Lecția 6. Chemarea lui Amos la pregătire

VERSET DE MEMORAT: „Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău, Israele!” (Amos 4:12, ultima parte)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pp. 329–335 (cap. Marea noastră nevoie).

„Lucrarea noastră este să proclamăm poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos. «Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău» (Amos 4:12), este avertizarea care trebuie dată lumii. Este un avertisment pentru noi personal.” — Solii alese, vol. 2, p. 116 (Secț. 2, cap. Solia celuilalt înger).

DUMINICĂ, 1 FEBRUARIE

1. SĂ-I SLUJIM LUI DUMNEZEU SAU NU?  

a. După ce menționează nelegiuirile Damascului, Gazei, Tirului, Edomului, Amonului, Rabei și Moabului, ce protest rostește Dumnezeu împotriva lui Iuda și Israel, care pretindeau că Îi slujesc? Amos 2:4–8.

Amos 2:4-8: „Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului și n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duși în rătăcire de idolii cei mincinoși după care au umblat și părinții lor, de aceea voi trimite foc în Iuda și va mistui palatele Ierusalimului.” Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lu Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au vândut pe cel neprihănit pe bani și pe sărac pe o pereche de încălțăminte. Ei doresc să vadă țărâna pământului pe capul celor sărmani și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pângărească Numele Meu cel sfânt. Se întind lângă fiecare altar pe haine luate ca zălog și beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osândiți de ei.“

b. Ce mărturisește Domnul despre compasiunea Sa față de ei și care sunt consecințele disprețuirii îndurării Sale? Amos 2:9–16.

Amos 2:9-16: „Și totuși Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriți, care erau cât cedrii de înalți și tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini. Și Eu v-am scos din țara Egiptului și v-am povățuit patruzeci de ani în pustie,  ca să vă dau în stăpânire țara amoriților. Am ridicat proroci dintre fiii voștri și nazirei dintre tinerii voștri. Nu este așa, copii ai lui Israel?”, zice Domnul. „Iar voi ați dat nazireilor să bea vin și prorocilor le-ați poruncit: ‘Nu prorociți!’ Iată, vă voi stropși cum stropșește pământul carul încărcat cu snopi, așa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața. Cel ce mânuiește arcul nu va putea să țină piept, cel iute de picioare nu va scăpa și călărețul nu-și va scăpa viața, iar cel mai inimos dintre războinici va fugi în pielea goală în ziua aceea”, zice Domnul.“

c. Ce întrebare este pusă atunci când încrederea lui Dumnezeu este trădată — și cum se aplică acest principiu și în relațiile dintre oameni? Amos 3:1–3; Psalmi 11:3.

Amos 3:1-3: „Ascultați cuvântul acesta pe care-l rostește Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din țara Egiptului: „Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului, de aceea vă voi și pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.” Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți?“

Psalmi 11:3: „Și când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?“

„Cum se poate armoniza mintea firească cu mintea care s-a asimilat cu mintea lui Hristos? Una seamănă pentru firea pământească, gândind și acționând după îndemnurile propriei inimi; cealaltă seamănă pentru Duhul, căutând să înăbușe egoismul, să biruie înclinațiile și să trăiască în ascultare de Stăpânul, al cărui slujitor pretinde că este.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 507, 508 (subcap. Căsătorii nebiblice).

„Oricât de curate și corecte ar fi principiile cuiva, influența unui tovarăș necredincios va tinde să-l abată de la Dumnezeu.” — Patriarhi și profeți, p. 174 (cap. 15).

LUNI, 2 FEBRUARIE

2. PROFEȚIA CARE VA ADUCE ROD  

a. De ce putem aprecia cu adevărat valoarea profeției? Amos 3:7, 8.

