Lecția 4. Prețuind mila lui Dumnezeu

VERSET DE MEMORAT: „Israele, tu te-ai nimicit pe tine însuți, dar în Mine este ajutorul tău.” (Osea 13:9, BTF.)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 186–213 (cap. Mustrări necesare).

„Fiecare rază de lumină respinsă, fiecare avertizare disprețuită sau ignorată, fiecare pasiune îngăduită, fiecare călcare a Legii lui Dumnezeu este o sămânță semănată, care își aduce recolta fără greș.” — Tragedia veacurilor, p. 36 (cap. 1).

DUMINICĂ, 18 IANUARIE

1. ZILELE CERCETĂRII  

a. Ce avertizare răsună până la încheierea timpului de probă? Osea 9:7

Osea 9:7: „Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă prorocul este nebun sau dacă omul insuflat aiurează. Și aceasta din pricina mărimii nelegiuirilor și răzvrătirilor tale.“

„Inima lui A. nu a fost devotată lui Dumnezeu. El are capacități și talente pentru care trebuie să dea socoteală marelui Dătător al tuturor lucrurilor. Inima lui a fost nesfințită și viața lui nevrednică de mărturisirea pe care o face; și totuși a fost strâns legat de lucrarea sfântă a lui Dumnezeu timp de mai bine de douăzeci de ani. Câtă lumină a primit, ce privilegii! A avut cele mai rare ocazii de a-și dezvolta un caracter creștin solid. Cuvintele lui Hristos, atunci când a plâns pentru Ierusalim, i se aplică: «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.» [Frate] A., răsplata lui Dumnezeu atârnă asupra ta, «pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale.»

În cazul [fratelui] B. lucrarea este de aceeași natură, dar nu la fel de egoist. Amândoi sunt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Calea lor este cu totul nepotrivită cu viața creștină. Le lipsesc stabilitatea, sobrietatea și devoțiunea față de Dumnezeu. În cazul [fratelui] B. lucrarea harului este mult prea superficială. El dorește să fie creștin, dar nu se străduiește să mențină biruința asupra eului și să acționeze conform convingerilor sale despre bine și rău. Faptele, nu cuvintele goale și intențiile deșarte, sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu.

[Frate] A, ai auzit cuvântul lui Dumnezeu în mustrări, în sfaturi, în avertizări, precum și în îndemnuri de dragoste. Dar a auzi nu este suficient. «Fiți împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.» Este ușor să fii purtat de curent și să strigi „Osana” împreună cu mulțimea; dar în liniștea vieții de zi cu zi, când nu există nicio emoție specială sau exaltare, atunci vine testul adevărat al creștinismului.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 187, 188 (subcap. Mustrări necesare).

LUNI, 19 IANUARIE

2. CURSE SUBTILE  

a. Cum îi conduce adesea vrăjmașul pe credincioși spre pierzare? Osea 9:8, 9, 17.

Osea 9:8-9, 17: „Efraim stă la pândă împotriva Dumnezeului meu, prorocului i se întind lațuri de păsări pe toate căile lui, îl vrăjmășesc în Casa Dumnezeului său. S-au afundat în stricăciune, ca în zilele Ghibei; Domnul Își va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va pedepsi păcatele. Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat, de aceea vor rătăci printre neamuri.“

„[Satan] îi prinde pe bărbații și femeile egoiști și nesfințiți și îi transformă în santinele care să îi urmărească pe slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu, pentru a le pune la îndoială cuvintele, faptele și motivele, și pentru a cârti și murmura împotriva mustrărilor și avertizărilor lor. Prin ei creează suspiciune și gelozie și caută să slăbească curajul celor credincioși, să-i mulțumească pe cei nesfințiți și să facă fără valoare lucrările slujitorilor lui Dumnezeu.

Satan a avut mare putere asupra minților părinților prin copiii lor nedisciplinați. Păcatul neglijenței părintești este consemnat împotriva multor părinți păzitori ai Sabatului. Spiritul de bârfă și de răspândire a zvonurilor este unul din agenții speciali ai lui Satan pentru a semăna dezbinare și ceartă, pentru a despărți prietenii și pentru a submina credința multora în veridicitatea pozițiilor noastre. Frații și surorile sunt prea dispuși să vorbească despre greșelile și erorile pe care cred că le văd la alții, în special la aceia care au purtat fără teamă mesajele de mustrare și avertizare venite de la Dumnezeu.

