Lecția 5. Ioel: un sol consacrat
VERSET DE MEMORAT: „Sunați cu trâmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare!” (Ioel 2:15)
Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pp. 11–18 (Ultima criză).
„Stâlpul de nor, care vorbește despre mânie și groază pentru călcătorul legii lui Dumnezeu, este lumină, milă și eliberare pentru cei ce au păzit poruncile Sale.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 404 (cap. Pregătire pentru criza finală).
DUMINICĂ, 25 IANUARIE
1. APLICAT LA VIITOR
a. Ce catastrofă descrie profetul Ioel — și cum se leagă ea de un eveniment încă viitor? Ioel 1:10–12, 17–20; Apocalipsa 16:8, 9.
Ioel 1:10-12, 17-20: „Câmpia este pustiită, pământul, întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. Înmărmuriți, plugari, văitațivă, vieri, din pricina grâului și a orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute! Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat… Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! Către Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul islazurile pustiei și para focului a pârlit toți copacii de pe câmp! Chiar și fiarele câmpului se îndreaptă doritoare către Tine, căci au secat pâraiele și a mâncat focul islazurile pustiei.“
Apocalipsa 16:8-9: „Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.“
„În [a patra] plagă… soarelui i se dă putere «să dogorească pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare.» (Versetele 8, 9). Profeții descriu astfel starea pământului în acel timp înfricoșător: «Țara jelește;… pentru că secerișul câmpului este pierdut… Toți pomii de pe câmp s-au uscat: pentru că bucuria s-a dus de la fiii oamenilor.» «Sămânța s-a stricat sub brazdele lor, grânarele sunt pustiite… Cum gem vitele! Cirezile de boi sunt buimace, pentru că nu au pășune… Râurile de apă s-au uscat, și focul a mistuit pășunile pustiului.» «Cântările templului vor fi urlete în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu: vor fi multe trupuri moarte aruncate pretutindeni; le vor arunca în tăcere.» (Ioel 1:10–12, 17–20; Amos 8:3).
„Aceste plăgi nu sunt universale, altfel locuitorii pământului ar fi complet nimiciți. Totuși, ele vor fi cele mai groaznice nenorociri cunoscute vreodată de muritori. Toate judecățile asupra oamenilor, înainte de închiderea timpului de probă, au fost amestecate cu milă. Sângele mijlocitor al lui Hristos a protejat păcătosul de a primi măsura deplină a vinei sale; dar în judecata finală, mânia se va revărsa neamestecată cu milă. În ziua aceea, mulțimi vor dori adăpostul milei lui Dumnezeu, pe care atât de mult timp L-au disprețuit.” — Tragedia veacurilor, pp. 628, 629 (cap. 39).
LUNI, 26 IANUARIE
2. CONCENTRÂNDU-NE CHIAR ACUM
a. La ce trebuie să fim foarte atenți, cu toată seriozitatea? Ioel 1:15, 16.
Ioel 1:15-16: „Vai! ce zi!” Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-au pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru?“
„Prezentul este un timp de interes copleșitor pentru toți cei vii. Conducătorii și oamenii de stat, cei ce ocupă poziții de încredere și autoritate, oamenii gânditori, bărbați și femei din toate clasele sociale… recunosc că ceva mare și decisiv este pe cale să aibă loc — că lumea este pe marginea unei crize uriașe.
Îngerii rețin acum vânturile dezbinării, ca să nu sufle până când lumea va fi avertizată de soarta ce vine; dar o furtună se adună, gata să izbucnească asupra pământului; și când Dumnezeu va porunci îngerilor Săi să dea drumul vânturilor, va fi o scenă de luptă cum niciun condei nu poate descrie.
Biblia, și numai Biblia, oferă o perspectivă corectă asupra acestor lucruri. Aici sunt descoperite marile scene finale din istoria lumii noastre, evenimente care deja își aruncă umbrele înainte, sunetul apropierii lor făcând pământul să tremure și inimile oamenilor să leșine de frică.” — Educația, pp. 179, 180 (subcap. Istoria și profeția).
b. Având în vedere pericolul iminent, ce acțiune promptă suntem chemați să întreprindem cu fervoare? Ioel 1:14; 2:1, 2.
