Lecția 9. Lucrarea și viața
Verset de memorat: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1:12)
Lectură recomandată: Calea către Hristos, capitolul 9, pp. 77–83.
„Spiritul iubirii jertfitoare de sine a lui Hristos este spiritul care umple cerul și constituie însăși esența fericirii sale. Acesta este spiritul pe care îl vor avea urmașii lui Hristos, lucrarea pe care o vor face ei.” — Calea către Hristos, p. 77 (cap. 9).
DUMINICĂ, 23 AUGUST
1. VIAȚA ȘI LUMINA
a. Ce este ignorat de inima firească — și cu ce rezultat? Ioan 1:4, 5
Ioan 1:4-5: „În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.“
„Dumnezeu este izvorul vieții, al luminii și al bucuriei pentru univers. Asemenea razelor de lumină de la soare, asemenea izvoarelor de apă care țâșnesc dintr-un izvor viu, binecuvântările se revarsă de la El asupra tuturor creaturilor Sale. Și oriunde viața lui Dumnezeu este în inimile oamenilor, ea se va revărsa către alții în iubire și binecuvântare.” — Calea către Hristos, p. 77 (cap. 9).
b. Când dragostea lui Hristos este păstrată în inimă, ce se va vedea în viață? 2 Corinteni 2:14, 15; 5:14
2 Corinteni 2:14-15: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii și printre cei ce sunt pe calea pierzării...“
2 Corinteni 5:14: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit.“
„Când dragostea lui Hristos este așezată în inimă, asemenea unui parfum plăcut nu poate fi ascunsă. Influența ei sfântă va fi simțită de toți aceia cu care venim în contact. Spiritul lui Hristos în inimă este ca un izvor în pustiu, curgând pentru a înviora pe toți și făcându-i dornici să bea din apa vieții pe cei gata să piară.” — Ibid., p. 77.
„Lăsați lumea să vadă că nu suntem absorbiți în mod egoist de propriile noastre interese, ci că dorim ca și alții să împărtășească binecuvântările și privilegiile noastre. Să vadă că religia noastră nu ne face lipsiți de simpatie sau aspri. Toți cei care mărturisesc că L-au găsit pe Hristos, să slujească, asemenea Lui, pentru binele oamenilor.” — Hristos, Lumina lumii, p. 152 (cap. 15).
LUNI, 24 AUGUST
2. PĂRTAȘI AI HARULUI
a. Când Îl acceptăm pe Isus ca Mântuitor al nostru, ce nevoie este împlinită? Ioan 1:12, 13; 1 Corinteni 1:4, 5; Romani 5:1, 2
Ioan 1:12-13: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.“
1 Corinteni 1:4-5: „Mulțumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință.“
Romani 5:1-2: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.“
„Cei care sunt părtași ai harului lui Hristos vor fi gata să facă orice sacrificiu pentru ca și alții, pentru care El a murit, să poată împărtăși darul ceresc. Ei vor face tot ce pot pentru a face lumea mai bună prin prezența lor în ea. Acest spirit este rodul sigur al unui suflet cu adevărat convertit. De îndată ce cineva vine la Hristos, se naște în inima lui dorința de a face cunoscut altora ce prieten prețios a găsit în Isus; adevărul mântuitor și sfințitor nu poate fi ținut închis în inimă. Dacă suntem îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos și suntem plini de bucuria Duhului Său care locuiește în noi, nu vom putea să tăcem. Dacă am gustat și am văzut că Domnul este bun, vom avea ceva de spus. Ca și Filip, când L-a găsit pe Mântuitorul, îi vom invita pe alții în prezența Lui.” — Calea către Hristos, p. 78 (cap. 9).
b. Când ne confruntăm cu probleme și dificultăți, ce ne sfătuiește apostolul Pavel? Evrei 4:16
Evrei 4:16: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.“
„Isus cunoaște nevoile copiilor Săi și Îi place să le asculte rugăciunile. Copiii să lase deoparte lumea și tot ceea ce ar atrage gândurile de la Dumnezeu și să simtă că sunt singuri cu Dumnezeu, că ochiul Lui pătrunde în adâncul inimii și citește dorința sufletului și că pot vorbi cu Dumnezeu.” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 121 (24 aprilie).
c. Odată ce devenim copii ai lui Dumnezeu, ce datorăm altora? Romani 1:14, 15
Romani 1:14-15: „Eu sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați. Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.“
„În ce sens era Pavel dator și iudeilor și grecilor? Lui i se dăduse însărcinarea, așa cum este dată fiecărui ucenic al lui Hristos: «Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.» Acceptându-L pe Hristos, Pavel a acceptat și această însărcinare. El a înțeles că asupra lui era responsabilitatea de a lucra pentru toate clasele de oameni, pentru iudei și neamuri, pentru cei învățați și pentru cei neînvățați, pentru cei aflați în poziții înalte și pentru cei din cele mai modeste condiții de viață.” — Comentarii Biblice AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 6, p. 1067 (Romani cap. 1).
