Lecţia 7. Poftind carne

TEXT CHEIE:„Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17).

Pentru a ușura studierea lecției, puteți merge direct la studiul zilei accesând butonul respectiv:
(browser-ul Internet Explorer nu suportă această funcție, flosiți — Opera, Mozila Firefox)

NOTĂ INTRODUCTIVĂ:„Atunci când oamenilor li se vorbeşte despre sănătate, unii spune adesea: ‚Ştim mai multe decât facem.’ Ei nu înţeleg că sunt răspunzători pentru orice rază de lumină cu privire la bunăstarea lor fizică, şi că orice obicei al lor este supus cercetării lui Dumnezeu.” – Dietă şi hrană, pag. 19 engl. (cap. 1: „Motive pentru reformă”).

Duminică 10 august
1. Dumnezeu a avut un plan

a. Când au ajuns israeliţii la un mare centru de educaţie din pustie, şi ce aştepta Dumnezeu ca ei să devină?

Exodul 19:1-6 "În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.2. După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai, şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.3. Moise s-a suit la Dumnezeu. Si Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel:4. „Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.5. Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;6. Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”"

Deuteronomul 7:6 "Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului."

1 Petru 2:9 "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;"

„Imediat după ce şi-au întins tabăra la Sinai, Moise a fost chemat sus pe munte ca să se întâlnească cu Dumnezeu. El a urcat singur poteca abruptă şi aspră, şi s-a apropiat de norul care marca locul prezenţei lui Iehova. Israel urma să fie dus acum într-o relaţie apropiată şi specială cu Cel Preaînalt – să fie integrat ca biserică şi naţiune sub guvernarea lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 303 engl. (cap. 27: „Legea dată lui Israel”).
„Ascultarea [israeliţilor] faţă de legea lui Dumnezeu avea să facă din ei pilde vii ale prosperităţii înaintea naţiunilor lumii. Cel care putea să le dea înţelepciune şi dibăcie în orice lucrare meşteşugită avea să rămână conducătorul lor mai departe, să-i înnobileze şi să-i ridice prin ascultare de legile Sale. Dacă erau ascultători, aveau să fie feriţi de bolile care le chinuiau pe celelalte popoare, şi să fie binecuvântaţi cu vigoarea intelectului. Slava lui Dumnezeu, maiestatea şi puterea Sa, urmau să fie descoperite în toată prosperitatea lor. Ei aveau să fie o împărăţie de preoţi şi prinţi. Dumnezeu le-a oferit toate facilităţile pentru a deveni cea mai mare naţiune de pe pământ.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 288 engl. (cap. 23: „Via Domnului”).

^sus ^

Luni 11 august
2. „Şcoala” de la Sinai

a. Ce principii trebuia să înveţe copiii lui Israel în timp ce se aflau cu tabăra în jurul muntelui Sinai?

Exodul 19:10, 11 "Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele.11. Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai."

Exodul 20:1-17 "Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:2. „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.5. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.7. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.9. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.13. Să nu ucizi.14. Să nu preacurveşti.15. Să nu furi.16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.17. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău."

„Poporul trebuia să fie impresionat şi să înţeleagă faptul că tot ceea ce era în legătură cu serviciul lui Dumnezeu trebuie privit cu cea mai mare reverenţă... Persoana şi îmbrăcămintea lor trebuia să fie lipsite de orice necurăţie. Şi când Moise le-a atras atenţia asupra păcatelor lor, ei trebuia să se umilească, să postească şi să se roage ca inimile lor să poată fi curăţite de nelegiuire.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 303, 304 engl. (cap. 27: „Legea dată lui Israel”).

b. Ce putem învăţa de la Israel când căutăm să-i ajutăm pe alţii în materie de sănătate?

Psalmii 78:24 " a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer."

„În toate cazurile, educaţi conştiinţa, antrenaţi voinţa, oferiţi mâncare bună şi sănătoasă, iar schimbarea se va face imediat şi dorinţa după carne va înceta îndată.” – Divina vindecare, pag. 317 engl. (cap.: „Carnea ca aliment”).

c. Imediat după ce Israel a plecat de la Sinai, ce au poftit iarăşi? Cum este aceasta o avertizare pentru noi?

