Lecția 5. Eliberare de la moarte

Unde îți este boldul, moarte? Unde îți este biruința, mormântule?” (1 Corinteni 15:55, engl.).

„Cei aleși ai lui Dumnezeu pot cădea la postul datoriei lor, dar ei doar adorm pentru a se odihni până când Isus îi trezește ca ei să împartă cu El o greutate veșnică de slavă.” – The Upward Look, p. 272.

Recomandare pentru studiu: Spiritul profeției, vol. 4, pp. 351-369; Fii și fiice ale lui Dumnezeu, pp. 229, 230 (10 august).

Duminică 28 aprilie

1. COMPONENTELE VIEȚII

a. Descrieți procesul prin care Dumnezeu a dat viață omului. Geneza 2:7; 1 Corinteni 15:45 (prima parte).

Geneza 2:7: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”

1 Corinteni 15:45 (prima parte): „De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.”

„Când Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, înfățișarea omului era desăvârșită în tot ansamblul ei, dar nu avea viață. Apoi, un Dumnezeu personal, existent prin Sine, a suflat suflare de viață și omul a devenit o ființă vie, inteligentă. Toate părțile organismului omenesc au fost puse în acțiune... Omul a devenit un suflet viu.” – Divina vindecare, p. 415 (subcap. Crearea pământului).

b. Când omul moare, cum lucrează în sens invers acest proces? Psalmii 146:4; 104:29.

Psalmii 146:4: „Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.”

Psalmii 104:29: „Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.”

„Viața fizică este ceva ce primește fiecare, individual. Ea nu este veșnică sau nemuritoare; pentru că Dumnezeu, Dătătorul vieții, o ia înapoi. Omul nu are control asupra vieții lui.” – Maranatha, p. 309 (28 octombrie).

Luni 29 aprilie

2. CE ESTE MOARTEA?

a. Care este starea omului la moarte? Eclesiastul 9:5, 6; Psalmii 6:5.

Eclesiastul 9:5, 6: „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.”

Psalmii 6:5: „Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?”

„Dacă decedatul se bucură deja de fericirea cerului sau se zvârcolește în flăcările iadului, pentru ce ar fi nevoie de o judecată viitoare? Învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la aceste puncte importante nu sunt nici obscure, nici contradictorii; ele pot fi înțelese de minți obișnuite. Dar ce minte imparțială poate observa înțelepciune sau dreptate în teoria actuală? Vor primi cei neprihăniți, după investigarea cazurilor lor la judecată, aprobarea: `Bine rob bun și credincios... intră în bucuria stăpânului tău, `când ei locuiau, de fapt, de mult timp în prezența Lui? Sunt cei răi convocați din locul de tortură pentru a primi sentința Judecătorului întregului pământ: `Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic`? (Matei 35:21, 41). O, ce ridiculizare solemnă! Rușinoasă discreditare a înțelepciunii și dreptății lui Dumnezeu!” – Marea luptă, p. 549 (cap. 33: Prima mare amăgire).

„O înțelegere corectă a ceea `ce spune Scriptura` despre starea celor morți este esenţială pentru acest timp. Cuvântul lui Dumnezeu declară că morții nu știu nimic, ura și dragostea lor au pierit.” – Evanghelizarea, p. 249 (cap. Predicarea despre nemurire).

b. Ce se întâmplă cu trupul nostru când murim? Eclesiastul 3:20; Geneza 3:19.

Eclesiastul 3:20: „Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână.”

Geneza 3:19: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

„Dumnezeu a declarat că drept pedeapsă pentru păcatul [lui Adam], omul urma să se întoarcă în ţărâna din care fusese luat: ‚Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. [Geneza 3:19].’—The Spirit of Prophecy, vol. 4, p. 352.

c. Cu ce este comparată moartea? Ioan 11:11-14.

Ioan 11:11-14: „După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.”

„Pentru credincios, moartea este o problemă minoră. Hristos vorbește despre ea ca și când ar fi o clipă. `Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.` Pentru creștin, moartea este doar un somn, o clipă de tăcere și întuneric. Viața este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și `când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.` (Ioan 8:51, 52; Coloseni 3:4).” – Hristos, Lumina lumii, p. 787 (cap. 81: „A înviat Domnul”).

