Lecția 11. Veghetori pentru a-L glorifica pe Dumnezeu

VERSET DE MEMORAT: „Așa vorbește Domnul oștirilor: Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!” (Hagai 1:7) 

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pp. 92–96 (Secțiunea 3: Lucrarea în orașe până la O lucrarea a timpului de față). 

„Nu trebuie să amânați, ci să cercetați cu atenție inima voastră și să muriți față de sine în fiecare zi.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 336 (A visa cu ochii deschiși). 

DUMINICĂ, 8 MARTIE  

1. DOUĂ CLASE  

a. Descrieți scena complexă care urmează să aibă loc în curând. Țefania 1:14–18. 

Ţefania 1:14-18: „Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în grabă mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, și viteazul țipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și de groază, o zi de pustiire și de nimicire, o zi de întuneric și de negură, o zi de nori și de întunecime, o zi în care vor răsuna trâmbița și strigătele de război împotriva cetăților întărite și a turnurilor înalte. „Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare și vor bâjbâi ca niște orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful și carnea, ca gunoiul!” Nici argintul, nici aurul lor nu va putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării.“ 

„Cei care lucrează cu frica de Dumnezeu pentru a elibera biserica de piedici și pentru a corecta rele grave, astfel încât poporul lui Dumnezeu să vadă necesitatea de a urî păcatul și să prospere în curăție, iar numele lui Dumnezeu să fie glorificat, se vor confrunta întotdeauna cu influențe de împotrivire din partea celor neconsacrați. Țefania descrie astfel adevărata stare a acestei clase și judecățile teribile care vor veni asupra lor.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pp. 270, 271 (Lăcomia în poporul lui Dumnezeu). 

„[Țefania 1:2, 3, 8–18 citat.] Vor fi o serie de evenimente care vor descoperi că Dumnezeu este stăpânul situației. Adevărul va fi proclamat într-un limbaj clar, inconfundabil. Ca popor trebuie să pregătim calea Domnului sub conducerea hotărâtă a Duhului Sfânt. Evanghelia trebuie să fie dată în curăția ei. Izvorul de apă vie trebuie să se adâncească și să se lărgească în cursul său. În toate câmpurile, aproape și departe, oameni vor fi chemați de la plug și de la ocupațiile comerciale comune, care preocupă în mare măsură mintea, și vor fi instruiți fiind puși în legătură cu oameni cu experiență. Pe măsură ce vor învăța să lucreze eficient, vor proclama adevărul cu putere. Prin lucrări minunate ale providenței divine, munți de dificultăți vor fi îndepărtați și aruncați în mare. Mesajul care înseamnă atât de mult pentru locuitorii pământului va fi auzit și înțeles. Oamenii vor ști ce este adevărul. Lucrarea va înainta tot mai mult până când întreg pământul va fi avertizat, și atunci va veni sfârșitul.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 96 (Judecățile lui Dumnezeu asupra orașelor noastre). 

LUNI, 9 MARTIE 

2. GRIJĂ ȘI PROTECȚIE  

a. Care este cheia spre protecția lui Dumnezeu în criza ce urmează? Țefania 2:1–3, 15; 2 Corinteni 7:1. 

Ţefania 2:1-3, 15: „Veniți-vă în fire și cercetați-vă, neam fără rușine, până nu se împlinește hotărârea – ca pleava trece vremea –, până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului. Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere și zicea în inima ei: „Eu și niciuna afară de mine!” Vai! Cum s-a prefăcut în pustiu și în culcuș de fiare! Toți cei ce trec pe lângă ea fluieră și arată cu mâna!“ 

2 Corinteni 7:1: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.“ 

„Dumnezeu cere poporului Său să se curețe de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica Domnului. Toți aceia care sunt indiferenți și se scuză de la această lucrare, așteptând ca Domnul să facă pentru ei ceea ce El le cere să facă ei înșiși, vor fi găsiți cu lipsă atunci când cei blânzi ai pământului, care au împlinit judecățile Sale, vor fi ascunși în ziua mâniei Domnului.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 619 (cap. 106). 