Numeri 11:4-6 "Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă, şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?5. Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”"

„Dumnezeu a continuat să hrănească oştirea lui Israel cu pâine din cer, însă ei nu erau mulţumiţi. Poftele lor decăzute râvneau canea pe care Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, o reţinuse de la ei în mare măsură... Satan, autorul bolii şi al suferinţei, se va apropia de poporul lui Dumnezeu acolo unde poate avea cel mai mare succes. El controlează apetitul într-o mare măsură de pe vremea experimentului reuşit cu Eva, făcând-o să mănânce din fructul oprit. El a venit cu ispitele lui mai întâi la adunătura de oameni, egiptenii credincioşi, şi i-a provocat la murmure răzvrătite. Ei nu erau mulţumiţi cu hrana sănătoasă pe care le-o oferea Dumnezeu. Poftele lor decăzute râvneau o mai mare varietate de mâncare, în special de carne. Aceste murmure au infectat repede aproape întregul popor. La început, Dumnezeu nu a dorit să le satisfacă poftele lor stricate, ci a făcut ca judecăţile Sale să vină asupra lor, şi i-a mistuit pe cei mai vinovaţi cu un fulger din cer. Totuşi aceasta, în loc să-i umilească, părea să mărească murmurarea lor.” – Dietă şi hrană, pag. 375, 376 engl. (cap. 23: „Carnea ca aliment”).

^sus ^

Marți 12 august
3. Poftind carne din nou

a. Ce fel de carne au dorit israeliţii? Au fost afectaţi şi peştii de blestemul poluării în zilele noastre?

Numeri 11:5 "Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. "

1 Corinteni 15:39 " Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor."

„Blestemul Domnului este asupra pământului, asupra omului, asupra animalelor, asupra peştilor mării; şi când nelegiuirea devine aproape universală, blestemului i se va îngădui să devină la fel de răspândit şi de adânc ca însăşi nelegiuirea. Boala este contractată prin consumul de carne.” – Dietă şi hrană, pag. 411 engl. (cap. 23: „Carnea ca aliment”).

b. Deşi sunt menţionate şi alte alimente, de fapt ce a poftit poporul?

Numeri 11:10-13, 21-23, 31, 32 "Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat,11. şi a zis Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ,Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil’, până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?13. De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ,Dă-ne carne ca să mâncăm! 21. Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: ,Le voi da carne, şi vor mânca o lună întreagă!’22. Putem tăia oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”23. Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.31. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.32. În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei."
c. Cât timp au mâncat carne cu această ocazie, în comparaţie cu prima?

Exodul 16:12 "„Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ,Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”"

Numeri 11:18-20 "Să spui poporului: ,Sfinţiţi-vă pentru mâine, şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului, şi aţi zis: ,Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!’ Domnul vă va da carne, şi veţi mânca.19. Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici două zeci de zile,20. ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: ,Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?”"

„Înainte, Domnul mai răspunsese o dată la cererea lor după carne atunci când au primit mană, chiar înainte de a ajunge la Sinai. Totuşi, au mâncat din ea doar o zi, apoi nu le-a mai fost dată pentru că nu era hrana cea mai bună pentru ei. Murmurul lor de acum era îndreptat împotriva înţelepciunii lui Dumnezeu, ca şi cum El nu ştia exact ceea ce aveau ei nevoie în timpul peregrinării lor prin pustie. Vrăjmaşul le-a pervertit imaginaţia.” – The Signs of the Times, 12 august 1880.
„Domnul a înţeles ce influenţă avea să aibă consumul de carne asupra organismului omenesc. El dorea să aibă un popor care, în înfăţişarea fizică, să poarte acreditarea divină în ciuda lungii lor călătorii... Este nevoie ca legumele să fie încorporate în organismul animalelor înainte de a ajunge la noi? Este nevoie să obţinem legumele mâncând carnea creaturilor moarte? Dumnezeu a oferit fructe în starea lor naturală pentru primii noştri părinţi. El i-a dat lui Adam grădina în grijă, ca să vadă de ea, spunând: ‚Aceasta să fie hrana voastră.’ (Genesa 1:29). Un animal nu trebuia să-l nimicească pe celălalt. După Cădere, consumul de carne a fost îngăduit pentru a scurta existenţa omenirii. S-a permis aceasta din cauza împietririi inimii oamenilor.” – Spalding and Magan Collection, pag. 46.

^sus ^

Miercuri 13 august
4. Suferind consecinţele

a. Deoarece israeliţii primiseră mare lumină, ce a trebuit să sufere din cauza depărtării lor voite de la planul lui Dumnezeu?

Numeri 11:33, 34 "Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.34. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă."

Psalmii 78:30, 31 "Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,31 cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel."