Marți 30 aprilie

3. LOCUINŢA MORŢILOR

a. Cum este descrisă moartea, în ceea ce privește permanența ei? Iov 7:9, 10; Psalmii 146:4. Luând în considerare aceste gânduri,

ce ar trebui să ne determine aceasta să facem? Psalmii 90:12.

Iov 7:9, 10: „Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor! Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai

cunoaşte locul în care locuia.”

Psalmii 146:4: „Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.”

Psalmii 90:12: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”

„Este un lucru solemn a muri, dar este un lucru mult mai solemn a trăi. Ne vom întâlni din nou cu fiecare gând, cuvânt și faptă din viața noastră. Ceea ce facem din noi în timpul de probă, aceea va rămâne pentru toată veșnicia. Moartea aduce degradarea trupului, dar nu face nicio schimbare a caracterului. Venirea lui Hristos nu ne schimbă caracterele; ea doar le consolidează pentru a nu mai fi schimbate niciodată... Fac apel la membrii bisericii de a fi creștini, de a fi asemenea lui Hristos. Isus a fost un lucrător nu pentru Sine, ci pentru alții... Dacă sunteți creștini, voi veți imita exemplul Său.” – Credința prin care trăiesc, p. 169 (12 iunie).

„Considerați orice datorie, chiar și pe cele umile, ca fiind sfinte pentru că sunt parte din serviciul lui Dumnezeu. Nu permiteți ca vreun lucru să vă facă neglijenți față de Dumnezeu. Aduceți-L pe Hristos în tot ceea ce faceți. Atunci viețile voastre vor fi umplute cu strălucire și mulțumire.” – În locurile cerești, p. 226.

„Fiecare clipă este încărcată de consecințe veșnice. Trebuie să fim oameni ai momentului, gata de a sluji nevoilor momentului. Oportunitatea care ne aparține acum de a transmite unui suflet cuvântul vieții, poate să nu ne mai fie oferită vreodată. Dumnezeu îi poate spune respectivului: `În noaptea aceasta ți se va cere sufletul` și prin neglijarea noastră el poate să nu fie pregătit. (Luca 12:20). – Credința prin care trăiesc, p. 158 (1 iunie).

b. Unde se duc toți oamenii când mor? Fapte 2:29, 34, 35; Psalmii 89:48; Eclesiastul 9:10.

Fapte 2:29, 34, 35: „Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi... (34, 35) Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»’

Psalmii 89:48: „Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor?”

Eclesiastul 9:10: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”

„Nicăieri în Sfintele Scripturi nu se găsește afirmația că la moarte neprihăniții merg la răsplata lor sau cei răi la pedeapsă. Patriarhii și profeții nu au lăsat o astfel de asigurare. Hristos și apostolii nu au sugerat nicio idee de acest fel. Biblia învață explicit că morții nu merg în cer imediat. Ei sunt reprezentați ca dormind până la înviere. (1 Tesaloniceni 4:14; Iov 14:10-12). Chiar în ziua în care se rupe funia de argint și se sparge vasul de aur (Eclesiastul 12:6), gândurile omului pier. Cei care coboară în mormânt sunt în liniște. Ei nu mai știu nimic despre ceea ce se petrece sub soare. (Iov 14:21). Binecuvântată odihnă pentru neprihăniții împovărați!” – Marea luptă, pp. 549, 550 (cap. 33: Prima mare amăgire).

Miercuri 1 mai

4. ELIBERARE DE LA MOARTE

a. Ce este boldul morții? 1 Corinteni 15:56.

1 Corinteni 15:56: „Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea.”

„Să avem spiritul lui Hristos. El a părăsit tronul Său împărătesc, a îmbrăcat divinitatea cu umanitatea și a venit pe acest pământ distrus și vestejit de blestem, pentru a-l înfrunta pe adversarul omului și a ne elibera din robia păcatului și a morții.” – The Review and Herald, 16 iulie 1889.

b. Ce putem spune când vedem triumful lui Hristos? 1 Corinteni 15:55, 57. Cum ne eliberează El de la moarte? Versetul 3; 1 Timotei 2:5, 6.

