Lecția 4. Eliberare de educația Egiptului

„Nu învățați calea păgânilor.” (Ieremia 10:2, engl.)

„Implor părinții să-și situeze copiii acolo unde nu vor fi amăgiți de o educație falsă. Singura lor siguranță constă în a învăța despre Hristos. El este marele centru de Lumină a lumii. Toate celelalte lumini, toată cealaltă înțelepciune, sunt nebunie.” – The Review and Herald, 17 august 1897.

Recomandare pentru studiu: Educația, pp. 45-50 (cap. Școlile profeților). Căminul adventist, pp. 181-190 (cap. 28: Prima școală a copilului; cap. 29: O lucrare care nu poate fi transferată).

Duminică 21 aprilie

1. INFERIORITATEA ÎNȚELEPCIUNII EGIPTULUI

a. Cum era înțelepciunea lui Solomon comparativ cu înțelepciunea Egiptului? 1 Regi 4:30.

1 Regi 4:30: „Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor.”

„Există o educație care este în esență lumească. Scopul acesteia este succesul în lume, satisfacerea ambiției egoiste. Pentru a-și însuși această educație, mulți studenți consumă timp și bani, împovărându-și mințile prin cunoștință inutilă. Lumea îi consideră învățați; dar Dumnezeu nu este în gândurile lor.” – Sfaturi pentru părinți, profesori și studenți, p. 64 (cap. 9: Învățători și învățătura).

b. Conform lui Solomon, care este baza înțelepciunii adevărate? Proverbe 9:10; 8:13; 15:33.

Proverbe 9:10: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.”

Proverbe 8:13: „Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.”

Proverbe 15:33: „Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei.”

„Marea lucrare a vieții este zidirea caracterului, și cunoașterea lui Dumnezeu este temelia oricărei educații adevărate.” – Patriarhi și profeți, p. 596 (cap. 58: Școlile profeților).

„Cunoașterea experimentală a evlaviei adevărate, care se găsește în consacrare și slujire, oferă cea mai înaltă cultivare a trupului, minții și sufletului. Această consacrare a tuturor puterilor noastre lui Dumnezeu previne înălțarea de sine. Primirea puterii divine onorează aspirația noastră sinceră după înțelepciunea care ne face în stare să ne folosim cele mai înalte capacități într-un mod care Îl va onora pe Dumnezeu și îi va binecuvânta pe semenii noștri.” – Mărturii, vol. 8, p. 63 (cap. Voia lui Dumnezeu cu privire la noi).

Luni 22 aprilie

2. MOISE PĂRĂSEȘTE EGIPTUL

a. Cât de vastă a fost instruirea lui Moise, luând în calcul faptul că Egiptul era cea mai civilizată națiune din timpul său? Fapte 7:22.

Fapte 7:22: „Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte.”

„În școlile Egiptului, Moise a primit cea mai înaltă instruire civilă și militară. Fiind înzestrat cu numeroase trăsături atrăgătoare, nobil în înfățișare și statură, având o minte cultivată, maniere princiare şi reputație de lider militar, el a devenit mândria națiunii. Regele Egiptului era, de asemenea, membru al preoției; iar Moise, deși refuzând să participe la închinarea păgână, a fost inițiat în toate tainele religiei egiptene.” – Educația, p. 62 (cap. Moise, puternic prin credință).

b. Când s-a confruntat cu alegerea între onoare lumească și slujirea lui Dumnezeu, ce a ales Moise? De ce? Evrei 11:24-27.

Evrei 11:24-27: „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.”

c. Ce a fost necesar pentru ca Moise să se dezveţe de aspectele negative ale educației egiptene? Exodul 3:1 (prima parte).

Exod: 3:1 p.p.: „Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului.”

„În pustiul Madianului, Moise a petrecut patruzeci de ani ca păstor. Aparent izolat definitiv de misiunea vieții lui, el primea disciplina esențială pentru împlinirea acesteia. Înțelepciunea de a conduce o mulțime ignorantă și nedisciplinată trebuia să fie câștigată prin stăpânire de sine...

Influențele care îl înconjuraseră în Egipt, afecțiunea mamei lui adoptive, poziția lui ca nepot al regelui, luxul și viciul care ispiteau în zece mii de forme, rafinamentul, ingeniozitatea și misticismul unei religii false făcuseră o impresie asupra minții și caracterului său. În simplitatea aspră a pustiei, toate acestea au dispărut.” – Educația, pp. 62, 63 (cap. Moise, puternic prin credință).

