Lecţia 11. A doua întâlnire

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:12, 13).

„În dragoste se află o putere mai mare decât s-a găsit vreodată în critică. Dragostea îşi va croi o cale, îndepărtând barierele, în timp ce critica va închide orice cale către suflet.” – Testiomonies, vol. 3, pg. 94 engl. (cap.: „Lucrarea din Battle Creek”).

Recomandare pentru studiu: The Signs of the Times, 29 ianuarie 1880.

Duminică 8 martie
1. Teama de răzbunare

a. Atunci când Iosif a pregătit un ospăţ pentru fraţii lui, la ce s-au gândit ei în primul rând? Genesa 43:16-22.

(Gen 43:16-22) 16 Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.” 17 Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18 Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” 19 S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei; 20 şi au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde. 21 Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi. 22 Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.”  

„În timp ce erau conduşi către palatul guvernatorului, fraţii erau foarte alarmaţi, fiindu-le teamă că erau chemaţi să dea socoteală pentru banii găsiţi în sacii lor. Credeau că s-ar fi putut ca aceştia să fie puşi acolo în mod intenţionat pentru a crea ocazia de a-i face sclavi. În durerea lor, ei s-au consultat cu administratorul casei, relatându-i împrejurările legate de vizita lor în Egipt; şi, ca dovadă a nevinovăţiei lor, l-au informat că aduseseră înapoi banii găsiţi în saci, împreună cu alţi bani cu care să cumpere merinde; şi ei au adăugat: ‚ Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri’ (Genesa 43:22).” – Patriarhi şi profeţi, pg. 228 engl. (cap. 21).

b. În ce fel dovedeşte reacţia slujitorului faptul că Iosif era cu adevărat un misionar în Egipt? Genesa 43:23; Romani 10:13-15.

(Gen 43:23) 23 Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon. 

(Rom 10:13-15) 13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” 14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”  

„Prin Iosif, atenţia regelui şi a mai marilor Egiptului a fost îndreptată către adevăratul Dumnezeu; şi, deşi aderau la idolatria lor, ei au învăţat să respecte principiile descoperite în viaţa şi caracterul închinătorului lui Iehova.” – Idem., pg. 222 engl. (cap. 20).

 

Luni 9 martie
2. Un vis împlinit
a. Cum s-a simţit Iosif când l-a văzut pe fratele lui mai mic pentru prima dată după douăzeci de ani? Genesa 43:24-30.

(Gen 43:24-30) 24 Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor. 25 Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănânce la el. 26 Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?” 28 Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă.” Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. 29 Iosif a ridicat ochii; şi, aruncând o privire spre fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30 Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo.  

„Atunci când Iosif l-a văzut pe Beniamin cu ei, cu greu şi-a reţinut sentimentele frăţeşti pline de dragoste. A dat instrucţiuni să se pregătească pentru fraţii lui un ospăţ la care să participe şi el… Când Iosif a venit acasă, fraţii i-a dat darul în numele tatălui lor şi s-au plecat înaintea lui până la pământ.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 145, 146.

„Din nou, visele [lui Iosif] i-au revenit în minte şi, după ce i-a salutat pe oaspeţii lui, s-a grăbit să întrebe: ‚Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?’ ‚Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă,’ a fost răspunsul în timp ce s-au plecat din nou cu faţa la pământ. Apoi, aruncând o privire spre fratele său Beniamin, a zis: ‚Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit?’ ‚Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!’ Dar, copleşit de dragoste, nu a mai putut vorbi. ‚A intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo.’ (Genesa 43:27-30).” – Patriarhi şi profeţi, pg. 228 engl. (cap. 21).

b. De ce se mirau fraţii lui Iosif în timp ce luau masa cu Iosif? Genesa 43:31-33.

(Gen 43:31-33) 31 După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi de mâncare!” 32 Au adus de mâncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor, care mâncau cu el, le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte; căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune. 33 Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare. 

„Iosif i-a aşezat pe fraţii lui la masă, aşa cum era obiceiul atunci când vârsta era cunoscută, începând cu cel mai mare, în conformitate cu dreptul de naştere, aşezându-i în ordine până la cel mai mic, ca şi cum ştia perfect care era vârsta fiecăruia. Fraţii lui s-au mirat de această faptă a lui Iosif, care, credeau ei, nu putea şti despre vârsta lor.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 146, 147.

c. De ce a căutat Iosif să-l răsfeţe pe Beniamin în faţa fraţilor lui? Genesa 43:34.

(Gen 43:34) 34 Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au înveselit împreună cu el.  

