Lecția 13. Încheind lucrarea

TEXT DE MEMORIZAT: „Mergeți în toată lumea şi propovăduiți evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15).

„Cei care se bucură în lumina prețioasă a adevărului ar trebui să simtă o dorință arzătoare de a o trimite peste tot.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 42 engl. (cap. 8, Atașament din toată inima față de biserică).

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 51-60 engl (secțiunea 2, Literatura în serviciu, subcap. Publicațiile noastre). Ibid., vol. 3, p. 382-385 engl. (cap. 33, Zecimi și daruri).

Duminică 18 decembrie

1. RĂSPUNZÂND LA STRIGĂTUL MACEDONIAN

a. Deși literatura este un instrument misionar puternic, ce pași trebuie să urmăm pentru a finaliza misiunea evangheliei? Matei 28:18-20. Cum poate fi împlinită această nevoie de lucrători ai evangheliei conștiincioși? Isaia 52:7, 8.

Matei 28:18-20: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Isaia 52:7, 8: „Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărățește!” Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.”

„Această lucrare de a aduce cu credincioșie toate zecimile, pentru ca să fie hrană în casa lui Dumnezeu, ar aproviziona atât lucrătorii de acasă, cât și pe cei din câmpuri străine. Deși cărțile și publicațiile despre adevărul prezent toarnă comoara lor de cunoștință în toate părțile lumii, totuși posturi misionare trebuie întemeiate în diferite puncte. Predicatorul viu trebuie să proclame cuvintele vieții și ale mântuirii. Există câmpuri deschise care îi invită pe lucrători să intre. Recolta este coaptă, și strigătul macedonian serios după lucrători se aude din fiecare parte a lumii.”—Sfaturi despre isprăvnicie, p. 39 engl. (cap. 7, Lucrarea Domnului să fie menținută, subcap. Susținerea misiunilor străine).

b. Ce lucrare urgentă e necesar să fie făcută? Marcu 16:15.

Marcu 16:15: „Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.”

„Magnitudinea lucrării noastre cere generozitate de bună voie din partea poporului lui Dumnezeu. În Africa, India, China există mii, da, milioane, care nu au auzit solia adevărului pentru acest timp. Ei trebuie să fie avertizați. Insulele mării așteaptă o cunoștință despre Dumnezeu.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 51 engl. (secțiunea 1, Pentru venirea Regelui, subcap. Nevoia de ajutor a omenirii).

Luni 19 decembrie

2. IMPORTANŢA ZECIMII LUI DUMNEZEU

a. Cum accentuează Inspirația elementul personal, uman, în salvarea de suflete? Romani 10:13-15. Cum pot fi implicați toți? Apocalipsa 22:17.

Romani 10:13-15: „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

Apocalipsa 22:17: „Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!”

„Predicarea evangheliei este modul rânduit de Dumnezeu pentru convertirea sufletelor oamenilor. Oamenii trebuie să audă pentru a fi salvați. Ei nu pot auzi fără un predicator, și predicatorul trebuie trimis. Aceasta face necesară existența fondurilor în vistierie, pentru a pune la dispoziție mijloace prin care misionarul poate ajunge la câmpurile nevoiașe. În lumina acestui fapt, cum pot cei care pretind a-L urma pe Hristos, să Îl jefuiască pe Dumnezeu în zecimi și daruri de talanții încredințați de El? Nu înseamnă aceasta a reține pâinea de la suflete care flămânzesc? A reține mijloacele pe care Dumnezeu le pretinde drept ale Sale, prin care El a luat măsuri ca sufletele să fie salvate, va aduce cu siguranță un blestem asupra celor care Îl jefuiesc astfel pe Dumnezeu.”—The Home Missionary, 1 aprilie 1895.

b. Ce cere Dumnezeu, dacă neglijăm să Îi returnăm la timp zecimea? Leviticul 27:31. Ce experiență a unei biserici locale din anul 1889 ne poate încuraja pe toți astăzi?

Leviticul 27:31: „Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.”

„În ultimul Sabat al anului trecut, i-am invitat pe toți cei care simțeau că trebuie să facă o mărturisire, să meargă în una dintre camerele de rugăciune, și acolo li s-a oferit o oportunitate specială. Am vorbit despre ultimul capitol din Maleahi: ‚Va jefui un om pe Dumnezeu?’ ‚Aduceți toate zecimile în vistierie, ca să fie hrană în casa Mea, și puneți-Mă la încercare cu aceasta, spune Domnul oștirilor, dacă nu voi deschide pentru voi ferestrele cerului, și voi turna peste voi o binecuvântare, încât nu va fi suficient spațiu să o primiți’ (engl.). Multe mărturisiri s-au făcut cu privire la acest punct...