„În ziua Domnului, chiar înainte de venirea lui Hristos, Dumnezeu va trimite fulgere din cer în mânia Sa, care se vor uni cu foc pe pământ. Munții vor arde ca un cuptor și vor revărsa torente groaznice de lavă, distrugând grădini și câmpuri, sate și orașe; și când își vor vărsa minereul topit, pietrele și nămolul încins în râuri, le vor face să fiarbă ca un vas, aruncând stânci masive și împrăștiind fragmentele lor pe pământ cu o violență de nedescris. Râuri întregi vor seca. Pământul va fi zguduit și vor fi erupții și cutremure cumplite pretutindeni. Dumnezeu îi va lovi pe locuitorii răi ai pământului până când vor fi nimiciți de pe el. Sfinții sunt păstrați pe pământ în mijlocul acestor tulburări îngrozitoare, așa cum Noe a fost păstrat în corabie în vremea potopului.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 82, 83. 

b. În contrast cu cei care au doar o mărturisire superficială, ce îi caracterizează pe credincioșii fideli ai lui Dumnezeu? Țefania 3:1–4, 12, 13. 

Ţefania 3:1-4, 12-13: „Vai de cetatea îndărătnică și spurcată, vai de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de niciun glas, nu ține seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său. Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt niște lei care răcnesc; judecătorii ei sunt niște lupi de seară, care nu mai lasă niciun os până dimineața. Prorocii ei sunt ușuratici și înșelători; preoții ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea. Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit și mic, care se va încrede în Numele Domnului. Rămășițele lui Israel nu vor mai săvârși nelegiuire, nu vor mai spune minciuni și nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înșelătoare. Ci vor paște și se vor odihni și nimeni nu-i va tulbura.” 

c. Cum descoperă Țefania marea speranță - și misiunea - pentru poporul credincios al lui Dumnezeu din toate părțile lumii? Țefania 3:14–16. 

Ţefania 3:14-16: „Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmașul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire! În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ți slăbească mâinile!“ 

„Întreg cerul este interesat, nu numai de țările apropiate care au nevoie de ajutorul nostru, ci și de țările îndepărtate. Ființe cerești privesc și așteaptă ca agenții omenești să fie profund mișcați de nevoile colaboratorilor lor care sunt în încurcătură și încercare, în întristare și necaz.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 459 (Casa de editură din Norvegia). 

MARȚI, 10 MARTIE 

3. MÂNGÂIERE PENTRU PUȚINII CREDINCIOȘI  

a. Ce descrieri dezvăluie profunzimea dragostei lui Dumnezeu pentru copiii Săi — și cum trebuie să o reflectăm? Țefania 3:17; 2 Corinteni 1:3, 4. 

Ţefania 3:17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.” “

2 Corinteni 1:3-4: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!“ 

 

„[Dumnezeu] te va aduce în casa Sa de ospăț, și dragostea va fi steagul fluturat peste tine. (Cântarea Cântărilor 2:4). «Dacă vei umbla pe căile Mele», declară El, «îți voi da locuri de umblat printre aceștia care stau aici» — chiar printre îngerii sfinți care înconjoară tronul Său. … Și cerul și pământul se vor uni în cântarea Tatălui de bucurie: «Căci acest fiu al Meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.»” – Parabolele Domnului Hristos, pp. 206, 207 (cap. 16). 

„Îngerii lui Dumnezeu, mii de mii și de zece mii de ori zece mii, sunt trimiși să slujească acelora care vor moșteni mântuirea. Ei ne păzesc de rău și resping puterile întunericului care caută să ne distrugă. Nu avem noi motive să fim recunoscători în fiecare clipă, recunoscători chiar și atunci când par să existe dificultăți în calea noastră? 

Domnul Însuși este ajutorul nostru. «Strigă de bucurie, fiică a Sionului; strigă, Israele; bucură-te și veselește-te din toată inima, fiică a Ierusalimului. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântări.» Aceasta este mărturia pe care Domnul dorește ca noi să o purtăm lumii. Lauda Lui ar trebui să fie continuu în inimile și pe buzele noastre. 

O astfel de mărturie va avea o influență asupra altora. Căutând să-i întoarcem pe oameni de la eforturile lor egoiste de a-și asigura fericirea, trebuie să le arătăm că avem ceva mai bun decât ceea ce caută ei.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 63, 64 (Adunări de mulțumire). 

b. Descrieți mai amănunțit grija tandră a lui Dumnezeu pentru copiii Săi persecutați pentru refuzul lor de a încălca legea Sa a libertății. Țefania 3:18–20; Ezechiel 9:3, 4. 