„Când a trimis o porţie de hrană la fiecare dintre fraţii lui, [Iosif] a trimis lui Beniamin de cinci ori mai mult decât celorlalţi. El a făcut aceasta, nu numai ca să-şi arate consideraţia deosebită faţă de fratele lui Beniamin, ci ca să-i încerce şi să vadă dacă nutreau aceleaşi sentimente de invidie faţă de Beniamin cum avuseră cândva faţă de el. Credeau că Iosif nu le înţelegea limba şi că puteau vorbi liber unii cu alţii în prezenţa lui; de aceea Iosif a avut o ocazie bună să afle despre adevăratele lor sentimente fără ca ei să ştie aceasta.” – Idem., pg. 147 engl.

 

Marţi 10 martie
3. Încercarea dragostei
a. De ce a pus Iosif paharul lui în sacul lui Beniamin? Genesa 44:1-6.

(Gen 44:1-6) 1 Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3 Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4 Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, când îi vei ajunge, să le spui: „Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău? 5 De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.” 6 Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.  

„Totuşi, [Iosif] dorea să-i încerce [pe fraţii lui] în continuare şi, înainte de plecarea lor, a poruncit ca propriul lui pahar din argint să fie ascuns în sacul celui mai mic. Plini de bucurie, ei au plecat înapoi spre casă. Simeon şi Beniamin erau cu ei, animalele lor erau încărcate cu grâne şi toţi aveau simţământul că scăpaseră de pericolele care păruseră să le dea târcoale. Dar, de abia au ajuns la marginea cetăţii, când au fost ajunşi de administratorul guvernatorului,
care le-a adresat întrebarea usturătoare: ‚Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?’ (Genesa 44.4).” – Patriarhi şi profeţi, pg. 229 engl. (cap. 21).

b. Cum au reacţionat fraţii când au văzut paharul în sacul lui Beniamin? Genesa 44:11-13. De ce a început slujitorul cu cel mai mare frate?

(Gen 44:11-13) 11 Îndată şi-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul. 12 Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.  

„Regii şi conducătorii aveau un pahar din care beau; se considera că acesta avea puterea de a descoperi orice substanţă otrăvitoare care ar fi fost pusă în băutura lor… ‚Îndată şi-a coborât fiecare [din fiii lui Iacov] sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul. Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.’ (Genesa 44:11, 12). Toţi au fost surprinşi când s-a făcut această descoperire; şi, pentru a-şi exprima marea lor durere, şi-au sfâşiat hainele, aşa cum era obiceiul atunci când cineva se afla într-o mare nenorocire. Beniamin a fost mai uimit şi nedumerit decât fraţii lui. Ei s-au întors în cetate plini de nelinişte şi teamă. Credeau că mâna lui Dumnezeu era împotriva lor din cauza răutăţii lor din trecut.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 147, 148.

c. De ce este important să ne alegem cuvintele cu atenţie, chiar şi atunci când ne simţim siguri pe noi înşine? Genesa 44:7-10; Matei 12:36, 37.

(Gen 44:7-10) 7 Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă! 8 Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? 9 Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!” 10 El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.” 

(Mat 12:36-37) 36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”  

„Conform cu propria lor promisiune, Baniamin trebuia să fie condamnat la o viaţă de sclavie. Ei credeau că temerile tatălui lor aveau să se împlinească întocmai. Necazul căzuse asupra mult iubitului său Beniamin.” – Idem., pg. 148.

 

Miercuri 11 martie
4. Dragostea fraţilor dată pe faţă
a. Ce faptă a lui Iuda arată că fraţii se căiseră cu totul de păcatul lor perfid comis cu douăzeci de ani în urmă? Genesa 44:14-34; Ioan 15:12, 13.

(Gen 44:14-34) 14 Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe când era el încă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 15 Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?” 16 Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.” 17 Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu; dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.” 18 Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii pe robul tău! Căci tu eşti ca faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?” 20 Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.” 21 Tu ai spus robilor tăi: „Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.” 22 Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.” 23 Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va coborî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.” 24 Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. 25 Tatăl nostru a zis: „Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.” 26 Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.” 27 Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că nevasta mea mi-a născut doi fii. 28 Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfâşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. 29 Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.” 30 Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui, 31 el are să moară când va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru. 32 Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.” 33 Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. 34 Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!” 

(Ioan 15:12-13) 12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. 13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.  

„Iuda le-a spus fraţilor lui că Dumnezeu descoperise nelegiuirea lor de a-şi vinde fratele în Egipt, şi întorcea asupra lor păcatele lor, îngăduind ca şi ei să devină sclavi. Iosif a refuzat să-i accepte pe toţi ca sclavi aşa cum spusese Iuda… Iuda a vorbit cu Iosif luându-l deoparte, şi i-a relatat despre ezitarea tatălui lor de a-l lăsa pe Beniamin să vină cu ei în Egipt şi că el se angajase că, dacă nu-l va aduce pe Beniamin înapoi la tatăl lui, avea să poarte vina pentru totdeauna. El a pledat cu elocvenţă în favoarea tatălui său, povestind despre marea lui durere când l-a pierdut pe Iosif şi că Beniamin era tot ce
rămăsese de la mama pe care tatăl o iubea şi că, dacă Beniamin avea să fie despărţit de tatăl lui, el avea să moară; pentru că viaţa lui era legată de viaţa băiatului. Apoi, Iuda s-a oferit cu nobleţe să devină sclav în locul fratelui său; pentru că nu putea să se întâlnească cu tatăl lui fără Beniamin.” – The
Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 148, 149.

b. După pledoaria lui Iuda pentru cruţarea lui Beniamin şi salvarea tatălui de la durere, ce a fost Iosif constrâns să facă? Genesa 45:1, 2.

