„Domnul a creat fiecare copac din Eden plăcut ochilor și bun pentru mâncare, și El le-a poruncit lui Adam și Evei să se bucure în mod liber de darurile Sale. Însă El a făcut o excepție. Din pomul cunoștinței binelui și răului, ei trebuia să nu mănânce. Acest pom, Dumnezeu Și l-a rezervat ca o amintire constantă a faptului că El era proprietarul a toate. Astfel, El le-a dat ocazia de a demonstra credința și încrederea lor în El prin ascultarea lor perfectă de toate cerințele Sale.

Așa este cu pretențiile lui Dumnezeu asupra noastră. El pune bogățiile Sale în mâinile oamenilor, însă El cere ca o zecime să fie pusă la o parte pentru lucrarea Sa. El cere ca această parte să fie pusă în vistieria Sa. Ea trebuie să Îi fie dată ca a Lui; este sacră și trebuie să fie folosită pentru scopuri sacre, pentru susținerea acelora care duc solia mântuirii în toate părțile pământului.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 386 engl. (secțiunea 6, Avertizări și sfaturi, subcap. Toate lucrurile îi aparțin lui Dumnezeu).

b. Care era practica patriarhilor din vechime cu privire la a zecea parte a venitului lor? Geneza 14:18-20; 28:20-22.

Geneza 14:18-20: „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin – el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate.”

Geneza 28:20-22: „Iacov a făcut o juruință și a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”

„Sistemul de zecime nu și-a avut originea la evrei. Din cele mai vechi timpuri, Domnul a pretins zecimea ca fiind a Sa, și pretenția Lui a fost recunoscută și onorată.”—Patriarhi și profeți, p. 525 engl. (cap. 50, Zecimi și daruri).

Luni 14 noiembrie

2. ÎN SISTEMUL EBRAIC

a. Ce instrucțiune specifică a fost dată națiunii ebraice vechi cu privire la zecime? Leviticul 27:30-32. Cum este accentuat acest principiu în toate secolele? Maleahi 3:10.

Leviticul 27:30-32: „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.”

Maleahi 3:10: „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (engl. „...voi revărsa peste voi o binecuvântare, încât nu va fi spațiu suficient să o primiți.”)

„În sistemul economic evreu, o zecime a poporului era pusă deoparte pentru a susține închinarea publică lui Dumnezeu...

Când israeliții erau pe punctul de a fi întemeiați ca națiune, legea zecimii a fost reafirmată ca unul dintre statutele rânduite divin, de ascultarea căruia depindea prosperitatea lor...

Zecimea... este a Domnului [Leviticul 27:30]. Aici se folosește aceeași formă de exprimare ca în legea Sabatului. ‚Ziua a șaptea este Sabatul Domnului Dumnezeului tău’ (Exodul 20:10). Dumnezeu și-a rezervat pentru Sine o parte specifică a timpului omului și a mijloacelor sale, și niciun om nu-și poate însuși vreuna dintre acestea pentru propriile sale interese, fără a fi vinovat.”—Patriarhi și profeți, p. 525, 526 engl. (cap. 50, Zecimi și daruri) [Sublinierea autorului].

b. Ce s-a cerut înainte ca zecimea să fie rezervată? Exodul 22:29; 34:26 (prima parte); 2 Cronici 31:5, 6.

Exodul 22:29: „Să nu pregeți să-Mi aduci pârga secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi.”

Exodul 34:26 p.p.: „Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului...”

2 Cronici 31:5, 6: „Când a ieșit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belșug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere și din toate roadele de pe câmp; au adus din belșug și zeciuiala din toate. Totodată, copiii lui Israel și Iuda care locuiau în cetățile lui Iuda au dat zeciuiala din boi și oi și zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor și au făcut mai multe grămezi.”