Unii dintre cei care nu fuseseră corecți față de Dumnezeu, și care în consecință se separaseră de El, au început să înapoieze ceea ce reținuseră. Un frate nu plătise zecime de doi ani. El a dat secretarului conferinței nota sa pentru zecimea pe care o reținuse și dobânda corespunzătoare, în sumă totală de 571,50$. Îi mulțumesc Domnului că a avut curajul să facă aceasta. Un altul și-a dat nota pentru 300$. Un alt bărbat care se îndepărtase de Dumnezeu atât de mult încât era doar o mică speranță că el își va întoarce din nou vreodată picioarele pe calea neprihănirii, a dat nota sa pentru 1.000$. S-a propus ca aceste zecimi și daruri reținute de mult timp să fie devotate Misiunii Central-Europene; ca urmare, cu aceste donații și cu cele de Crăciun, aproape 6.000$ au intrat în vistierie de la această biserică, pentru a fi utilizați în lucrarea misionară.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 643, 644 engl. (cap. 80, Idei greșite despre mărturisire).

Marți 20 decembrie

3. ÎNVĂŢÂND PREVEDERE CREDINCIOASĂ

a. Ce obiecție a fost făcută contra generozității Mariei față de Isus? Ioan 12:3-6. Cum a recomandat-o Hristos pe Maria, și cum suntem avertizați noi astăzi să nu facem obiecții similare? Marcu 14:7-9.

Ioan 12:3-6: „Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.”

Marcu 14:7-9: „căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

„Facem mișcări progresive; însă la fiecare pas prejudecata și ideile false trebuie îndepărtate. Acesta a fost cazul cu fiecare mișcare reformatoare pe care a văzut-o vreodată lumea. În ochii unora cu o credință mică și o dispoziție egoistă, iubitoare de bani, fiecare mișcare de înaintare a indicat spre un dezastru general și o cheltuială extravagantă de mijloace. Ei au simțit așa cum a simțit sărmanul Iuda atunci când uleiul a fost turnat pe capul lui Isus? De ce această mare risipă, a spus el; acesta ar fi trebuit să fie vândut, și banii dați săracilor. Mereu și mereu, când s-a făcut un pas de înaintare, cei egoiști, precauți, au crezut că totul urma să se ruineze; însă când bătălia a fost dată împotriva tuturor piedicilor, ei au aclamat victoria ca pe un semn că Dumnezeu era în acea mișcare. Când a fost demonstrat atât de amplu că lucrarea era de la Dumnezeu, încât necredința a trebuit să cedeze, oamenii care au condus, a căror prevedere a fost mai mare decât a altora, care au lucrat împotriva a toată opoziția, sunt aclamați ca oameni ridicați pentru acel timp, și conduși de Duhul lui Dumnezeu. Realizează acei oameni care au blocat calea, ce lucrare au făcut ei? Înțeleg ei că dacă și-ar fi adăugat banii, puterea, credința, și curajul, ar fi putut face lucrarea mai puternică și mai influentă, și că neglijența lor de a face ceea ce puteau face este păcat?...

O, dacă am trăi atât de aproape de cruce, încât să vedem așa cum vede Dumnezeu și să lucrăm așa cum dorește El să lucrăm.”—The Review and Herald, 5 februarie 1884.

b. Față de ce realități ar trebui să ne trezim acum? Ioan 4:35, 36.

Ioan 4:35, 36: „Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.”

„Banii pentru îndeplinirea lucrării evangheliei nu trebuie să fie furnizați într-un oarecare mod misterios, și prin mijloace nevăzute, misterioase. Dumnezeu nu va ploua bani din ferestrele cerului pentru a îndeplini lucrarea Sa specificată, de a răspândi adevărul în lumea noastră, și de a salva suflete pentru viață eternă. El a făcut poporul Său ispravnic al mijloacelor care să fie folosite spre slava Sa binecuvântând omenirea.”—The Home Missionary, 1 aprilie 1895.

Miercuri 21 decembrie

4. SARE CARE SĂREAZĂ

a. Ce recomandări ajung la toți cei care caută să Îl onoreze pe Hristos? Matei 5:13.

Matei 5:13: „Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.”

„Cât de mult mai nerăbdător va fi fiecare ispravnic să mărească proporția de daruri așezate în vistieria Domnului, decât să reducă darul său cu vreo iotă sau o frântură. Pe cine îl slujește el? Pentru cine pregătește el o jertfă?—Pentru Cel de care depinde el pentru fiecare lucru bun de care se bucură. Atunci, niciunul dintre noi care primește harul lui Hristos să nu dea ocazie îngerilor să se rușineze de noi, și lui Isus să se rușineze să ne numească frați...