Ioel 1:14: „Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strângeți pe bătrâni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul!“
Ioel 2:1-2: „Sunați din trâmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării! Căci vine ziua Domnului, este aproape! O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic cum n-a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.“
„În lumina acelei mari zile, Cuvântul lui Dumnezeu, în cel mai solemn și impresionant limbaj, cheamă poporul Său să se trezească din letargia spirituală și să-L caute cu pocăință și umilință.” — Tragedia veacurilor, p. 311 (cap. 17).
c. Cum prefigurează profeția lui Ioel ziua celei de-a doua veniri a lui Hristos? Ioel 2:3–6.
Ioel 2:3-6: „Arde focul înaintea lui și pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului și, după el, este un pustiu sterp; nimic nu-i scapă. Parcă sunt niște cai și aleargă ca niște călăreți. Vin huruind ca niște care pe munți și pârâie ca o flacără de foc când mistuie miriștea; par o puternică oștire gata de luptă. Tremură popoarele înaintea lor și toate fețele îngălbenesc.“
„Curând ochii noștri au fost atrași spre răsărit, căci apăruse un mic nor negru, cam cât jumătate din palma unui om, pe care toți l-am recunoscut ca semnul Fiului omului… Deasupra norului era un curcubeu, iar în jurul lui zece mii de îngeri cântând o cântare minunată; și pe nor ședea Fiul omului. Părul Său era alb și ondulat și Îi cădea pe umeri; și pe cap avea multe coroane. Picioarele Sale aveau înfățișarea focului; în mâna dreaptă avea o seceră ascuțită; în stânga, o trâmbiță de argint. Ochii Săi erau ca o flacără de foc, cercetându-Și copiii până în adâncul lor. Atunci toate fețele s-au îngălbenit, iar cei pe care Dumnezeu îi respinsese s-au înnegrit.” — Scrieri timpurii, pp. 15, 16 (cap. Prima mea viziune).
MARȚI, 27 IANUARIE
3. CHEMAT LA POCĂINȚĂ
a. Ce asigurare dă Dumnezeu celor ce se pocăiesc cu o inimă sinceră? Ioel 2:12, 13; Psalmii 34:18.
Ioel 2:12-13: „Dar chiar acum”, zice Domnul, „întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!” Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.“
Psalmi 34:18: „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.“
„Postul pe care îl poruncește Cuvântul lui Dumnezeu este mai mult decât o formă. Nu constă doar în refuzul hranei, în purtarea sacului, în presărarea de cenușă pe cap. Cel care postește în adevărata durere pentru păcat nu va căuta niciodată etalare.
Scopul postului la care ne cheamă Dumnezeu nu este să chinuie trupul pentru păcatul sufletului, ci să ne ajute să înțelegem caracterul grav al păcatului, să ne smerim inima înaintea lui Dumnezeu și să primim harul Său iertător. Porunca Sa către Israel a fost: «Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru.» (Ioel 2:13).
Nu ne va folosi la nimic să facem penitențe sau să ne amăgim că prin faptele noastre vom merita sau vom cumpăra o moștenire între sfinți... Pocăința înseamnă întoarcere de la sine către Hristos; și când Îl primim pe Hristos astfel încât, prin credință, El să poată trăi viața Sa în noi, faptele bune se vor manifesta.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 87 (subcap. Când postiți...)
b. Ce presupune mărturisirea de care avem atâta nevoie? Matei 6:6;1 Ioan 1:9.