Copiii acestor cârtitori ascultă cu urechile deschise și primesc otrava nemulțumirii. Astfel, părinții închid orbește căile prin care inimile copiilor ar putea fi atinse. Câte familii nu își condimentează zilnic mesele cu îndoială și întrebări! Ei examinează caracterele prietenilor lor și le servesc drept „desert” rafinat.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 194, 195 (subcap. Criticând pe purtătorii de poveri).

b. Care a fost cauza de bază a eșecului spiritual al lui Israel? Osea 10:1; Deuteronom 8:11–14.

Osea 10:1: „Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roadele sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propășea țara, cu atât înfrumuseța stâlpii idolești.“

Deuteronomul 8:11-14: „Vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi. Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.“

„Poporul lui Israel a pierdut din vedere înaltele sale privilegii ca reprezentanți ai lui Dumnezeu. Ei L-au uitat pe Dumnezeu și nu și-au îndeplinit misiunea sfântă. Binecuvântările primite nu au adus nicio binecuvântare lumii. Toate avantajele lor, ei le-au folosit pentru propria glorificare. S-au separat de lume ca să scape de ispită. Restricțiile pe care Dumnezeu le pusese asupra asocierii lor cu idolatrii, ca mijloc de a-i împiedica să se conformeze practicilor păgâne, ei le-au folosit pentru a ridica un zid de despărțire între ei și toate celelalte națiuni. L-au jefuit pe Dumnezeu de slujirea pe care El o cerea de la ei și și-au lipsit semenii de îndrumare religioasă și de un exemplu sfânt. Preoții și conducătorii au rămas fixați într-o rutină a ceremonialismului. S-au mulțumit cu o religie legalistă, și astfel le-a fost imposibil să dea altora adevărurile vii ale cerului.” — Faptele apostolilor, pp. 14, 15 (cap. 1).

MARȚI, 20 IANUARIE

3. ÎNMUIEREA SOLULUI  

a. Ce apel face Dumnezeu către poporul Său care a devenit nepăsător din punct de vedere spiritual? Osea 10:12; Iacov 4:8.

Osea 10:12: „Semănați potrivit cu neprihănirea, și veți secera potrivit cu îndurarea. Desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să vă plouă mântuire.“

Iacov 4:8: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!“

„Bisericile noastre trebuie să colaboreze în lucrarea de arătură spirituală, cu speranța de a culege mai târziu. Este multă încăpățânare de înfruntat, multe piedici în calea planurilor sfinte și a efortului consacrat, din cauza inimii rele a necredinței. Dar lucrarea trebuie făcută. Solul este tare, dar pământul nelucrat trebuie desțelenit, semințele neprihănirii trebuie semănate. Nu vă opriți, dascăli iubiți de Dumnezeu, ca și cum v-ați îndoi dacă să continuați o lucrare care va crește pe măsură ce o îndepliniți. Nu cedați și nu vă descurajați. Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie… Țineți minte că nu vă puteți încrede în voi înșivă.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 420 (subcap. Biserica și corpul predicatorilor).

b. Cum Își descoperă Dumnezeu dragostea Sa plină de tandrețe pentru poporul Său, întinzându-Și mâna spre noi chiar și atunci când ne rătăcim? Osea 11:1–4.

Osea 11:1-4: „Când era tânăr Israel, îl iubeam și am chemat pe fiul Meu din Egipt. Dar, cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe baalilor și tămâie chipurilor idolești. Și totuși Eu l-am învățat pe Efraim să meargă și l-am ridicat în brațe, dar n-au văzut că Eu îi vindecam. I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei și le-am dat de mâncare.“

„Deși acum S-a înălțat în prezența lui Dumnezeu și împarte tronul universului, Isus nu Și-a pierdut nimic din natura Sa plină de compasiune. Astăzi, aceeași inimă blândă și plină de simpatie este deschisă față de toate necazurile omenirii. Astăzi, mâna care a fost străpunsă se întinde pentru a binecuvânta și mai abundent poporul Său care este în lume. «Și ei nu vor pieri niciodată, și nimeni nu îi va smulge din mâna Mea.» Sufletul care S-a predat lui Hristos este mai prețios în ochii Săi decât întreaga lume. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia de pe Calvar chiar și pentru ca unul singur să fie mântuit în Împărăția Sa. El nu va abandona niciodată pe cineva pentru care a murit. Dacă urmașii Săi nu aleg eiî nșiși să-L părăsească, El îi va ține strâns.