Cei care sunt primitori ai harului Său, care contemplă crucea Calvarului, nu vor pune întrebări cu privire la proporția care să fie dată, ci vor simți că până și cel mai bogat dar este mult prea sărac, mult prea disproporțional cu marele dar al singurului Fiu al Dumnezeului infinit. Prin tăgăduire de sine, cel mai sărac va găsi moduri în care să obțină ceva ce să dea înapoi lui Dumnezeu.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 200 engl. (cap. 40, Daruri de bună voie).

b. Cum trebuie să se răspândească pe pământ adevărul prezent? Eclesiastul 11:1, 6.

Eclesiastul 11:1, 6: „Aruncă-ți pâinea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși! ... 6 Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.”

„Locurile pustii ale pământului trebuie cultivate. În dependență umilă de Dumnezeu, familii trebuie să iasă și să se stabilească în locurile nelucrate ale viei Sale. Ca răsplată a sacrificiului lor de sine pentru a semăna semințele adevărului, ei vor strânge o recoltă bogată.”—The Review and Herald, 26 august 1902.

c. Care este cea mai urgentă chemare de astăzi, și de ce? Matei 9:36-38.

Matei 9:36-38: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul , dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.”

„Cine poartă vina pentru pierderea sufletelor care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, și care nu au avut nicio oportunitate de a auzi motivele credinței noastre? Ce obligație zace asupra bisericii cu privire la o lume care piere fără evanghelie? Dacă nu există tăgăduire de sine mai hotărâtă din partea acelora care pretind a crede adevărul, dacă nu există credincioșie mai hotărâtă în aducerea zecimilor și darurilor în vistierie, dacă nu se fac planuri mai vaste decât au fost executate până acum, nu vom împlini misiunea evangheliei de a merge în întreaga lume și de a-L predica pe Hristos la orice făptură.” —The Home Missionary, 1 aprilie 1895.

Joi 22 decembrie

5. ILUMINÂND FIECARE COLŢ

a. Care va fi rezultatul glorios al misiunii evangheliei, și cum putem fi noi binecuvântați având un rol în ea? Apocalipsa 18:1.

Apocalipsa 18:1: „După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.”

„Tot cerul privește cu interes intens asupra bisericii, pentru a vedea ce fac membrii ei individual pentru a-i ilumina pe cei care sunt în întuneric. Câmpul este lumea, și ocaziile sunt atât de multe, lucrarea a crescut atât, încât este dincolo de puterea mijloacelor pe care le avem la îndemână să acopere solicitările necesare. Timp de ani, Domnul i-a avertizat pe cei din poporul Său să își limiteze nevoile, să nu cheltuie în mod nenecesar mijloacele. Însă în ciuda sfatului Celui care cunoaște sfârșitul de la început, cât de nenecesar au fost cheltuiți banii. Instrucțiunile date au fost privite cu ușurință, și mințile oamenilor au interpretat greșit, s-au întors de la sfatul lui Dumnezeu sau l-au strâmbat, pentru ca să poată să urmeze propriile lor proiecte ambițioase, deși făcând astfel, tocmai mijloacele prin care Dumnezeu ar fi fost glorificat și onorat prin răspândirea adevărului Său, sunt pierdute pentru cauza Sa. Domnul l-a onorat cu îndurare pe om, angajându-l ca agent uman pentru a coopera cu inteligențele cerești, ca lumina adevărului să poată străluci în toate părțile pământului. Domnul are agenții Săi care vor îndeplini o parte în cel mai puternic conflict pe care l-a văzut vreodată lumea. Dacă lucrătorii rămân umili, învățând zilnic, în școala lui Hristos, blândețea și umilința inimii, Domnul Isus va lucra cu ei. Cel care este conlucrător cu Hristos va realiza că transferând beneficii cerești spre alții, el însuși va avea beneficii. El va ști că ‚cel care udă pe alții, va fi udat și el’ [Proverbe 11:25].”—The Review and Herald, 27 februarie 1894.

Vineri 23 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce sens este limitată literatura, în abilitatea ei de a salva suflete?

2. Ce revelează importanța punctualității în plata zecimii?

3. Cum putem fi noi în pericol de a repeta păcatul lui Iuda?

4. Ce ar trebui să luăm în considerare atunci când decidem cât de mult să dăm pentru Hristos?

5. Cum va fi iluminată lumea—cu sau fără noi?