Lecția 7. Putere în pocăință

VERSET DE MEMORAT: „Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în templul Tău cel sfânt.” (Iona 2:7)

Recomandare pentru studiu: Scrieri timpurii, pp. 269–273 (subcap. Zguduirea); Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 62–84 (Mărturii desconsiderate).

„Mărturia solemnă de care atârnă destinul bisericii a fost puțin prețuită, dacă nu chiar în întregime disprețuită. Această mărturie trebuie să producă o pocăință adâncă; toți cei care o primesc cu adevărat o vor asculta și vor fi curățiți.” — Scrieri timpurii, p. 270. (subcap. Zguduirea)

DUMINICĂ, 8 FEBRUARIE

1. O ZGUDUIRE CARE CERNE  

a. Pentru că atât de mult rău este amestecat cu binele, ce face Dumnezeu? Amos 9:9.

Amos 9:9: „Căci, iată, voi porunci și voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ!“

„Am întrebat care este înțelesul zguduirii pe care am văzut-o și mi s-a arătat că va fi cauzată de mărturia directă, stârnită de sfatul Martorului Credincios către laodiceni. Aceasta va avea efect asupra inimii celui care o primește și îl va determina să înalțe standardul și să vestească adevărul direct. Unii nu vor suporta această mărturie directă. Ei se vor ridica împotriva ei, și aceasta este ceea ce va produce o zguduire în mijlocul poporului lui Dumnezeu.” — Scrieri timpurii, p. 270 (subcap. Zguduirea).

„Printre cei care se declară poporul lui Dumnezeu sunt inimi corupte; dar ei vor fi testați și dovediți. Dumnezeul care citește inimile, fiecăruia va aduce la lumină lucrurile ascunse ale întunericului, tocmai acolo unde sunt cel mai puțin bănuite, pentru ca piedicile care au împiedicat progresul adevărului să fie îndepărtate și Dumnezeu să aibă un popor curat și sfânt care să declare statutele și judecățile Sale.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 333 (cap. 65).

„Dumnezeu Își cerne poporul. El va avea o biserică curată și sfântă. Noi nu putem citi inima omului. Dar Domnul a pregătit mijloace pentru a păstra biserica pură. S-a ridicat un popor corupt, care nu putea trăi împreună cu poporul lui Dumnezeu. Ei au disprețuit mustrarea și n-au vrut să fie îndreptați. Au avut ocazia să știe că lupta lor era nedreaptă. Au avut timp să se pocăiască de greșelile lor; dar eul le-a fost prea drag ca să moară.” — Idem, p. 99 (cap. 13).

LUNI, 9 FEBRUARIE

2. SMERINDU-NE PENTRU BINELE NOSTRU  

a. Cum poate Dumnezeu să Se poarte cu cei mândri? Amos 9:2; Obadia 1:3, 4.

Amos 9:2: „De ar pătrunde chiar până în Locuința morților, și de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi coborî.“

Obadia 1:3-4: „Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire pe tine, care locuiești în crăpăturile stâncilor și domnești în înălțime, de aceea tu zici în tine însuți: ‘Cine mă va arunca la pământ?’ Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos și de acolo”, zice Domnul.“

„Înălțarea de sine este un element periculos. Ea pătează tot ce atinge. Este odrasla mândriei și lucrează atât de ingenios încât, dacă nu veghem pentru a ne păzi de ea, va pune stăpânire pe gânduri și va controla acțiunile.” — Comentariile Biblice AZS [E. G. White], vol. 7, p. 962 (cap. Apocalipsa 3).

b. Ce fel de cetate era Ninive — și ce a făcut profetul Iona atunci când Dumnezeu l-a trimis să predice acolo? Iona 1:1–3.

Iona 1:1-3: „Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului.“

„Când profetul s-a gândit la dificultățile și la aparentele imposibilități ale acestei misiuni, a fost ispitit să pună la îndoială înțelepciunea chemării. Din punct de vedere omenesc părea că nu se putea câștiga nimic prin proclamarea unui asemenea mesaj într-o cetate atât de mândră. Pentru o clipă a uitat că Dumnezeul căruia Îi slujea era Atotînțelept și Atotputernic... Prin însărcinarea încredințată lui, Iona primise o responsabilitate grea; dar Cel care îi poruncise să meargă era în stare să-Și sprijine slujitorul și să-i ofere succes. Dacă profetul ar fi ascultat fără a pune la îndoială, ar fi fost scutit de multe experiențe amare și ar fi fost binecuvântat din belșug. Totuși, în ceasul deznădejdii lui Iona, Domnul nu l-a părăsit. Printr-o serie de încercări și providențe neobișnuite, încrederea profetului în Dumnezeu și în puterea Sa infinită de a salva avea să fie reînnoită.” — Profeți și regi, pp. 266, 267 (cap. 22).

c. Cum Își descoperă adesea Dumnezeu dragostea, punându-ne piedici pe calea noastră? Iona 1:4, 7–12.