În toate încercările noastre avem un Ajutor care nu dă greș niciodată. El nu ne lasă singuri să ne luptăm cu ispita, să ne confruntăm cu răul și să fim, în cele din urmă, zdrobiți de poveri și de întristare. Chiar dacă acum este ascuns privirilor muritoare, urechea credinței poate auzi glasul Său spunând: «Nu te teme; Eu sunt cu tine… Am îndurat necazurile tale, am experimentat luptele tale, m-am confruntat cu ispitele tale. Îți cunosc lacrimile; și Eu am plâns. Cunosc durerile care sunt prea adânci pentru a ???? rostite în fața vreunei urechi omenești. Nu crede că ești părăsit și singur. Chiar dacă durerea ta nu găsește răspuns în nicio inimă de pe pământ, privește la Mine și trăiește.»” — Hristos, Lumina lumii, pp. 480–483 (cap. 52).

MIERCURI, 21 IANUARIE

4. ÎNCĂ PUȚIN TIMP…  

a. Ce ilustrează profunzimea milei lui Dumnezeu? Osea 11:7–9; Luca 13:6–9.

Osea 11:7-9: „Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine și, dacă sunt chemați înapoi la Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice. Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă! Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim, căc Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să prăpădesc.“

Luca 13:6-9: „El a spus și pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit. Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’ ‘Doamne’, i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’”

„Trebuie să renunțe [Dumnezeu] la poporul pentru care S-a făcut un astfel de dar, Singurul Său Fiu născut, imaginea exactă a ființei Sale? Dumnezeu îngăduie ca Fiul Său să fie dat pentru nelegiuirile noastre. El Însuși Își asumă, față de Purtătorul păcatului, caracterul unui judecător, dezbrăcându-Se de calitățile înduioșătoare ale unui tată.

Astfel, dragostea Sa se recomandă într-un mod minunat rasei rebele. Ce priveliște pentru îngeri să contemple!” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 246 (subcap. Mai puțin egoism).

b. De ce folosește Dumnezeu profeți — și de ce sunt ei esențiali pentru restaurarea spirituală? Osea 12:10, 13; Amos 3:7.

Osea 12:10, 13: „Eu am vorbit prorocilor, am dat o mulțime de vedenii și am spus pilde prin proroci.” Dar printr-un proroc a scos Domnul pe Israel din Egipt și printr-un proroc a fost păzit Israel.“

Amos 3:7: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii.“

„[Cuvintele] clare ale profeților și ale Stăpânului Însuși trebuie primite de noi ca glasul lui Dumnezeu pentru fiecare suflet.” — Profeți și regi, p. 327 (cap. 27).

c. Chiar și în sfârșitul tragic al lui Israel, ce arată că Dumnezeu este drept? Osea 13:4–9; 14:1.

Osea 13:4-9: „Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din țara Egiptului încoace. Tu cunoști că nu este alt Dumnezeu afară de Mine și nu este alt Mântuitor afară de Mine. Eu te-am cunoscut în pustie, într-un pământ fără apă. Dar, când au dat de pășune, s-au săturat și, când s-au săturat, inima li s-a umflat de mândrie, de aceea M-au uitat. Eu M-am făcut ca un leu pentru ei și-i pândesc ca un pardos pe drum. Mă năpustesc asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei, le sfâșii învelișul inimii, îi înghit pe dată ca un leu și fiarele câmpului îi vor face bucăți. O, Israel, tu te-ai distrus tu însuți; dar în Mine este ajutorul tău.”(vers. 9, engl).

Osea 14:1: „Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta.“

„[Aceste] suferințe sunt adesea prezentate ca o pedeapsă venită printr-un decret direct al lui Dumnezeu. În acest fel caută marele amăgitor să ascundă propria sa lucrare. Prin respingerea încăpățânată a dragostei și îndurării divine, iudeii au determinat retragerea ocrotirii lui Dumnezeu, iar Satan a fost lăsat să-i conducă după voia lui. Grozăviile comise la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrație a puterii răzbunătoare a lui Satan asupra celor care se supun stăpânirii lui.