Ţefania 3:18-20: „Voi strânge pe cei întristați care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieșiți din sânul tău asupra cărora acum apasă ocara. Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei șchiopi și voi strânge pe cei ce au fost izgoniți și îi voi face o pricină de laudă și de slavă în toate țările unde sunt de ocară acum. În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge, căci vă voi face o pricină de slavă și de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război sub ochii voștri”, zice Domnul.“ 

Ezechiel 9:3-4: „Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era și s-a îndreptat spre pragul casei, și El a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo.” “

„Rețineți acest punct cu atenție: Cei care primesc adevăratul sigiliu al adevărului, lucrat în ei prin puterea Duhului Sfânt, reprezentat printr-un semn făcut de omul îmbrăcat în in, sunt aceia care «suspină și gem pentru toate urâciunile care se săvârșesc» în biserică. Dragostea lor pentru puritate și pentru onoarea și gloria lui Dumnezeu este atât de mare, și ei au o înțelegere atât de clară a păcătoșeniei extreme a păcatului, încât sunt reprezentați ca fiind în agonie, suspinând și gemând.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 267 (Solia din Isaia 58). 

MIERCURI, 11 MARTIE 

4. ANALIZÂND CĂILE NOASTRE  

a. Când Hagai a fost chemat ca profet, ce se întâmpla — și ce trebuie să învățăm din această situație? Hagai 1:1–4. 

Hagai 1:1-4: „În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a șasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, astfel: „Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Poporul acesta zice: «N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!»’” De aceea cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel: „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” “ 

„Expresia «Poporul acesta zice» este semnificativă. În era oportunității lor, israeliții nu s-au arătat dispuși. Ascultarea promptă este așteptată de la aceia pe care Domnul îi alege și îi conduce. Rugămințile de întârziere sunt o dezonoare adusă lui Dumnezeu. Și totuși, cei care aleg să-și urmeze propria cale își formulează adesea scuze ingenioase în autojustificare. Astfel, israeliții declarau că au început să reconstruiască, dar că au fost opriți de la lucrarea lor din cauza piedicilor puse de dușmanii lor. Aceste piedici, socoteau ei, erau un indiciu că nu era timpul potrivit pentru reconstrucție. Ei declarau că Domnul intervenise cu dificultăți pentru a le mustra graba. De aceea, în comunicarea prin profetul Său, El nu se referea la ei ca «poporul Meu», ci ca «poporul acesta». 

Israeliții nu aveau nicio scuză reală pentru a-și părăsi lucrarea Templului neterminată. Timpul în care cele mai mari obiecții erau ridicate era momentul pentru ei să persevereze în construcție. Dar ei erau conduși de o aversiune egoistă față de întâmpinarea pericolului prin trezirea opoziției vrăjmașilor lor. Nu posedau credința care este «esența lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute». Ezitau să înainteze prin credință în providențele deschise de Dumnezeu, deoarece nu puteau vedea sfârșitul de la început. Când apăreau dificultăți, erau ușor întorși din lucrare.” — Comentariile Biblice AZS [E. G. White], vol. 4, p. 1175 (Hagai, cap. 1).

b. Ce apel este făcut celor distrași de interesele lumești? Hagai 1:5-10 

 

Hagai 1:5-10: „Așa vorbește acum Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănați mult și strângeți puțin; mâncați și tot nu vă săturați; beți și tot nu vă potoliți setea; vă îmbrăcați și tot nu vă este cald și cine câștigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” Așa vorbește Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Suiți-vă pe munte, aduceți lemne și zidiți Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta și voi fi proslăvit”, zice Domnul. „Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?”, zice Domnul oștirilor. „Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua și pământul nu și-a dat roadele.“ 

„O ilustrație izbitoare a rezultatelor reținerii egoiste chiar și a darurilor de bunăvoie de la cauza lui Dumnezeu a fost dată în zilele profetului Hagai. … Evreii au început să reconstruiască templul Domnului; dar întâlnind o opoziție hotărâtă din partea dușmanilor lor, au întrerupt lucrarea.” — Patriarhi și Profeți, p. 527 (cap. 50). 

c. Cum a obținut rămășița biruința în inimă și în acțiune? Hagai 1:12, 13. 