„Chiar înainte ca zecimea să fie rezervată, existase o recunoaștere a pretențiilor lui Dumnezeu. Primele care se coceau din toate produsele țării erau consacrate Lui. Prima lână când oile erau tunse, pârga din grâne când se treiera grâul, pârga din ulei și must erau puse deoparte pentru Dumnezeu. Tot la fel era cu întâii născuți dintre animale; și se plătea un preț de răscumpărare pentru fiul întâi născut. Primele roade trebuia prezentate înaintea Domnului la sanctuar, și erau apoi devotate spre a fi folosite de preoți.

Astfel poporului i se amintea în mod constant că Dumnezeu era adevăratul proprietar al câmpurilor, turmelor și cirezilor lor; că El le trimisese raze de soare și ploaie pentru semănatul și seceratul lor, și că tot ceea ce posedau era din creația Sa, și El i-a făcut slujitorii bunurilor Sale.

Când bărbații lui Israel, încărcați cu primele roade ale câmpului și livezii și viei, se strângeau la tabernacol, se făcea o recunoaștere publică a bunătății lui Dumnezeu.”—Ibid., p. 526 engl. (cap. 50, Zecimi și daruri).

„Pe lângă zecime, Domnul cere primele roade din tot venitul nostru. Pe acestea El și le-a rezervat cu scopul ca lucrarea Sa de pe pământ să poată fi susținută în mod amplu. Servii lui Dumnezeu nu trebuie să fie limitați la o rezervă sărăcăcioasă.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 384 engl. (secțiunea 6, subcap. Dându-i lui Dumnezeu ceea ce îi aparține).

Marți 15 noiembrie

3. PRINCIPII PERPETUE

a. Ce a fost inclus între reformele făcute în zilele lui Neemia? Neemia 10:34-37; 12:44.

Neemia 10:34-37: „Am tras la sorți, preoți, leviți și popor, pentru lemnele care trebuiau aduse pe fiecare an ca dar la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părintești, la vremuri hotărâte, ca să fie arse pe altarul Domnului Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege. Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru și cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor; să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoților care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuți ai fiilor noștri și ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii născuți ai vacilor și oilor noastre; să aducem preoților, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală și darurile noastre de mâncare din roadele tuturor pomilor, din must și din untdelemn; și să dăm zeciuială din pământul nostru leviților, care trebuie s-o ia ei înșiși în toate cetățile așezate pe pământurile pe care le lucrăm.”

Neemia 12:44: „În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade și zeciuieli. Ei au fost însărcinați să adune în ele, din ținutul cetăților, părțile hotărâte de Lege preoților și leviților. Căci Iuda se bucura că preoții și leviții erau la locul lor.”

b. Ce practică a fariseilor a primit aprobarea lui Hristos? Matei 23:23. De ce se aplică principiul zecimii și în era Noului Testament? Evrei 7:1-5, 8, 20, 21.

Matei 23:23: „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute.”

Evrei 7:1-5, 8, 20, 21: „În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi și „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”, fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam.... 8 Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre care se mărturisește că este viu. 20, 21 Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’”.

„Noul Testament nu decretează din nou legea zecimii, la fel cum nu decretează din nou nici Legea Sabatului; pentru că validitatea ambelor este înțeleasă (implicată), și importanța lor spirituală este explicată.

Dumnezeu a rezervat în mod absolut o parte specifică din timpurile și mijloacele noastre. A ignora aceste pretenții înseamnă a-L jefui pe Dumnezeu.”—The Review and Herald, 16 mai 1882.

„Zecimea trebuie să fie consacrată lui Dumnezeu. Cerințele Sale vin mai întâi. Nu îndeplinim voia Sa dacă noi îi consacrăm Lui ceea ce a rămas după ce toate nevoile noastre au fost împlinite. Înainte ca vreo parte din venitul nostru să fie folosită, noi trebuie să punem deoparte și să Îi prezentăm Lui acea parte pe care El o pretinde ca a Lui. Când se realizează aceasta, ceea ce rămâne va fi sfințit și binecuvântat pentru uzul nostru. Însă când reținem ceea ce El spune că este al Său, blestemul zace asupra întregului, și suntem înregistrați în cărțile cerului ca fiind vinovați de jaf. Dumnezeu îi dă omului nouă zecimi, dar acea o zecime El o pretinde pentru scopuri sacre—după cum a dat omului șase zile pentru munca sa proprie și Și-a rezervat ziua a șaptea pentru Sine.”—Pacific Union Recorder, 10 octombrie 1901.