Amos 3:7, 8: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii. Leul răcnește: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbește: cine nu va proroci?“

„În timp ce «lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru», «cele descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri pe vecie». … Dumnezeu ni le-a dat și binecuvântarea Sa va însoți studiul plin de reverență și cu rugăciune al Scripturilor profetice.” — Hristos, Lumina lumii, p. 234 (cap. 23).

b. Din nefericire, cum Îl trata adesea [pe Dumnezeu] poporul care pretindea că Îi aparține lui Dumnezeu? Amos 4:4–11.

Amos 4:4-11: „Duceți-vă numai la Betel și păcătuiți! Duceți-vă la Ghilgal și păcătuiți și mai mult! Aduceți-vă jertfele în fiecare dimineață și zeciuielile la fiecare trei zile! Faceți să fumege jertfe de mulțumire făcute cu aluat! Trâmbițațivă, vestiți-vă darurile de mâncare de bunăvoie! Căci așa vă place, copii ai lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu. „Și Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetățile voastre și lipsa de pâine în toate locuințele voastre. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul. „N-am vrut să vă dau nici ploaie când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, și altul, în care n-a plouat, s-a uscat. Două, trei cetăți s-au dus la alta ca să bea apă, și tot nu și-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul. „V-am lovit cu rugină în grâu și cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii și măslinii voștri i-au mâncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul. „Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia și am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Și, cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul. „V-am nimicit ca pe Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu, și ați fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul“.

„«Domnul va lovi pe Isar el, cum este clătinată etrstia în apă.» …

Totuși Domnul nu a părăsit Israelul fără să facă tot ce se putea pentru a-i readuce la loialitate față de El. Timp de ani lungi și întunecați, când unul după altul conducătorii se ridicau în sfidare fățișă față de cer și conduceau Israelul tot mai adânc în idolatrie, Dumnezeu a trimis mesaj după mesaj poporului Său apostaziat. Prin profeții Săi le-a oferit toate ocaziile de a opri valul apostaziei și de a se întoarce la El. În anii ce aveau să urmeze scindării împărăției, Ilie și Elisei aveau să trăiască și să lucreze, iar apelurile pline de tandrețe ale lui Osea, Amos și Obadia aveau să se facă auzite în țară. Niciodată împărăția lui Israel nu avea să fie lipsită de martori nobili ai puterii mărețe a lui Dumnezeu de a mântui din păcat” .— Profeți și regi, p. 108 (cap. 7).

c. La fel ca Amos, ce mesaj trebuie să vestim fără teamă, așa cum a făcut și Ioan Botezătorul? Amos 4:12 (ultima parte); Matei 3:1, 2.

Amos 4:12 u.p.: „Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău, Israele!”

Matei 3:1, 2: „În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”.“

„Ca popor care credem în revenirea iminentă a lui Hristos, avem un mesaj de dat — «Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău» (Amos 4:12). Mesajul nostru trebuie să fie la fel de direct ca și mesajul lui Ioan. El mustra pe regi pentru nelegiuirea lor. Deși viața îi era pusă în pericol, nu a ezitat să declare cuvântul lui Dumnezeu. Și lucrarea noastră, în această vreme, trebuie îndeplinită la fel de fidel.

Pentru a da un astfel de mesaj ca al lui Ioan, trebuie să avem o experiență spirituală asemănătoare cu a lui. Aceeași lucrare trebuie să fie realizată în noi. Trebuie să-L privim pe Dumnezeu și, privindu-L, să uităm de noi înșine.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pp. 332, 333 (cap. Experiența lui Ioan Botezătorul).

MARȚI, 3 FEBRUARIE

3. ALEGERI CURAJOASE  

a. De ce este Dumnezeu unic în univers și ce apeluri arzătoare arată dorința Sa fierbinte de a dărui celor blânzi ceea ce este mai bun?Amos 4:13; 5:6–9, 14.