1 Corinteni 10:5, 6, 9-11 "Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor."

„[Israeliţii] s-au dedat la murmurele răzvrătite împotriva lui Moise, şi împotriva Domnului, pentru că nu au primit lucrurile care s-au dovedit a fi spre vătămarea lor. Ei erau controlaţi de poftele lor decăzute, iar Dumnezeu le-a dat carne cum au dorit, şi i-a lăsat să sufere rezultatele satisfacerii apetitului lor pervertit. Febra arzătoare a omorât un mare număr din popor. Cei care fuseseră cei mai vinovaţi în murmurele lor au fost nimiciţi imediat ce au gustat din carnea pe care o poftiseră. Dacă s-ar fi suspus şi l-ar fi lăsat pe Domnul să aleagă hrana pentru ei, şi ar fi fost recunoscători şi mulţumiţi cu mâncarea pe care o puteau consuma nestingheriţi fără a suferi vreo vătămare, ei nu ar fi pierdut favoarea lui Dumnezeu, şi nu ar fi fost atât de mulţi dintre ei pedepsiţi din cauza murmurelor răzvrătitoare.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pag. 284, 285.
„Tăgăduirea de sine este considerată de unii ca o suferinţă reală. Pofte pervertite sunt îngăduite. Iar o restricţie asupra poftelor nesănătoase i-ar face pe mulţi pretinşi creştini să dea înapoi ca şi cum urmarea unei diete simple ar fi înfometarea. Şi, asemenea copiilor lui Israel, ar prefera robia, trupurile bolnave şi chiar moartea în loc de a fi lipsiţi de oalele cu carne. Pâinea şi apa este tot ce este făgăduit rămăşiţei în timpul strâmtorării.” – The Spririt of Prophecy, vol. 1, pag. 224.

b. După Sinai, i-a considerat Dumnezeu pe israeliţi ca fiind neştiutori?

Faptele Apostolilor 17:30 "Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;"

Iacov 4:17 "Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!"

Ioan 9:41 " „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: ,Vedem.’ Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”"

„Au fost multe murmure şi multă zarvă în timpul călătoriei de la Marea Roşie la Sinai, dar ,din milă faţă de neştiinţa şi orbirea lor, Dumnezeu nu a trimis judecăţile Sale împotriva acestui păcat. Însă de atunci El li Se descoperise la Horeb. Ei au primit o mare lumină când au fost martori ai maiestăţii, puterii şi îndurării lui Dumnezeu; iar necredinţa şi nemulţumirea lor au atras o şi mai mare vină. Mai mult decât atât, ei au făcut legământ să-L primeasă pe Iehova ca regele lor şi să asculte de autoritatea Sa. Murmurul lor era acum răzvrătire, şi era necesar să primească o pedeapsă promptă şi clară, pentru ca Israel să fie scutit de anarhie şi nimicire.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 379 engl. (cap. 33: „De la Sinai la Cadeş”).

^sus ^

Joi 14 august
5. Răspunderea: mâncarea de carne a devenit păcat

a. Cum rezumă psalmistul cele două experienţe ale evreilor din pustie cu privire la mâncarea de carne?

Psalmii 78:18-29 "Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?20 Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``21 Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,22 pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.23 El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:24 a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.25 Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.26 A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.27 A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;28 le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.29 Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră."

„[Satan] controlează apetitul într-o mare măsură de pe vremea experimentului reuşit cu Eva, făcând-o să mănânce din fructul oprit. El a venit cu ispitele lui mai întâi la adunătura de oameni, egiptenii credincioşi, şi i-a provocat la murmure răzvrătite. Ei nu erau mulţumiţi cu hrana sănătoasă pe care le-o oferea Dumnezeu. Poftele lor decăzute râvneau o mai mare varietate de mâncare, în special de carne.” – Dietă şi hrană, pag. 375, 376 engl. (cap. 23: „Carnea ca aliment”).
„Orice violare a legilor naturii reprezintă o violare a legii lui Dumnezeu.” – Comentarii biblice VT, pag. 47.
„Abuzarea de sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu este un păcat înspăimântător; pentru că fiecare abuz împotriva sănătăţii ne slăbeşte pe viaţă şi ne lasă neîmpliniţi.” – Testimonies, vol. 3, pag. 150 engl. (cap. „Către părinţii bogaţi”).

b. Cum rezumă Inspiraţia raportul special despre murmurările lui Israel? Ce avertisment ar trebui urmat?

Psalmii 78:17, 32 "Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea خnalt în pustie.32 Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui."

1 Corinteni 10:5, 6 "Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei."

Isaia 22:12-14 "Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac.13. Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin: ,Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!’ –14. Domnul oştirilor mi-a descoperit, şi mi-a zis: ,Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.”"

Compară cu:
Isaia 22:20-22 " ,În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,21. îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău, şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. 22. Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu va deschide."