„În timp ce noi ca popor căutăm să Îi dăm cu credincioșie lui Dumnezeu timpul pe care El Și l-a rezervat ca al Său, nu îi vom da noi de asemenea acea parte a mijloacelor noastre, pe care El o pretinde?...

O zecime din tot venitul nostru este a Domnului. El și-a rezervat-o pentru Sine pentru a fi folosită pentru scopuri religioase. Este sfântă. El nu a acceptat în nicio epocă (sistem economic) ceva mai puțin decât aceasta.” —Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 66, 67 engl. (secțiunea 2, Principii fundamentale pentru sănătate, subcap. Experiența lui Daniel).

„Pâraiele mici și mai mari de dărnicie ar trebui să fie menținute curgând mereu. Providența lui Dumnezeu este mult înaintea noastră, mișcându-se înainte mult mai repede decât generozitatea noastră. Calea pentru înaintarea și clădirea cauzei lui Dumnezeu este blocată de egoism, mândrie, lăcomie, extravaganță și dragostea de etalare. Întreaga biserică este însărcinată cu responsabilitatea solemnă de a pune umărul în fiecare ramură a bisericii. Dacă membrii ei Îl urmează pe Hristos, ei vor tăgădui înclinația spre etalare, dragoste de îmbrăcăminte, dragostea de case elegante și mobilă costisitoare. Trebuie să existe o umilință mult mai mare.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 296 engl. (secțiunea 6, Sfaturi pentru purtătorii de poveri, subcap. Un fond al lucrătorilor).

Miercuri 16 noiembrie

4. AVERTIZĂRI PENTRU NOI

a. Ce legătură este între principiul zecimii și porunca a opta? Exodul 20:15; Maleahi 3:8, 9.

Exodul 20:15: „Să nu furi.”

Maleahi 3:8, 9: „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: ‘Cu ce Te-am înșelat?’ Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime!”

„Dumnezeu își pune mâna Sa peste toate posesiunile omului, spunând: ‚Eu sunt posesorul universului, și aceste bunuri sunt ale Mele. Zecimea pe care tu ai reținut-o, Eu o rezerv pentru susținerea slujitorilor Mei în lucrarea lor de a deschide Scripturile pentru cei care sunt în regiunile întunericului, care nu înțeleg legea Mea. Utilizând fondul Meu de rezervă pentru a satisface propriile tale dorințe, tu ai jefuit suflete de lumina pe care Eu am luat măsuri ca ei să o primească. Tu ai avut ocazia să arăți loialitatea ta față de Mine, însă nu ai făcut aceasta. Tu M-ai jefuit; tu ai furat fondul Meu de rezervă. ‚Sunteți blestemați cu un blestem’ (Maleahi 3:9).’”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 387 engl. (secțiunea 6, Avertizări și sfaturi, subcap. Fără scuză).

b. Ce nu trebuie să uităm niciodată despre zecime? 1 Corinteni 9:13, 14.

1 Corinteni 9:13, 14: „Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.”

„Zecimea este pusă deoparte pentru o utilizare specială. Nu trebuie considerată ca un fond al săracilor. Ea trebuie să fie dedicată în mod special pentru cei care duc lumii solia lui Dumnezeu; și nu trebuie deturnată de la acest scop.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 103 engl. (cap. 21, Întrebuințarea zecimii, subcap. Nu un fond pentru săraci).

„Nimeni să nu se simtă liber să rețină zecimea, pentru a o folosi conform proprii judecăți. Nu trebuie să o folosească pentru ei înșiși într-o situație de urgență, nici să o administreze după cum consideră ei de bine, nici chiar în ceea ce ei pot considera lucrarea Domnului.”—Slujitorii evangheliei, p. 225 engl. (cap. 6, Subpăstorul, subcap. Utilizarea zecimii).