Matei 6:6: „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.“
1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.“
„Mărturisiți-vă păcatele voastre ascunse numai înaintea lui Dumnezeu. Recunoașteți-vă rătăcirile inimii înaintea Celui care știe perfect cum să vă trateze cazul. Dacă ați greșit aproapelui, recunoașteți-i păcatul și arătați rodul pocăinței prin a face restituire. Apoi revendicați binecuvântarea. Veniți la Dumnezeu așa cum sunteți și lăsați-L să vindece toate slăbiciunile voastre. Prezentați-vă cazul înaintea tronului harului; lăsați lucrarea să fie temeinică. Fiți sinceri în relația cu Dumnezeu și cu sufletul vostru. Dacă veniți la El cu o inimă cu adevărat zdrobită, El vă va da biruința. Apoi veți putea aduce o mărturie dulce a libertății, arătând laudele Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. El nu vă va înțelege greșit și nu vă va judeca greșit. Semenii voștri nu vă pot absolvi de păcat și nu vă pot curăți de nelegiuire. Isus este Singurul care vă poate da pace. El v-a iubit și S-a dat pe Sine pentru voi. Inima Lui mare de dragoste este «atinsă de simțământul slăbiciunilor noastre ». Ce păcate sunt prea mari pentru ca El să le ierte? Ce suflet este prea întunecat și apăsat de păcat pentru ca El să-l salveze? El este plin de har, necăutând merite în noi, ci, prin bunătatea Sa nemărginită, vindecând abaterile noastre și iubindu-ne în mod generos, pe când noi suntem încă păcătoși.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 649 (subcap. Idei greșite cu privire la mărturisire).
MIERCURI, 28 IANUARIE
4. URCÂND MAI SUS
a. Descrieți pasul urgent pe care biserica lui Dumnezeu trebuie să-l facă. Ioel 2:15–17.
Ioel 2:15-17:„Sunați cu trâmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare! Strângeți poporul, țineți o adunare sfântă! Aduceți pe bătrâni, strângeți copiii și chiar pruncii de la țâță! Să iasă mirele din cămara lui și mireasa din odaia ei! Preoții, slujitorii Domnului, să plângă între tindă și altar și să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ‘Unde este Dumnezeul lor?’ ”
„Hristos va fi cu fiecare predicator care, deși poate nu a ajuns la desăvârșirea caracterului, caută cu toată sinceritatea să devină asemenea lui Hristos. Un astfel de predicator va fi un om al rugăciunii. El va plânge între tindă și altar, strigând în durerea sufletului după prezența Domnului cu el; altfel nu poate sta înaintea poporului, în timp ce tot cerul privește la el, iar pana îngerului notează cuvintele, purtarea și spiritul lui.” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 143 (cap. 5: Un apel solemn către pastori).
„Dacă perdeaua ar putea fi dată la o parte, dacă ai putea discerne planurile lui Dumnezeu și judecățile care sunt pe punctul de a se abate asupra unei lumi osândite, dacă ți-ai vedea propria atitudine, te-ai teme și ai tremura pentru sufletul tău și pentru sufletele semenilor tăi. Rugăciuni fierbinți, strigăte sfâșietoare ale inimii s-ar înălța către cer. Ai plânge între tindă și altar, mărturisindu-ți orbia spirituală și rătăcirea.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 408 (cap. Pregătire pentru criza finală).
b. Cum dorește Dumnezeu să răspundă unor astfel de rugăciuni fierbinți înălțate de poporul Său? Ioel 2:23.
Ioel 2:23: „Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie, ca odinioară.“
„Vrăjmașul îi mișcă pe slujitorii săi să propună măsuri care ar împiedica foarte mult lucrarea lui Dumnezeu; dar oameni de stat care se tem de Domnul sunt influențați de îngeri sfinți să se opună cu argumente de necombătut unor asemenea propuneri. Astfel, câțiva oameni vor ține în frâu un curent puternic al răului. Opoziția vrăjmașilor adevărului va fi restrânsă pentru ca solia îngerului al treilea să-și facă lucrarea. Când va fi dat avertismentul final, acesta va atrage atenția acestor oameni de frunte prin care lucrează acum Domnul, iar unii dintre ei îl vor primi și vor sta alături de poporul lui Dumnezeu în timpul strâmtorării.