Amos 4:13: „Căci iată că El a întocmit munții, a făcut vântul și spune omului până și gândurile lui. El preface zorile în întuneric și umblă pe înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este Numele Lui.“

Amos 5:6-9, 14: „Căutați pe Domnul și veți trăi! Temeți-vă, ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, și focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă, voi, care prefaceți dreptul în pelin și călcați dreptatea în picioare!” El a făcut Cloșca-cu-Pui și Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua, în noapte neagră; El cheamă apele mării și le varsă pe fața pământului: Domnul este Numele Lui. El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, așa că nimicirea vine peste cetățui. 14Căutați binele, și nu răul, ca să trăiți și ca, astfel, Domnul Dumnezeul oștirilor să fie cu voi, cum spuneți voi!“

b. Pe când Amos împărtășea aceste adevăruri, cum a fost tratat — și care a fost rezultatul general în fața acestor avertizări și apeluri? Amos 5:10, 15–18.

Amos 5:10, 15-18: „Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetății și le este scârbă de cel ce vorbește din inimă. Urâți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății, și poate că Domnul Dumnezeul oștirilor va avea milă de rămășițele lui Iosif. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: „În toate piețele se vor boci și pe toate ulițele vor zice: ‘Vai! Vai!’ Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. În toate viile va fi bocet când voi trece prin mijlocul tău”, zice Domnul.bVai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric, și nu mluină.“

„De departe, majoritatea celor care au auzit aceste invitații [ale lui Amos] au refuzat să profite de ele”. — Profeți și regi, p. 284 (cap. 23).

c. Ce mustrări legate de stilul de viață trebuie să fie un semnal de trezire? Amos 6:1, 3–7.

Amos 6:1, 3-7: „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii aceștia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!… Credeți că ziua nenorocirii este departe și faceți să se apropie domnia silniciei. Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănâncă miei din turmă și viței puși la îngrășat. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul lui Iosif! De aceea vor merge în robie în fruntea prinșilor de război și vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătați.“

„Există datorii neplăcute pe care cineva trebuie să le împlinească, altfel suflete vor fi lăsate să piară. Creștinii vor găsi o binecuvântare în împlinirea acestor datorii, oricât de neplăcute ar fi. Hristos Și-a asumat sarcina neplăcută de a veni din locașul curăției și al gloriei de neegalat, pentru a locui ca om printre oameni, într-o lume pârjolită și întunecată de crimă, violență și nelegiuire. El a făcut aceasta pentru a salva suflete; iar cei care sunt obiectele unei iubiri atât de uimitoare și ale unei condescendențe fără seamăn, vor scuza ei viața lor de comoditate egoistă? Vor alege ei plăcerea proprie, urmându-și înclinațiile, lăsând sufletele să piară în întuneric, pentru că se tem să nu fie dezamăgiți sau respinși dacă lucrează pentru a le salva? Hristos a plătit un preț infinit pentru răscumpărarea omului și oare omul să spună: «Doamne, nu vreau să lucrez în via Ta; Te rog să mă scuzi»?

Dumnezeu îi cheamă pe cei care trăiesc în liniște în Sion să se ridice și să lucreze. Nu vor asculta ei glasul Stăpânului? El dorește lucrători credincioși, rugători, care să semene pe lângă toate apele. Cei care lucrează astfel vor fi surprinși să descopere cum încercările, purtate cu hotărâre în numele și prin puterea lui Isus, vor da tărie credinței și vor înnoi curajul. Pe calea ascultării umile se află siguranța și puterea, mângâierea și speranța; dar răsplata va fi pierdută, în final, de cei care nu fac nimic pentru Isus. Mâini slabe nu vor putea să se prindă de Cel Atotputernic, genunchi slabi nu vor putea să susțină în ziua necazului. Cititorii Bibliei și lucrătorii creștini vor primi premiul glorios și vor auzi cuvintele: «Bine, rob bun și credincios, … intră în bucuria stăpânului tău!»” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 76 (subcap. Redeșteptări senzaționale).

MIERCURI, 4 FEBRUARIE

4. SECERÂND CEEA CE SEMĂNĂM  

a. Cum a fost arătat că apelurile lui Dumnezeu transmise prin Amos erau nebinevenite lui Amația, preotul idolatru? Amos 7:10–13.