MARȚI, 25 AUGUST
a. Dacă Duhul Sfânt este în inimile noastre, care va fi una dintre primele noastre acțiuni? Ioan 1:41, 42
Ioan 1:41-42: „El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon și i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”). Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).“
„Vom căuta să le prezentăm [altora] frumusețea lui Hristos și realitățile nevăzute ale lumii viitoare. Va exista o dorință puternică de a urma pe calea pe care a mers Isus. Va exista o dorință sinceră ca cei din jurul nostru să «vadă pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.» (Ioan 1:29)
Iar efortul de a-i binecuvânta pe alții se va întoarce asupra noastră sub formă de binecuvântări. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu când ne-a dat o parte de îndeplinit în planul răscumpărării. El le-a dat oamenilor privilegiul de a deveni părtași naturii divine și, la rândul lor, de a răspândi binecuvântări asupra semenilor lor. Aceasta este cea mai mare onoare și cea mai mare bucurie pe care Dumnezeu o poate da oamenilor. Cei care devin astfel participanți la lucrări de iubire sunt aduși cel mai aproape de Creatorul lor.
Dumnezeu ar fi putut încredința îngerilor cerești mesajul Evangheliei și toată lucrarea de slujire plină de iubire. El ar fi putut folosi alte mijloace pentru împlinirea scopului Său. Dar, în iubirea Sa infinită, El a ales să ne facă împreună-lucrători cu Sine, cu Hristos și cu îngerii, pentru ca noi să putem împărtăși binecuvântarea, bucuria și înălțarea spirituală care rezultă din această slujire neegoistă.
Suntem aduși în simpatie cu Hristos prin părtășia suferințelor Sale. Fiecare act de jertfire de sine pentru binele altora întărește spiritul dărniciei în inima celui care dă, unindu-l tot mai strâns cu Răscumpărătorul lumii, care «măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogățiți.» (2 Corinteni 8:9). Și numai atunci când împlinim astfel scopul divin al creației noastre, viața poate deveni o binecuvântare pentru noi.” — Calea către Hristos, pp. 78–80 (cap. 9).
b. Ce exemplu al lui Hristos ar trebui să ne călăuzească în relațiile noastre cu rudele și vecinii? Galateni 6:9, 10; Ioan 9:4
Galateni 6:9-10: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință.“
Ioan 9:4: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.“
„Dacă vei merge la lucru așa cum dorește Hristos ca ucenicii Săi să lucreze, și vei câștiga suflete pentru El, vei simți nevoia unei experiențe mai profunde și a unei cunoașteri mai mari în lucrurile divine și vei flămânzi și vei înseta după neprihănire. Vei stărui pe lângă Dumnezeu, iar credința ta va fi întărită, iar sufletul tău va bea mai adânc din izvorul mântuirii. Întâmpinarea opoziției și a încercărilor te va conduce la Biblie și la rugăciune. Vei crește în har și în cunoașterea lui Hristos și vei dezvolta o experiență bogată.” — Ibid., p. 80.
MIERCURI, 26 AUGUST
4. LUCRAREA NEEGOISTĂ
a. Numiți un mare pericol pentru noi ca membri ai bisericii astăzi. Maleahi 3:8–10
Maleahi 3:8-10: „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: ‘Cu ce Te-am înșelat?’ Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.“
„În prezent, cel mai mare pericol al [adventiștilor păzitori ai Sabatului] constă în acumularea de bunuri. Unii își sporesc continuu grijile și munca; sunt supraîncărcați. Ca rezultat, Dumnezeu și nevoile cauzei Sale sunt aproape uitate de ei; sunt morți din punct de vedere spiritual. Li se cere să aducă un sacrificiu lui Dumnezeu, o jertfă. O jertfă nu sporește, ci diminuează și consumă. … O mare parte din mijloacele materiale ale poporului nostru nu fac decât să le aducă pagubă celor care le țin pentru ei.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 1, p. 492 (cap. 85).
b. Ce virtuți creștine îi ajută pe credincioși să crească în har și în cunoașterea Domnului Isus Hristos? 1 Petru 4:8–10; Evrei 13:2
1 Petru 4:8-10: „Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire. Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.“
Evrei 13:2: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.“
„Privilegiul acordat lui Avraam și lui Lot nu ne este refuzat nici nouă. Arătând ospitalitate copiilor lui Dumnezeu, și noi putem primi îngerii Săi în locuințele noastre. Chiar și în zilele noastre, îngeri în chip omenesc intră în casele oamenilor și sunt găzduiți de ei. Iar creștinii care trăiesc în lumina feței lui Dumnezeu sunt întotdeauna însoțiți de îngeri nevăzuți, iar aceste ființe sfinte lasă în urmă o binecuvântare în casele noastre.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 6, p. 342 (secț. 6, Cultivarea ospitalității).