„Asemenea lui Moise, mulți au nevoie să se dezvețe de foarte multe lucruri pentru a învăța tocmai lecțiile de care au nevoie. Pentru el a fost necesar să se auto-instruiască prin cea mai severă disciplină mentală și morală și Dumnezeu a lucrat cu el înainte ca el să fie potrivit să-i instruiască pe alții în ce privește mintea și inima.” – This Day with God, p. 321.

„Nu educația primită în Egipt a fost cea care l-a făcut pe Moise capabil să triumfe asupra vrăjmașilor, ci o credință rezistentă, neșovăitoare, care nu a eșuat în cele mai provocatoare circumstanțe.” – The Signs of the Times, 12 iulie 1905.

Marți 23 aprilie

3. ELIBERARE DE EDUCAȚIA EGIPTULUI

a. Ce sfat trebuie să ascultăm când ne educăm copiii? Ieremia 10:2; Proverbe 19:27.

Ieremia 10:2: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.”

Proverbe 19:27: „Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.”

„Îndepărtându-se de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se hrăni cu scrierile neinspirate ale oamenilor, mintea se pipernicește și se degenerează. Ea nu este adusă în contact cu principiile profunde, extinse ale adevărului veșnic. Mintea se adaptează înțelegerii lucrurilor cu care este familiarizată și această devoțiune față de lucrurile finite este slăbită, puterea ei este redusă și, după un timp îndelungat, devine incapabilă să se dezvolte.

Acestea toate reprezintă educația falsă. Lucrarea fiecărui profesor trebuie să fie de a consolida mintea tinerilor pe marile adevăruri ale Cuvântului Inspirației. Aceasta este educația esențială pentru această viață și pentru viața viitoare.” – Parabolele Domnului Hristos, pp. 41, 42 (cap. Semănătorul și sămânța).

b. Care este scopul lui Dumnezeu pentru noi, exact la fel cum a fost pentru Israelul din vechime? Deuteronom 14:2. În schimb, ce dorim noi la fel ca israeliții? 1 Samuel 8:5.

Deuteronom 14:2: „Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.”

1 Samuel 8:5: „Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.”

„Disciplina și instruirea pe care Dumnezeu le-a planificat pentru Israel aveau să-i determine să fie diferiți de popoarele altor națiuni în toate aspectele vieții. Această particularitate, care ar fi trebuit să fie considerată un privilegiu și o binecuvântare specială, nu a fost binevenită pentru ei. Ei au căutat să schimbe simplitatea și auto-controlul, esențiale pentru cea mai înaltă dezvoltare, cu pompa și îngăduirea de sine a popoarelor păgâne. A fi `ca toate neamurile` (1 Samuel 8:5) era ambiția lor. Planul lui Dumnezeu cu privire la educație a fost ignorat, autoritatea Lui a fost negată.” – Educația, pp. 49, 50 (cap. Școlile profeților).

c. Împotriva cărui pericol trebuie să ne păzim? Ioan 12:43. Poate Hristos să locuiască într-o inimă împărțită? Matei 6:24.

Ioan 12:43: „Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”

Matei 6:24: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

„Nu este planul [lui Dumnezeu] ca acei ale căror servicii au fost plătite de El, să fie instruiți în a-i sluji lui mamona, instruiți în a primi lauda omenească, slava omenească sau a fi de folos lumii.” – Principii fundamente ale educației creștine, p. 470 (cap. Biblia în școlile noastre).

„Nu putem fi pe jumătate ai Domnului și pe jumătate ai lumii. Nu suntem copiii lui Dumnezeu dacă nu suntem așa în totalitate.” – Calea către Hristos, p. 44 (cap. 5: Consacrarea).

Miercuri 24 aprilie

4. O NOUĂ INSTRUIRE NECESARĂ

a. De ce este necesar să fim reeducați de Dumnezeu? Judecători 17:6; Isaia 53:6. De ce a fost nevoie ca părinții din mijlocul israeliților să fie reeducați după ce au părăsit Egiptul? Suntem în prezent diferiți față de ei în vreun fel?

Judecători 17:6: „În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.”

Isaia 53:6: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor."

