Lecţia 13. Un simbol al lui Hristos

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus.” (Filipeni 2:5).

„Viaţa lui Iosif ilustrează viaţa lui Hristos.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 239 engl. (cap. 21).

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 2, pg. 200-215 engl. (cap.: „Suferinţele lui Hristos”).

Duminică 22 martie
1. Trădat de fraţii lui

a. Cum se compară trădarea fiilor lui Iacov faţă de Iosif cu trădarea lui Hristos? Genesa 37:18; Ioan 1:11; Matei 21:37-39.

(Gen 37:18) 18 Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. 

(Ioan 1:11) 11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 

(Mat 21:37-39) 37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!” 38 Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.” 39 Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

„Viaţa lui Iosif ilustrează viaţa lui Hristos. Invidia i-a determinat pe fraţii lui Iosif să-l vândă ca sclav; ei sperau să-l împiedice să ajungă mai mare ca ei. Şi, când a fost dus în Egipt, se măguleau că nu aveau să mai fie necăjiţi de visele lui şi că au îndepărtat orice posibilitate ca acestea să se împlinească. Însă felul lor de a acţiona era condus de Dumnezeu pentru ca să se împlinească tocmai acel eveniment pe care ei căutau să-l împiedice. În acelaşi fel, preoţii şi bătrânii evrei erau geloşi pe Hristos, temându-se ca nu cumva El să atragă atenţia poporului de la ei. L-au trimis la moarte ca să-L împiedice să devină rege, dar prin aceasta ei au cauzat tocmai acest
rezultat.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 239 engl. (cap.21).

b. În ce fel s-a asemănat vinderea lui Iosif cu vinderea lui Hristos prin Iuda? Genesa 37:28; Matei 26:14-16.

(Gen 37:28) 28 La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt. 

(Mat 26:14-16) 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă 15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

„Iosif a fost vândut vrăjmaşilor lui de către proprii lui fraţi în schimbul unei mici sume de bani. Fiul lui Dumnezeu a fost vândut celor mai înverşunaţi vrăjmaşi ai Săi de către unul dintre ucenicii Lui. Isus a fost blând şi sfânt. Viaţa Sa a fost una de jertfire de sine, bunătate şi sfinţenie fără egal. El nu era vinovat de niciun rău. Totuşi, martori falşi au fost angajaţi să mărturisească împotriva Lui. El a fost urât pentru că a condamnat constant păcatul şi decăderea.” – Comentarii biblice, vol. 1, pg. 1096 engl.

Luni 23 martie
2. Acuzat pe nedrept

a. Ce s-a întâmplat cu hainele lui Iosif şi ale lui Hristos? Genesa 37:23, 31; Matei 27:28, 35.

(Gen 37:23) 23 Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. 

(Gen 37:31) 31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi înjunghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge. 

(Mat 27:28) 28 L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 

(Mat 27:35) 35 După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

„Fraţii lui Iosif l-au dezbrăcat de haina lui pestriţă. Executorii lui Isus au tras la sorţi pentru haina lui fără nicio cusătură.” – Comentarii biblice, vol. 1, pg. 1096.

b. Cum au avut ca rezultat acţiunile acelora care se împotriveau lui Iosif şi lui Hristos tocmai salvarea lor? Genesa 50:20, 21; Faptele Apostolilor 2:36-38.

(Gen 50:20-21) 20 Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. 21 Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile. 

(Fapte 2:36-38) 36 Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” 37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

„Iosif, prin aceea că a fost vândut de fraţii lui în Egipt, a devenit un salvator al familiei tatălui lui. Totuşi, acest lucru nu a micşorat vinovăţia fraţilor lui. Răstignirea lui Hristos de către vrăjmaşii Săi a făcut ca El să fie Răscumpărătorul omenirii, Mântuitorul omenirii căzute, conducătorul peste întreaga lume. Dar crima vrăjmaşilor Săi era la fel de îngrozitoare ca şi cum mâna providenţială a lui Dumnezeu nu ar fi controlat evenimentele spre slava Sa şi binele omului.” – The Signs of the Times, 5 februarie 1880.

c. În ce fel este atitudinea lui Iosif în suferinţă un simbol al suferinţelor lui Hristos? Genesa 39:19, 20; Isaia 53:6-8.

(Gen 39:19-20) 19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare. 20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă. 

(Isa 53:6-8) 6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8 El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

„Iosif a umblat cu Dumnezeu. Şi când a fost în închisoare şi a suferit din cauza nevinovăţiei sale, el a suportat aceasta cu blândeţe şi fără murmur. Stăpânirea sa de sine, răbdarea lui în necazuri şi credincioşia lui statornică au fost înregistrate pentru binele tuturor acelora care urmau să trăiască după aceea pe pământ.” – Idem.

„Aproape de cruce sunt preoţii şi bătrânii orbi, bigoţi şi necredincioşi, care batjocoresc, iau în derâdere şi îşi bat joc: ‚Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi.’ (Matei 27:40)… Ca răspuns la toate acestea, Isus nu a spus niciun cuvânt. În timp ce cuiele erau bătute prin mâinile Sale şi stropii de sudoare ai agoniei străpungeau prin porii Lui, de pe buzele palide şi tremurânde ale nevinovatului Suferind a fost şoptită o rugăciune a iubirii iertătoare pentru ucigaşii Săi:
‚Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac.’ (Luca 23:34).” – Testimonies, vol. 2, pg. 208, 209 engl. (cap.: „Suferinţele lui Hristos”).

Marţi 24 martie
3. Înălţat la onoare

a. După ce a fost eliberat din închisoare, Iosif a ajuns al doilea om în stat; i s-a dat un nou nume; şi toţi se plecau înaintea lui. Cum se compară aceasta cu Hristos, după ce a fost eliberat din închisoarea morţii? Genesa 41:41-45; Evrei 10:12, 13; 1:3, 4; Filipeni 2:9-11.