Apoc. 3:7 " Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:"

„Avem datoria să cunoaştem cum să ne păstrăm corpul în cea mai bună stare de sănătate, şi avem datoria sfântă de a trăi la înălţimea luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu în îndurarea Sa. Dacă ne închidem ochii faţă de lumină de teamă să nu ne vedem greşelile, pe care nu dorim să le părăsim, păcatele noastre nu scad ci cresc. Dacă ne întoarcem într-un anumit punct de la lumină, o vom neglija şi în alt punct. Este la fel de păcat să violăm legile fiinţei noastre cum este să călcăm una din cele Zece Porunci, pentru că nu putem să facem una din cele două fără să călcăm legea lui Dumnezeu. Nu putem să-L iubim pe Domnul cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea noastră în timp ce iubim poftele, gusturile noastre mai mult decât Îl iubim pe Domnul. Noi ne slăbim zilnic puterea de a-L slăvi pe Dumnezeu, când El ne cere toată puterea şi tot intelectul nostru.” – Testimonies, vol. 2, pag. 70 engl. (cap.: „Neglijarea reformei sanitare”).
„Timp de patruzeci de ani, necredinţa, murmurarea şi răzvrătirea l-a ţinut afară din ţara Canaanului pe Israelul din vechime. Aceleaşi păcate au întârziat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În nici unul din cele două cazuri, nu au fost de vină făgăduinţele lui Dumnezeu. Necredinţa, caracterul lumesc, lipsa de consacrare, şi dezbinarea din mijlocul pretinsului popor al Domnului ne-a ţinut în această lume de păcat şi durere atât de mulţi ani.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 69.

^sus ^

Vineri 15 august
Întrebări de meditaţie şi de revizuire personală

a. De ce a lăsat Dumnezeu ca Israel să petreacă aproape un an la Muntele Sinai?
b. De obicei, cine erau cei care murmurau primii şi ce doreau ei în mod anume?
c. În încercarea de a îndepărta de la popor pofta de mâncare cu carne, cât timp le-a fost dată a doua oară?
d. Cine a suferit cele mai mari consecinţe ale acestei neascultări?
e. De ce trebuie ca cei care cunosc adevărul prezent să renunţe la carne?

„Dacă israeliţilor le-ar fi fost dată o hrană cu care erau obişnuiţi încă din Egipt, ei ar fi dat pe faţă acelaşi spirit neînfrânat care este dat pe faţă de lume astăzi. În dieta bărbaţilor şi femeilor din acest veac sunt incluse multe lucruri pe care Domnul nu ar fi dorit ca Israel să le consume. Familia omenească, aşa cum este astăzi, este un exemplu a ceea ce ar fi fost copiii lui Israel dacă Dumnezeu lear fi îngăduit să consume hrana şi să urmeze obiceiurile şi practicile egiptenilor.” – Comentarii biblice VT, pag. 43.
„Mulţi spun: Ştiu că avem obiceiuri rele care ne vatămă sănătatea; însă obiceiurile s-au format şi este aproape imposibil să ne schimbăm şi să facem măcar ceea ce ştim. Prin îngăduinţe dăunătoare, acestea lucrează împotriva propriilor lor interese şi împotriva fericirii lor în această viaţă, şi prin aceasta, ei se fac nevrednici de a primi viaţa viitoare. Mulţi cărora le este trimisă lumina, continuă pe calea neascultării, scuzându-se că ar fi foarte incomod să fie diferiţi. Fiindcă majoritatea lumii alege să lupte împotriva ei şi împotriva celor mai înalte interese ale ei vremelnice şi veşnice, ei care ştiu mai multe se aventurează să facă la fel, neluând în seamă lumina şi cunoştinţa care îi fac răspunzători de rezultatul călcării legilor naturii. Dumnezeu nu este răspunzător de suferinţa care urmează neconformării la legea naturală şi a obligaţiilor morale faţă de El. Păcătoşii luminaţi sunt cei mai răi dintre păcătoşi, pentru că aleg întunericul mai degrabă decât lumina. Ei pot înţelege legile care guvernează viaţa fizică dacă doresc; însă dorinţa lor puternică este să urmeze îngăduinţelor populare şi senzuale ale zilei care sunt împotriva sănătăţii fizice şi mentale, încât sunt insensibili faţă de importanţa ei, şi nu o pot insufla altora prin precept sau exemplu.
Neglijenţa lor faţă de acest subiect îi supune unei răspunderi teribile. Nu numai că ei suferă pedeapsa călcării legii naturii, ci exemplul lor îi conduce şi pe alţii pe aceeaşi cale a neascultării.” – The Health Reformer, 1 octombrie 1871.

^sus ^