Amos 7:10-13: „Atunci, Amația, preotul din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: „Amos uneltește împotriva ta în mijlocul casei lui  Israel; țara nu poate să sufere toate cuvintele lui! Căci iată ce zice Amos: ‘Ieroboam va fi ucis de sabie, și Israel va fi dus în robie departe de țara sa!’” Și Amația a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, și fugi în țara lui Iuda! Mănâncă-ți pâinea acolo și acolo prorocește! Dar nu mai proroci la Betel, căci este un locaș sfânt al împăratului și este un templu al împărăției!”“

„Cuvintele solilor lui Dumnezeu erau atât de contrare dorințelor rele ale celor nepocăiți, încât preotul idolatru de la Betel a trimis la conducătorul lui Israel, spunând: «Amos a făcut o conspirație împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; țara nu poate suferi toate cuvintele lui.» (Amos 7:10)” — Profeți și regi, p. 284 (cap. 23).

„Pentru un timp, aceste judecăți prezise au fost amânate, iar în timpul lungii domnii a lui Ieroboam al II-lea, armatele lui Israel au obținut victorii de seamă; dar această vreme de prosperitate aparentă nu a adus nicio schimbare în inimile celor nepocăiți și, în cele din urmă, a fost hotărât: «Ieroboam va muri de sabie, și Israel va fi dus în robie departe de țara lui.» (Amos 7:11). Îndrăzneala acestei afirmații nu a impresionat nici pe rege, nici pe popor, atât de departe ajunseseră în împietrire.” — Idem, p. 286 (cap. 23).

b. Cum a răspuns Amos cu îndrăzneală remarcilor ostile ale lui Amația — și cum s-au împlinit mai târziu cuvintele profetului? Amos 7:14–17; 1 Cronici 5:25, 26.

Amos 7:14-17: „Amos a răspuns lui Amația: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc, ci sunt păstor și strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi și Domnul mi-a zis: ‘Du-te și prorocește poporului Meu Israel!’ Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu, care zici: ‘Nu proroci împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!’ Din pricina aceasta, iată ce zice Domnul: ‘Nevastăt va curvi în cetate, fiii și fiicele tale vor cădea loviți de sabie, ogorul tău va fi împărțit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat și Israel va fi dus în robie departe de țara lui!’ ”

1 Cronici 5:25-26: „Dar au păcătuit împotriva Dumnezeului părinților lor și au curvit după dumnezeii popoarelor țării pe care Dumnezeu le nimicise dinaintea lor. Dumnezeul lui Israel a ațâțat duhul lui Pul, împăratul Asiriei, și duhul lui Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, și Tilgat-Pilneser a luat robi pe rubeniți, gadiți și jumătate din seminția lui Manase și i-a dus la Halah, la Habor, la Hara și la râul Gozan, unde au rămas până în ziua de azi.“

„Cuvintele rostite împotriva semințiilor apostate s-au împlinit literal; totuși distrugerea împărăției a venit treptat...

Tiglat-Pilneser, împăratul Asiriei, a invadat Israelul și a dus cu el în robie o mulțime de captivi dintre semințiile care locuiau în Galileea și la răsărit de Iordan. «Rubeniții, gadiții și jumătate din seminția lui Manase», împreună cu  alți locuitori din «Galaad și Galileea, toată țara lui Neftali» (1 Cronici 5:26; 2 Împărați 15:29), au fost risipiți printre neamuri, în ținuturi îndepărtate de Palestina.

Din această lovitură cumplită, împărăția de nord nu și-a mai revenit niciodată. Rămășița slabă a continuat formele de guvernare, dar nu mai avea putere.” — Idem, p. 287 (cap. 23).

c. Când suntem ispitiți să presupunem că Dumnezeu trece cu vederea moliciunea din inima unui credincios cu numele, de ce trebuie să ne aducem aminte? Amos 8:1–7; Evrei 4:12.