Iona 1:4, 7-12: „Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme... 7-12 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?” El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!” Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”“

„Calea ta a fost îngrădită, la dreapta și la stânga, ca să-ți împiedice înaintarea spre pierzare. Domnul ți-a adus spiritul neîmblânzit și nesupus la supunere față de El. Printr-un amestec de judecată și milă ai fost adus la pocăință. Asemenea lui Iona, ai fugit pe mare de datoria prezentă. Dumnezeu ți-a îngrădit calea prin încercările rânduite de providența Sa.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 423 (subcap. Importanța stăpânirii de sine).

MARȚI, 10 FEBRUARIE

3. SALVAT PENTRU A SLUJI 

a. Cum a fost arătată atotputernicia lui Dumnezeu marinarilor și cum au răspuns ei? Iona 1:13–16.

Iona 1:13-16: „Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!” Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe.“

b. Care a fost planul lui Dumnezeu pentru Iona și ce s-a rugat fugarul în timp ce se afla în pântecele peștelui? Iona 1:17; 2:1–4.

Iona 1:17; 2:1-4: „Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.“ 2:1-4„Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat și mi-ai auzit glasul. Și totuși mă aruncaseși în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine. Ziceam: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel sfânt.’“

c. Descrieți adâncimea pocăinței lui Iona față de Dumnezeu. Iona 2:5–9. Cum a răspuns Domnul copilului Său smerit? Iona 2:10.

Iona 2:5-9: „Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. M-am coborât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei. Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul“”.

Iona 2:10: „Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.“

„În cele din urmă Iona a învățat că «a Domnului este izbăvirea» (Psalmi 3:8). Odată cu pocăința și recunoașterea harului mântuitor al lui Dumnezeu a venit și eliberarea. Iona a fost scos din primejdiile adâncului mării și a fost aruncat pe uscat.” — Profeți și regi, p. 269 (cap. 22).

d. Cum putem fi încurajați de noua acțiune pe care a luat-o acum Iona, asemănătoare cu cea a unui tânăr misionar din Noul Testament? Iona 3:1–3; Faptele apostolilor 15:36–39.

Iona 3:1-3: „Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da!” Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.“

Faptele Apostolilor 15:36-39: „După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.” Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu, dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor. Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.“

„[Barnaba] era neliniștit ca nu cumva Marcu să părăsească lucrarea de slujire, pentru că vedea în el calități care l-ar fi făcut potrivit să fie un lucrător folositor pentru Hristos. În anii următori, grija sa pentru Marcu a fost răsplătită din plin, căci tânărul s-a predat în întregime Domnului și lucrării de proclamare a soliei Evangheliei în câmpuri dificile.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 170 (cap. 17).

„Timpul este scurt, și ceea ce ai de făcut trebuie să faci repede. Hotărăște-te să răscumperi timpul. Nu-ți căuta propria plăcere. Trezește-te! Apucă-te de lucrare cu o nouă hotărâre a inimii. Domnul îți va deschide calea înaintea ta. Fă tot ce este posibil pentru a lucra pe căile lui Hristos, cu blândețe și umilință, sprijinindu-te pe El pentru putere. Înțelege lucrarea pe care Domnul ți-o încredințează și, încrezându-te în Dumnezeu, vei putea să mergi din putere în putere, din har în har. Vei fi în stare să lucrezi cu sârguință și stăruință pentru poporul tău câtă vreme durează ziua, căci vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 200 (secț. 6, cap. O chemare pentru lucrătorii de culoare).

MIERCURI, 11 FEBRUARIE

4. PUTERE ÎN POCĂINȚĂ  

a. Pentru a asculta de Dumnezeu, ce dezvăluie curajul de care Iona avea acum nevoie? Iona 3:4.

Iona 3:4: „Iona a început să pătrundă în oraș cale de o zi, strigând și zicând: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!”“

„În vremea prosperității sale vremelnice, Ninive era un centru al crimei și nelegiuirii. Pana Inspirației a caracterizat-o ca fiind «cetatea sângeroasă, ... plină de minciună și jaf.» Într-un limbaj figurativ, profetul Naum i-a comparat pe locuitorii din Ninive cu un leu crud și flămând. «Asupra cui n-a trecut nelegiuirea ta necontenit?» a întrebat el.” — Profeți și regi, p. 265 (cap. 22).

b. Descrie modul în care Dumnezeu a binecuvântat lucrarea lui Iona într-un mod puternic — și explică de ce și noi ar trebui să ne trezim la decizia pe care a luat-o Ninive. Iona 3:5–10.

Iona 3:5-10: „Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în cenușă. Și a trimis să se dea de știre în Ninive, din porunca împăratului și mai-marilor lui, următoarele: „Oamenii și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască și nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.”