(Gen 45:1-2) 1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 A izbucnit într-un plâns aşa de tare că l-au auzit egiptenii şi casa lui faraon.  

„Iosif era mulţumit. El i-a încercat pe fraţii lui şi văzuse în ei roadele adevăratei pocăinţe pentru păcatele lor; şi a fost tulburat atât de mult încât nu a mai putut să-şi ascundă sentimentele şi a cerut să fie lăsat singur cu fraţii lui. Atunci a dat frâu liber sentimentelor lui înăbuşite mult timp şi a plâns tare.”- Idem., pg. 149 engl.

c. De ce au fost fraţii lui Iosif îngrijoraţi după destăinuirea făcută de acesta? Genesa 45:3, 4.

(Gen 45:3-4) 3 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. 4 Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.  

„Fraţii [lui Iosif] au rămas nemişcaţi, muţi de teamă şi uimire. Conducătorul Egiptului era fratele lor, Iosif, pe care ei îl invidiaseră, pe care l-ar fi ucis şi pe care l-au vândut în cele din urmă ca sclav! Toată purtarea lor rea faţă de el le-a trecut pe dinaintea lor. Şi-au amintit cum au dispreţuit visele lui şi cum au lucrat ca să împiedice împlinirea lor. Cu toate acestea, ei îşi făcuseră partea în împlinirea acestor vise; iar acum, că se aflau cu totul sub puterea lui, el avea să se răzbune fără îndoială din cauza răului prin care trecuse.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 230 engl. (cap. 21).

 

Joi 12 martie
5. Iertarea : senti meNtul care ad uce vindecare
a. Cum şi-a arătat Iosif grija faţă de sentimentele fraţilor lui şi iertarea faţă de ei? Genesa 45:5.

(Gen 45:5) 5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.  

„Când a văzut tulburarea fraţilor săi, Iosif le-a spus: ‚Apropiaţi-vă de mine.’ Şi ei s-au apropiat. El a zis: ‚Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.’ (Genesa 45:4). El a căutat cu nobleţe ca să facă această ocazie cât de uşoară cu putinţă pentru fraţii lui. Nu dorise să mărească stânjeneala lor, condamnându-i. El credea că suferiseră destul pentru cruzimea lor faţă de el şi a căutat să-i mângâie.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 150.

b. Care este singura cale prin care orice relaţie se poate vindeca şi restabili? Matei 18:21, 22; Coloseni 3:12, 13. Care este cea mai mare piatră de poticnire în calea restabilirii relaţiilor? Proverbele 13:10.

(Mat 18:21-22) 21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” 22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. 

(Col 3:12-13) 12 Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. 13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. 

(Prov 13:10) 10 Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

„Este întotdeauna umilitor să ţi se arate greşelile. Nimeni nu ar trebui să amărască şi mai mult această experienţă printr-o condamnare inutilă. Nimeni nu a fost vreodată îndreptat prin reproşuri; ci mulţi au fost în felul acesta îndepărtaţi şi au fost conduşi să-şi împietrească inima faţă de convingere. Un spirit gingaş, calm, o purtare atrăgătoare îl poate salva pe cel rătăcitor şi ascunde o mulţime de păcate.” – Divina vindecare, pg. 166 engl. (cap.: „Ajutându-i pe cei ispitiţi”).

„Dacă mândria şi egoismul ar fi date la o parte, în cinci minute s-ar îndepărta cele mai multe dintre divergenţe. Îngerii au fost întristaţi, iar Dumnezeu nemulţumit de orele care au fost petrecute în îndreptăţire de sine.” – Experienţe şi viziuni, pg. 119 engl. (cap.: „Pentru cei lipsiţi de experienţă”).

 

Vineri 13 martie
Întrebări recapitulative personale

1. Ce se va întâmpla cu cei din jurul nostru dacă lăsăm ca lumina noastră să strălucească aşa cum a făcut Iosif?
2. Explicaţi de ce Iosif avea încă reţineri în a se încrede în fraţii lui.
3. De ce a poruncit Iosif ca paharul să fie pus în sacul lui Beniamin?
4. De unde a ştiut Iosif că fraţii lui se schimbaseră?
5. Ce sau cine este cea mai mare piatră de poticnire în calea împăcării?