Amos 8:1-7: „Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte. El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu poame coapte.” Și Domnul mi-a zis: „A venit sfârșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta! În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete”, zice Domnul Dumnezeu. „Pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte.” Ascultați lucrul acesta, voi, care mâncați pe cel lipsit și prăpădiți pe cei nenorociți din țară! Voi, care ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, și Sabatul, ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa și să mărim siclul și să strâmbăm cumpăna ca să înșelăm? Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint și pe sărac, pe o pereche de încălțăminte și vom vinde codina în loc de grâu.” Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!“

Evrei 4:12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.“

JOI, 5 FEBRUARIE

5. CEA MAI CUMPLITĂ FOAME  

a. Descrieți scena foametei spirituale care urmează să vină. Amos 8:3, 11, 12.

Amos 8:3, 11-12: „În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete”, zice Domnul Dumnezeu. „Pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte.” Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi.“

„Lumea piere din lipsă de Evanghelie. Este o foamete după Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt puțini aceia care predică Cuvântul fără a-l amesteca cu tradiția omenească.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 228 (cap.18).

„[Amos 8:3 citat.] Aceste plăgi [din Apocalipsa 16] nu sunt universale, altfel locuitorii pământului ar fi cu totul nimiciți. Totuși, ele vor fi cele mai cumplite nenorociri pe care le-au cunoscut vreodată muritorii.” — Tragedia vea- curilor, pp. 628, 629 (cap. 39).

„Cei care nu au prețuit Cuvântul lui Dumnezeu alergau de colo-colo, rătăcind de la o mare la alta și de la miazănoapte la răsărit, ca să caute Cuvântul Domnului. Îngerul a spus: «Nu-l vor găsi. Este o foamete în țară; nu o foamete de pâine, nici o sete de apă, ci de auzirea Cuvântului Domnului. Ce n-ar da ei pentru un singur cuvânt de aprobare din partea lui Dumnezeu! dar nu, trebuie să flămânzească și să înseteze în continuare. Zi după zi au neglijat mântuirea, prețuind bogățiile pământești și plăcerile lumești mai mult decât orice comoară sau atracție cerească. L-au respins pe Isus și i-au disprețuit pe sfinții Lui. Cel necurat trebuie să rămână necurat pentru totdeauna.»

Mulți dintre cei nelegiuiți erau extrem de mânioși în timp ce sufereau efectele plăgilor. Era o scenă de agonie înfricoșătoare. Părinții își mustrau cu amărăciune copiii, iar copiii pe părinți, frații pe surori, și surorile pe frați. Se auzeau strigăte de jale din toate părțile: «Tu ești cel care m-ai împiedicat să primesc adevărul care m-ar fi salvat de această oră groaznică.» Poporul se întorcea împotriva pastorilor lor cu ură amară și îi mustrau, spunând: «Nu ne-ați avertizat. Ne-ați spus că întreaga lume va fi convertită și ați strigat: Pace, pace, pentru a liniști orice teamă trezită. Nu ne-ați spus despre această oră; iar pe aceia care ne-au avertizat i-ați declarat fanatici și oameni răi, care ne-ar fi ruinat.» Dar am văzut că nici pastorii nu au scăpat de mânia lui Dumnezeu. Suferința lor era de zece ori mai mare decât a poporului lor.” — Scrieri timpurii, pp. 281, 282 (cap. Încheierea vestirii celei de a treia solii îngerești).

VINERI, 6 FEBRUARIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Pentru ca armonia să existe într-o relație, ce este necesar?

2. De ce am nevoie pentru a fi „un tăciune scos din foc”?

3. De ce a fost constrâns Amos să mustre stilul de viață al multora din Israel?

4. Când vești nefavorabile vin dintr-o sursă inspirată, ce trebuie să fac?

5. Ce avertizare ar trebui să iau în serios din realitatea prezentată în Amos 4:11, 12?