„Ninive, oricât de nelegiuită devenise, nu era în întregime predată răului. Acela care «privește pe toți fiii oamenilor» (Psalmii 33:13) și «vede tot ce este de preț» (Iov 28:10) a perceput în acea cetate mulți care tânjeau după ceva mai bun și mai înalt și care, dacă li s-ar fi oferit ocazia să cunoască pe Dumnezeul cel viu, ar fi lepădat faptele lor rele și L-ar fi adorat pe El.” — Ibid.

„Când Iona a proclamat pe străzile din Ninive că, în patruzeci de zile, cetatea avea să fie nimicită, Domnul a primit umilința ninivenilor și le-a prelungit perioada de probă; totuși solia lui Iona a fost trimisă de Dumnezeu, iar Ninive a fost testată după voia Lui.” — Tragedia veacurilor, p. 406 (cap. 22).

„Cine știe dacă predicatorii care sunt credincioși, fermi și statornici nu vor fi ultimii care să ofere Evanghelia păcii bisericilor noastre nemulțumitoare? S-ar putea ca nimicitorii să fie deja instruiți sub mâna lui Satan și să aștepte doar plecarea câtorva purtători de steag pentru a le lua locul și pentru a striga, cu glasul profetului mincinos: «Pace, pace,» când Domnul n-a vestit pace. Rareori plâng, dar acum găsesc că ochii îmi sunt orbiți de lacrimi; ele cad pe hârtia mea în timp ce scriu. S-ar putea ca în curând toate profețiile din mijlocul nostru să înceteze, iar glasul care a mișcat poporul să nu le mai tulbure somnul firesc.

Când Dumnezeu Își va face lucrarea Sa stranie pe pământ, când mâini sfinte nu vor mai purta chivotul, vai va fi asupra poporului. O, de-ai fi cunoscut și tu, chiar tu, în ziua ta, lucrurile care țin de pacea ta! O, ca poporul nostru, așa cum a făcut Ninive, să se pocăiască cu toată inima și să creadă din toată inima, ca Dumnezeu să-Și întoarcă mânia Sa aprinsă de la ei.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 77, 78 (cap. Mărturii desconsiderate).

JOI, 12 FEBRUARIE

5. NINIVE DIN NOU ASTĂZI  

a. Cum s-a manifestat din nou slăbiciunea omenească a lui Iona? Iona 4:1–3.

Iona 4:1-3: „Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona și s-a mâniat. S-a rugat Domnului și a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și că Te căiești de rău! Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!” “

„Când Iona a aflat de planul lui Dumnezeu de a cruța cetatea care, în ciuda răutății ei, fusese adusă la pocăință în sac și cenușă, ar fi trebuit să fie primul care să se bucure de harul uimitor al lui Dumnezeu; dar, în schimb, el și-a lăsat mintea să se preocupe de posibilitatea de a fi privit ca un profet mincinos. Gelos pentru reputația sa, a pierdut din vedere valoarea infinit mai mare a sufletelor din acel oraș nenorocit...

Încă o dată a cedat înclinației de a pune întrebări și de a se îndoi, și încă o dată a fost copleșit de descurajare.” — Profeți și regi, p. 271 (cap. 22).

b. Spre deosebire de Iona, de ce putem noi să ne bucurăm cu adevărat atunci când sufletele se pocăiesc? Iona 4:4, 11.

Iona 4:4, 11: „Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?”... 11,Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite?” “

„Această lecție este pentru soliile lui Dumnezeu de astăzi, când cetățile națiunilor au nevoie de cunoașterea atributelor și scopurilor adevăratului Dumnezeu la fel de mult cum aveau nevoie locuitorii din Ninive de odinioară. Ambasadorii lui Hristos trebuie să îndrepte oamenii spre lumea mai nobilă, care a fost în mare parte dată uitării.” — Ibid., p. 274.

„Solii lui Dumnezeu din marile orașe nu trebuie să se descurajeze din cauza nelegiuirii, nedreptății, decăderii cu care se confruntă atunci când caută să proclame vestea bună a mântuirii. Domnul vrea să încurajeze pe fiecare astfel de lucrător cu același mesaj pe care l-a dat apostolului Pavel în nelegiuitul Corint: «Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea: Căci Eu sunt cu tine, și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău; pentru că am mult norod în această cetate.» (Fapte 18:9, 10)... În fiecare cetate, oricât de plină ar fi de violență și crimă, sunt mulți care, printr-o instruire adecvată, pot învăța să devină urmași ai lui Isus.” — Ibid., p. 277.

VINERI, 13 FEBRUARIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. De ce este necesară separarea prin cernere?

2. Ce dovezi din viața mea au arătat că Dumnezeu este la cârmă, nu eu?

3. Când sunt ispitit să cred că Dumnezeu nu mă aude, ce mă învață încercarea lui Iona?

4. Deși Ninive a fost distrusă mai târziu, de ce nu s-a întâmplat aceasta în 40 de zile?

5. Ce trebuie să am în vedere cu privire la sufletele din orașele nelegiuite de lângă mine?