c. Ce nevoie trebuie împlinită de credincioși astăzi? 2 Corinteni 10:16
2 Corinteni 10:16: „Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.“
„Membrii laici ai bisericilor noastre pot împlini o lucrare pe care, până acum, abia au început-o. Nimeni nu ar trebui să se mute în locuri noi doar pentru avantaj material; dar acolo unde există o posibilitate de a-și câștiga existența, familii bine întemeiate în adevăr să se stabilească, una sau două familii într-un loc pentru a lucra ca misionari. Ei ar trebui să simtă dragoste pentru suflete, o povară pentru ele, și să studieze cum să le aducă la adevăr. Pot răspândi publicațiile noastre, pot ține adunări în casele lor, pot face cunoștință cu vecinii lor și îi pot invita la aceste întâlniri. Astfel își pot lăsa lumina să strălucească prin fapte bune.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 8, p. 245 (subcap. Membri laici să pornească).
„De mult timp așteaptă Dumnezeu ca spiritul slujirii să cuprindă întreaga biserică, astfel încât fiecare să lucreze pentru El după capacitatea sa. Când membrii bisericii lui Dumnezeu își vor îndeplini lucrarea în câmpurile nevoiașe de acasă și din străinătate, în împlinirea marii însărcinări evanghelice, întreaga lume va fi curând avertizată, iar Domnul Isus Se va întoarce pe acest pământ cu putere și mare slavă.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 111 (cap. 11)
JOI, 27 AUGUST
5. REPREZENTANȚI CREDINCIOȘI
a. Ce se așteaptă de la toți cei cărora li s-a încredințat Evanghelia — și mai ales de la lucrători? 1 Corinteni 4:1, 2; Apocalipsa 2:10
1 Corinteni 4:1-2: „Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori ai lui Hristos și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui.“
Apocalipsa 2:10: „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.»’“
„Este privilegiul străjerilor de pe zidurile Sionului să trăiască atât de aproape de Dumnezeu și să fie atât de sensibili la impresiile Duhului Său, încât El să poată lucra prin ei pentru a le spune păcătoșilor despre pericolul lor și pentru a le arăta locul siguranței. Aleși de Dumnezeu, pecetluiți cu sângele consacrării, ei trebuie să salveze bărbați și femei de la distrugerea iminentă. Ei trebuie să-i avertizeze cu credincioșie pe semenii lor despre rezultatul sigur al călcării legii și să apere cu credincioșie interesele bisericii.” — Slujitorii Evangheliei, p. 15 (secțiunea 1, Chemați cu o chemare sfântă, subcap. Străjeri spirituali).
b. Ce exemplu a dat Daniel pentru tinerii de astăzi? Daniel 1:8, 15
Daniel 1:8, 15: „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce... După cele zece zile, ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului.“
„Domnul dorește ca și noi să învățăm o lecție din experiența lui Daniel. Sunt mulți care ar putea deveni oameni puternici dacă, asemenea acestui evreu credincios, ar depinde de Dumnezeu pentru harul de a fi biruitori și pentru putere și eficiență în lucrarea lor. Daniel a manifestat cea mai desăvârșită curtoazie atât față de cei mai în vârstă, cât și față de tineri. El a stat ca martor pentru Dumnezeu și a căutat să urmeze o cale care să nu-l facă să se rușineze atunci când cerul îi auzea cuvintele sau îi vedea faptele. Când lui Daniel i s-a cerut să participe la luxul mesei împăratului, el nu și-a pierdut cumpătul și nici nu a declarat că va mânca și bea după bunul său plac. Fără să rostească vreun cuvânt de sfidare, el a dus problema înaintea lui Dumnezeu. El și tovarășii săi au căutat înțelepciune de la Domnul, iar când s-au ridicat din rugăciunea lor stăruitoare, hotărârea era luată. Cu adevărat curaj și curtoazie creștină, Daniel a prezentat cazul înaintea dregătorului care era responsabil de ei, cerând să li se permită o dietă simplă. Acești tineri au simțit că principiile lor religioase erau în joc și s-au încrezut în Dumnezeu, pe care Îl iubeau și Îl slujeau.” — Mărturii pentru predicatori, p. 263 (Cunoașterea lui Dumnezeu).
VINERI, 28 AUGUST
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Ce stare a lumii a făcut necesar ca Dumnezeu să reverse lumină asupra ei?
2. Ce schimbare minunată va fi văzută în viața credincioșilor?
3. Când primim o binecuvântare, care ar trebui să fie răspunsul nostru?
4. Descrieți câteva moduri prin care fiecare dintre noi îi poate sluji pe alții.
5. Cum este credincioșia lui Daniel o inspirație pentru mine?