Nu putem ști cât de mult Îi datorăm lui Hristos pentru pacea și protecția de care ne bucurăm. Puterea restrictivă a lui Dumnezeu este cea care împiedică omenirea să treacă pe deplin sub controlul lui Satan. Cei neascultători și nemulțumitori au mari motive de recunoștință pentru mila și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, care ține în frâu puterea crudă și rea a celui rău. Dar când oamenii depășesc limitele răbdării divine, această restricție este îndepărtată. Dumnezeu nu Se comportă față de păcătos ca un călău al sentinței împotriva nelegiuirii; ci îi lasă pe cei ce resping mila Sa în voia lor, ca să secere ce au semănat.” — Tragedia veacurilor, pp. 35, 36 (cap. 1).

JOI, 22 IANUARIE

5. USCAȚI — SAU ÎNFLORITORI? 

a. Cum a ilustrat Isus soarta poporului Său ca națiune? Matei 21:19, 20.

Matei 21:19-20: „A văzut un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Și îndată smochinul s-a uscat. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”“

„Isus venise la smochin flămând, ca să găsească hrană. Tot astfel venise la Israel, flămând să găsească în ei roadele neprihănirii. Își revărsase darurile asupra lor, pentru ca ei să aducă rod spre binecuvântarea lumii. Li se oferiseră toate ocaziile și privilegiile, iar în schimb El aștepta simpatia lor și cooperarea lor în lucrarea Sa de har. Dorea să vadă în ei spirit de sacrificiu și compasiune, zel pentru Dumnezeu și o dorință adâncă pentru mântuirea semenilor lor. Dacă ar fi păzit legea lui Dumnezeu, ar fi făcut aceeași lucrare altruistă pe care a făcut-o Hristos. Dar dragostea pentru Dumnezeu și oameni a fost eclipsată de mândrie și autosuficiență. Și-au adus singuri pieirea, refuzând să slujească altora. Comorile de adevăr pe care Dumnezeu li le încredințase, ei nu le-au împărtășit lumii. În pomul neroditor puteau citi atât păcatul lor, cât și pedeapsa ce avea să vină. Zbârcit sub blestemul Mântuitorului, stând uscat și ofilit, cu rădăcinile uscate, smochinul arăta ce va fi poporul iudeu când harul lui Dumnezeu va fi îndepărtat de la ei. Refuzând să împartă binecuvântarea, nu urma să o mai primească.” — Hristos, Lumina lumii, p. 583 (cap. 64).

b. Cum se încheie cartea Osea, subliniind speranța, vindecarea și chemarea la înțelepciune, oferite de Dumnezeu? Osea 14:4, 5, 8, 9.

Osea 14:4-5, 8-9: „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei! Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul și va da rădăcini ca Libanul. Ce mai are Efraim a face cu idolii? Îl voi asculta și-l voi privi, voi fi pentru el ca un chiparos verde; de la Mine îți vei primi rodul.” Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput să le înțeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele.“

„Planta crește primind ceea ce Dumnezeu a prevăzut pentru a-i susține viața. Tot astfel, creșterea spirituală este obținută prin cooperarea cu agenții divini. Așa cum planta își în????ge rădăcinile în pământ, tot astfel trebuie să ne înrădăcinăm în Hristos. Așa cum planta primește lumina soarelui, roua și ploaia, tot astfel trebuie să primim Duhul Sfânt. Dacă inimile noastre rămân ancorate în Hristos, El va veni la noi «ca ploaia, ca ploaia târzie și timpurie pe pământ». Ca Soarele Neprihănirii, El Se va ridica asupra noastră «cu vindecare sub aripile Sale». Vom «crește ca crinul», ne vom «înviora ca grâul și vom crește ca vița». (Osea 6:3; Maleahi 4:2; Osea 14:5, 7).” — Educația, p. 106 (subcap. Semănând cu credință).

VINERI, 23 IANUARIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Ce cere Dumnezeu de la noi în ziua Sa de cercetare?

2. De ce nu a fost Dumnezeu mulțumit de religia pur exterioară a lui Israel?

3. Ce efect are asupra noastră desțelenirea terenului nelucrat al inimii?

4. Pe ce ar trebui să mă concentrez în aceste ultime momente ale timpului de probă?

5. Cum pot fi sigur că voifi binecuvântat și nu tăiat de Dumnezeu?