Îngerul care se unește în proclamarea soliei îngerului al treilea trebuie să lumineze tot pământul cu slava lui. Aici este prezisă o lucrare de o întindere mondială și de o putere neobișnuită. Mișcarea adventă din 1840–1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; solia primului înger a fost dusă la fiecare stație misionară din lume și, în unele țări, s-a trezit cel mai mare interes religios care s-a văzut de la Reforma secolului al XVI-lea; dar acestea vor fi întrecute de mișcarea măreață de sub ultimul avertisment al îngerului al treilea.” — Tragedia veacurilor, pp. 610, 611 (cap. 38).
JOI, 29 IANUARIE
5. UN POPOR AL PĂCII
a. Relatați împlinirea profețiilor din Ioel 2:28–32.
Ioel 2:28-32: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa vise și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului și la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, și între cei rămași pe care-i va chema Domnul.“
„Îți recomand, dragă cititorule, Cuvântul lui Dumnezeu ca regulă a credinței și a practicii tale. După acel Cuvânt vom fi judecați. Dumnezeu a făgăduit în acel Cuvânt să dea viziuni în ‘zilele din urmă’; nu pentru o nouă regulă de credință, ci pentru mângâierea poporului Său și pentru a-i corecta pe aceia care se abat de la adevărul biblic.” — Scrieri timpurii, p. 78 (subcap. Timpul secerișului).
„19 mai 1780 rămâne în istorie drept ‘Ziua Întunecată.’ De la vremea lui Moise nu a mai fost consemnată vreo perioadă de întuneric cu o asemenea densitate, întindere și durată. Descrierea acestui eveniment, așa cum a fost dată de martorii oculari, nu este decât un ecou al cuvintelor Domnului, consemnate de profetul Ioel cu două mii cinci sute de ani înainte de împlinirea lor. [Ioel 2:31 citat.]” — Tragedia veacurilor, p. 308 (cap. 17).
b. Cu toate că se speră la pace, în ce soartă cumplită va fi atrasă omenirea? Ioel 3:9, 10; 1 Tesaloniceni 5:3.
Ioel 3:9-10: „Vestiți aceste lucruri printre neamuri: „Pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie toți oamenii de război! Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii și cosoarele, în sulițe! Cel slab să zică: ‘Sunt tare!’ ”
1 Tesaloniceni 5:3: „Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare.“
„Lumea este agitată de spiritul de război. Profeția din capitolul unsprezece din Daniel este aproape de împlinirea ei completă. În curând vor avea loc scenele de necaz despre care vorbesc profețiile.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 14 (secț. 1, cap. Ultima criză).
c. Unde vor fi credincioșii în acel timp? Ioel 3:16; Psalmii 91:1–7.
Ioel 3:16: „Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său și ocrotirea copiilor lui Israel.“
Psalmul 91:1-7: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.“
„Încercări și teste înfricoșătoare îi așteaptă pe cei din poporul lui Dumnezeu. Spiritul de război agită națiunile de la un capăt la altul al pământului. Dar în mijlocul timpului de strâmtorare care vine — un timp de necaz cum n-a mai fost de la începutul vreunei națiuni — poporul ales al lui Dumnezeu va rămâne neclintit. Satan și oștirea lui nu-i pot distruge, căci îngerii care excelează în putere îi vor ocroti.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 17 (secț. 1, cap. Ultima criză).
VINERI, 30 IANUARIE
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Ce cauzează evenimentul catastrofal prevăzut în Ioel 1:15–20?
2. Ce reacție voi avea la a doua venire a lui Hristos?
3. Cum și de ce trebuie să ne smerim înaintea Domnului?
4. Descrie binecuvântarea primită la sfârșit de cei cu adevărat consacrați lui Dumnezeu.
5. De ce, acum mai mult ca niciodată, trebuie să evităm incitarea la spiritul de război?