„Când au fost scoși din Egipt, printre israeliți erau doar puțini pregătiți să fie lucrători cu El în instruirea copiilor. Părinții înșiși aveau nevoie de instruire și disciplină. Victime ale unei sclavii de o viață, ei erau ignoranți, neinstruiți și degradați. Ei aveau doar puțină cunoștință despre Dumnezeu și puțină credință în El. Erau confuzi din cauza învățăturii false și corupți din cauza legăturii lor îndelungate cu păgânismul.” – Educația, p. 34 (cap. Educația poporului Israel).

„Părinții vor avea nevoie de răbdare și tărie morală pentru ca în temere de Dumnezeu să se poată dezvăța de obiceiurile lumii.” – The Review and Herald, 13 noiembrie 1894.

b. Ce s-a întâmplat cu israeliții care nu au acceptat instruirea pe care Dumnezeu a dorit să le-o dea? 1 Corinteni 10:5, 6. Spre ce păcate au fost ei cel mai înclinaţi din cauza educației lor din Egipt?

1 Corinteni 10:5, 6: „Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.”

„Domnul nu Și-a abandonat poporul în pribegia lor prin pustiu, ci mulți dintre ei L-au abandonat pe Domnul. Educația pe care o primiseră în Egipt i-a determinat să fie susceptibili la ispită, idolatrie și imoralitate și din cauză că au desconsiderat poruncile Domnului, aproape toți adulții care au părăsit Egiptul au sfârșit în pustie; dar copiilor acestora li s-a permis să intre în Canaan.” The Review and Herald, 17 decembrie 1895.

c. Ce trebuie să reținem când căutăm să ne educăm copiii și tinerii? 1 Ioan 2:15-17; Romani 12:2.

1 Ioan 2:15-17: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

Romani 12:2: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

„Marea lecție care trebuie oferită tineretului este că, în calitate de închinători la Dumnezeu, ei trebuie să prețuiască principiile Bibliei și să pună lumea pe plan secundar. Dumnezeu dorește ca toți să fie instruiți cu privire la cum pot realiza lucrările lui Hristos și cum pot intra prin porți în cetatea cerească. Nu trebuie să lăsăm lumea să ne convertească; trebuie să ne străduim cât de mult putem să convertim lumea.” – Ibid., 17 august 1897.

Joi 25 aprilie

5. URMÂND PLANUL LUI DUMNEZEU

a. Cum a fost exemplificat planul original al lui Dumnezeu pentru educație în viața lui Avraam? Care a fost rezultatul urmărit prin această educație? Geneza 18:19.

Geneza 18:19: „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.”

„În planul divin al educației adaptat stării omenești după cădere, Hristos este reprezentantul Tatălui, realizând legătura între Dumnezeu și om; El este marele învățător al omenirii. Și El a rânduit că bărbații și femeile trebuie să fie reprezentanții Lui. Familia era școala și părinții erau profesorii. Educația centrată în familie a fost cea care predomina în timpul patriarhilor. Pentru școlile astfel stabilite, Dumnezeu oferea cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea caracterului... Bărbații care păstrau cu strictețe principiile de viață ale lui Dumnezeu, locuiau între câmpuri și dealuri. Ei erau agricultori și îngrijitori de turme și cirezi.” – Căminul adventist, p. 181 (cap. 28: Prima școală a copilului).

b. De ce este comuniunea cu Dumnezeu o parte esențială în educație? Iov 22:21.

Iov 22:21: „Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.”

„Când mintea omului este adusă în comuniune cu mintea lui Dumnezeu, mărginitul cu Infinitul, efectul asupra corpului, a minţii şi a sufletului este inestimabil. Într-o astfel de comuniune se găseşte cea mai înaltă educaţie. Aceasta este metoda proprie a lui Dumnezeu pentru dezvoltare.” – Istoria faptelor apostolilor, p.126 (cap. 13: Zile de pregătire).

Vineri 26 aprilie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. În loc de a ne satisface ambiția egoistă, ce ne determină adevărata educație să facem?

2. Cum putem să părăsim astăzi Egiptul? De ce trebuie să facem aceasta?

3. În ce moduri imităm lumea prin felul în care ne educăm copiii?

4. De ce au nevoie mulți din părinții de azi să fie instruiți în metodele lui Dumnezeu de educare? Cu privire la ce aspect trebuie să fie dezvățați?

5. Unde au fost primele școli și cum putem să revenim la planul lui Dumnezeu pentru educaţie în prezent?