1 Corinteni 15:55, 57: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (57) Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!”

1 Corinteni 15:3: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi.”

1 Timotei 2:5, 6: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită.”

„Prin viața Lui, Hristos a răscumpărat fiecare ființă umană. El a murit de o moarte crudă pentru a salva de la moarte veșnică ființele umane. El Și-a dat viața Lui fără păcat pentru a obține pentru păcătos o viață care echivalează cu viața lui Dumnezeu. Prin moartea Lui, El a asigurat o cale prin care omul să se poată despărți de Satan, să se poată întoarce la supunere față de Dumnezeu și, prin credință în Răscumpărătorul, să poată obține iertare...

Cel care are toată puterea în cer și pe pământ, va recondiționa fiecare suflet care se pocăiește și care crede... El are un interes profund pentru fiecare suflet și a plătit prețul cu propria Lui viață, pentru ca niciunul să nu fie pierdut pentru totdeauna.” – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 230 (11 august).

c. Ce distruge Hristos prin moartea Lui? Evrei 2:14.

Evrei 2:14: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.”

„Prin ultimul strigăt al Mântuitorului: `S-a sfârșit,` a fost prevestită moartea lui Satan. Marea luptă care fusese atât de mult în derulare s-a decis atunci, iar eradicarea finală a răului a devenit o certitudine. Fiul lui Dumnezeu a trecut prin porțile mormântului pentru ca `prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul.` (Evrei 2:14). Dorința lui Lucifer de înălțare de sine l-a condus să spună: `Îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu... voi fi ca Cel Prea Înalt.` Dumnezeu declară: `Te prefac în cenușă pe pământ ... și nu vei mai fi niciodată.` (Isaia 14:13, 14; Ezechiel 28:18, 19).” – Marea luptă, p. 503, 504 (cap. 29: Originea răului).

 

Joi 2 mai

5. ELIBERARE DE FRICA MORȚII

a. Ce teamă îi încătușează pe mulți în prezent? Ce dorește Hristos să facă pentru noi prin moartea Lui? Evrei 2:15.

Evrei 2:15: „şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.”

„În orice moment de durere, Hristos S-a îndreptat spre Tatăl Lui. El `S-a împotrivit până la sânge` în momentul când teama de eșec moral era la fel ca frica de moarte. Când a îngenuncheat în Ghetsimani, în agonia sufletului Său, stropi de sânge au căzut din porii Lui și au umezit iarba de pe pământ. El S-a rugat cu strigăte puternice și cu lacrimi și a fost ascultat cu privire la teama Lui. Dumnezeu L-a întărit și El îi va întări pe toți cei care se umilesc și se predau suflet, trup și spirit în mâinile Dumnezeului care Își păstrează legământul.” – Solii alese, vol. 3, p. 70 (cap. Putea Hristos să cedeze ispitei?).

b. Cu privire la ce nu trebuie să ne temem? De ce? Matei 10:28-31; 1 Ioan 4:4.

Matei 10:28-31: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”

1 Ioan 4:4: „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

„Dumnezeu S-a îngrijit întotdeauna de poporul Său. ... Hristos Și-a învățat ucenicii că măsura de atenție divină oferită oricărui obiect este proporțională cu rangul hotărât acestuia de Dumnezeu la creațiune. El le-a îndreptat atenția la păsările cerului. Nicio vrabie, a spus El, nu cade la pământ fără știrea Tatălui nostru ceresc. Și dacă micuța pasăre este în grija Lui, cu siguranță sufletele celor pentru care a murit Hristos sunt prețioase în ochii Săi. Valoarea omului, estimația pe care Dumnezeu o are cu privire la el, este revelată în crucea de la Calvar.” – My Life Today, p. 292.

Vineri 3 mai

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Descrieți procesul prin care omul a devenit un suflet viu.

2. Ce este moartea pentru un creștin?

3. În ce mod afectează moartea, caracterul?

4. Cum a triumfat Hristos asupra morții?

5. Cum a experimentat Hristos frica de moarte și cum a obținut El biruința?