„Un mesaj foarte simplu, precis, mi-a fost dat pentru poporul nostru. Mi s-a poruncit să le spun că ei fac o greșeală folosind zecimea pentru diferite obiective, care, deși bune în ele însele, nu sunt obiectivul pentru care Domnul a spus că trebuie utilizată zecimea. Cei care utilizează în acest mod zecimea se îndepărtează de orânduiala lui Dumnezeu. Dumnezeu va judeca pentru aceste lucruri.

Cineva poate raționa că zecimea poate fi utilizată pentru scopuri școlare. Alții gândesc că din zecime ar trebui întreținuți colportorii și cei care distribuie pliante. Însă se face o mare greșeală atunci când zecimea este deturnată de la scopul pentru care trebuie să fie folosită—întreținerea predicatorilor. Ar trebui să fie astăzi în câmp o sută de lucrători bine calificați, acolo unde nu este decât unul.”—Ibid., p. 226 engl. (cap. 6, Subpăstorul, subcap. Utilizarea zecimii).

Joi 17 noiembrie

5. PRIMA NOASTRĂ PRIORITATE FINANCIARĂ

a. Care este cheia pentru prosperitate spirituală și vremelnică? Matei 6:33.

Matei 6:33: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

„Domnul nu doar cere zecimea ca a Sa, ci ne spune și cum trebuie să fie rezervată pentru El. El spune: ‚Cinstește-L pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău’ [Proverbe 3:9]. Aceasta nu ne învață că trebuie să cheltuim pentru noi înșine mijloacele noastre și să îi aducem Domnului ceea ce rămâne, chiar dacă altfel ar fi o zecime cinstită. Puneți mai întâi deoparte partea Domnului. Indicațiile date de Duhul Sfânt prin apostolul Pavel cu privire la daruri prezintă un principiu care se aplică, de asemenea, și la zecime: ‚În prima zi a săptămânii, fiecare dintre voi să pună în tezaur la el, după cum l-a făcut Dumnezeu să prospere’ [1 Corinteni 16:2 engl. KJV]. Părinții și copiii sunt incluși aici. Nu doar cei bogați, ci și săracii sunt vizați.”—The Review and Herald, 10 noiembrie 1896. [Sublinierea autorului].

b. Ce declară Dumnezeu despre ceea ce este al Său? Maleahi 3:10.

Maleahi 3:10: „”Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare” (engl. „încât nu va fi spațiu suficient să o primiți”).”

„Poporul lui Dumnezeu să plătească o zecime credincioasă, și, de asemenea, de la părinți până la copii, să pună deoparte pentru Domnul banii care sunt atât de des cheltuiți pentru satisfacere personală. Domnul ne-a făcut servii Săi. El a pus mijloace în mâinile noastre pentru o distribuire credincioasă. El ne cere să Îi dăm ceea ce este al Lui. El Și-a rezervat zecimea ca parte a Sa, pentru a fi folosită în răspândirea evangheliei în toate părțile lumii. Frații mei și surorile mele, mărturisiți și părăsiți egoismul vostru, și aduceți Domnului darurile și jertfele voastre. Aduceți-le la El, de asemenea, zecimea pe care ați oprit-o. Veniți, mărturisindu-vă neglijența. Puneți la încercare pe Domnul, așa cum v-a invitat El să faceți.”—Ibid., 23 noiembrie 1905.

Vineri 18 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce parabolă din Eden ilustrează principiul zecimii?

2. Cum trebuia să recunoască evreii cerințele lui Dumnezeu înainte de a restitui zecimea lor în vistieria Domnului?

3. De ce principiul zecimii este aplicabil în era Noului Testament?

4. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare din cei ce sunt creștini ar plăti o zecime credincioasă?

5. Cum este benefică tuturor zeciuirea credincioasă?