Hagai 1:12-13: „Zorobabel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, și toată rămășița poporului au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și cuvintele prorocului Hagai, fiindcă Domnul Dumnezeul lor îl trimisese. Și poporul s-a temut de Domnul. Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „‘Eu sunt cu voi’, zice Domnul.”“ 

„[Rămășița] nu a îndrăznit să nesocotească avertismentul repetat că prosperitatea și binecuvântarea lui Dumnezeu depindeau de ascultarea lor deplină de instrucțiunile date lor. De îndată ce au decis că vor lua aminte la cuvintele Domnului, mesajele Sale de mustrare s-au transformat în cuvinte de încurajare. O, ce Dumnezeu milostiv avem!” — Comentariile Biblice AZS [E. G. White], vol. 4, p. 1176 (Hagai, cap. 1). 

JOI, 12 MARTIE 

5. GLORIOS ÎNTR-UN ALT FEL  

a. Explicați planul lui Dumnezeu pentru al doilea templu care urma să fie construit. Hagai 2:6–9. 

Hagai 2:6-9: „Căci așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Încă puțină vreme și voi clătina încă o dată cerurile și pământul, marea și uscatul; voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni și voi umple de slavă Casa aceasta’, zice Domnul oștirilor. ‘Al Meu este argintul și al Meu este aurul’, zice Domnul oștirilor. ‘Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi’, zice Domnul oștirilor, ‘și în locul acesta voi da pacea’, zice Domnul oștirilor.” “

„După distrugerea templului de către Nebucadnețar, acesta a fost reconstruit cu aproximativ cinci sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, de un popor care, dintr-o robie de o viață întreagă, se întorsese într-o țară pustiită și aproape nelocuită. Printre ei erau atunci oameni în vârstă care văzuseră slava templului lui Solomon și care plângeau la punerea temeliei noii clădiri, deoarece era atât de inferioară față de cea dintâi. Sentimentul care domnea este descris cu putere de profet: «Cine a mai rămas între voi care a văzut casa aceasta în slava ei de odinioară? Și cum o vedeți acum? Nu este ea ca o nimica în ochii voștri?» (Hagai 2:3; Ezra 3:12). Atunci a fost dată făgăduința că slava acestei case de pe urmă va fi mai mare decât a celei dintâi. 

Dar al doilea templu nu îl egalase pe primul în măreție; nici nu a fost sfințit de acele semne vizibile ale prezenței divine care aparținuseră primului templu. Nu a fost nicio manifestare a puterii supranaturale pentru a marca dedicarea lui. Niciun nor de slavă nu a fost văzut umplând sanctuarul nou construit. Niciun foc din cer nu a coborât pentru a consuma jertfa de pe altar. Shekina nu mai locuia între heruvimi în locul preasfânt; chivotul, tronul harului și tablele mărturiei nu mai erau acolo. Nicio voce din cer nu s-a auzit pentru a face cunoscut preotului cercetător voia lui Iehova. 

Timp de secole, evreii au încercat zadarnic să arate unde se împlinise făgăduința lui Dumnezeu dată prin Hagai; totuși mândria și necredința le-au orbit mințile față de adevăratul înțeles al cuvintelor profetului. Al doilea templu nu a fost onorat prin norul slavei lui Iehova, ci prin prezența vie a Celui în care locuia trupește toată plinătatea Dumnezeirii — care era Dumnezeu Însuși manifestat în trup. «Dorința tuturor neamurilor» venise cu adevărat la templul Său atunci când Omul din Nazaret învăța și vindeca în curțile sacre. În prezența lui Hristos, și numai prin aceasta, al doilea templu a întrecut pe primul în slavă.” — Tragedia Veacurilor, pp. 23, 24 (cap. 1). 

VINERI, 13 MARTIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. În criza care vine curând, cum pot fi o putere pentru bine în mâinile lui Dumnezeu? 

2. De ce este blândețea o trăsătură esențială de căutat în aceste zile din urmă? 

3. Ce îi caracterizează pe toți cei ascunși în ziua mâniei Domnului? 

4. Ce tinde să mă facă să pierd din vedere cea mai mare prioritate a vieții? 

5. De ce a fost atât de glorios templul mai simplu și mai umil construit în zilele lui Hagai?