(Gen 41:41-45) 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.” 42 Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. 44 Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului.” 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. 

(Evr 10:12-13) 12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu 13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 

(Evr 1:3-4) 3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte, 4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. 

(Fil 2:9-11) 9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; 10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, 11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

„Atunci când omul s-a răzvrătit, Hristos a devenit garantul şi înlocuitorul lui. El a preluat lupta cu puterile întunericului; şi când, prin moartea Sa, El l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, cele mai înalte onoruri au аost aşezate asupra Sa. El S-a suit pe înălţime, a luat robia roabă şi a stat la dreapta lui Dumnezeu – acelaşi Isus care a purtat blestemul păcatului pentru noi. Şi I S-a dat un nume care este mai presus de orice nume, încât la numele lui Isus orice genunchi să se plece. Dumnezeu I-a delegat Lui puterea Sa; El are cheile morţii şi ale mormântului.” – Bible Echo, 15 ianuarie 1889.

b. Ce asemănări se pot găsi în viaţa de misiune a lui Iosif şi Hristos? Cum i-a folosit Dumnezeu pe fiecare dintre ei ca să salveze vieţile altora? Genesa 45:5-8; Ioan 3:16, 17; 6:53, 63; 5:24.

(Gen 45:5-8) 5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6 Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. 8 Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului. 

(Ioan 3:16-17) 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 

(Ioan 6:53) 53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. 

(Ioan 6:63) 63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. 

(Ioan 5:24) 24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

„Istoria unui Mântuitor răstignit şi înviat este marea temă centrală a Cuvântului lui Dumnezeu. În Psalmi, în profeţii, în evanghelii şi în epistole, Dumnezeu a scos în evidenţă prin revelaţie adevărurile vitale cu privire la acordul dintre Tatăl şi Fiul pentru asigurarea salvării omenirii căzute. Hristos a fost răstignit ca să salveze lumea. Pentru vrăjmaşii Săi, pentru o omenire care era răsculată împotriva lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru a suferit cele mai chinuitoare agonii pe care le poate suporta natura umană. El a luat ample măsuri pentru păcătoşi, ca să nu fie nevoie ca ei să piară. În lumina agoniei Sale de moarte pe cruce, putem şti că oricine care se
pocăieşte cu adevărat şi-L primeşte ca Mântuitor personal va avea viaţa veşnică.” – The Review and Herald, 24 septembrie 1908.

„Invitaţia evangheliei trebuie dată întregii lumi… Lumea piere din lipsă de evanghelie. Există o foamete după Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt puţini cei ce predică cuvântul neamestecat cu tradiţia omenească. Deşi oamenii au Bibliile în mână, ei nu primesc binecuvântarea pe care Dumnezeu a aşezat-o în ea pentru ei. Domnul îi cheamă pe slujitorii Săi să ducă solia la oameni. Cuvântul vieţii veşnice trebuie dat celor care pier în păcatele lor.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 228, 229 engl. (cap. 18).

Miercuri 25 martie
4. Ţara făgăduinţei

a. În ce sens simbolizează ducerea trupului lui Iosif în Canaan nădejdea pe care o avem în Canaanului ceresc? Genesa 50:25; Exodul 13:18, 19; Evrei 11:22, 39, 40.

(Gen 50:25) 25 Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” 

(Exod 13:18-19) 18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.” 

(Evr 11:22) 22 Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale. 

(Evr 11:39-40) 39 Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; 40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

„Prin veacurile de trudă ce au urmat, acel sicriu, un aducător aminte al cuvintelor rostite de Iosif pe patul de moarte, dovedea lui Israel că erau numai călători în Egipt şi îi îndemna să-şi păstreze nădejdea aţintită asupra ţării făgăduinţei, pentru că timpul eliberării avea să vină cu siguranţă.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 240 engl. (cap. 21).

„Singura nădejde a naţiunii iudaice se afla în acceptarea lui Hristos, în părăsirea păcatelor lor şi în împăcarea lor cu Dumnezeu. Uniţi cu Hristos, ei aveau să devină cu adevărat o mare naţiune. El avea să lucreze pentru ei aşa cum lucrase şi ei în trecut. Dacă erau ascultători, El avea să-i conducă spre Canaanul ceresc aşa cum îi adusese în Canaanul pământesc.” – The Signs of the Times, 21 iulie 1898.

b. Ce nădejde avem în călătoria noastră prin această lume? 1 Tesaloniceni 4:13-18; Ioan 14:1-3.

(1Tes 4:13-18) 13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14 Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. 15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18 Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte. 

(Ioan 14:1-3) 1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. 2 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

„Într-adevăr, suntem călători aici şi peregrini către o ţară mai bună. Viitorul nostru cămin se află în Canaanul ceresc, acolo unde vom bea dintr-un ‚râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care iese din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.’ (Apocalipsa 22:1).” – The Review and Herald, 17 noiembrie 1885.

„Sunt obligată să vă spun că nu ştiţi cât de repede va veni criza. Ea se apropie treptat de noi, ca un hoţ. Soarele străluceşte pe cer, făcându-şi ocolul obişnuit, şi cerurile încă mai spun slava lui Dumnezeu; oamenii îşi urmează cursul lor obişnuit mâncând şi bând, plantând şi construind, luând şi dând în căsătorie; negustorii încă vând şi cumpără; publicaţiile apar încă una după alta; oamenii se îmbrâncesc unii pe alţii, căutând să obţină locul cel mai de frunte; iubitorii de plăceri merg încă la teatru, curse de cai şi jocuri de noroc şi predomină freamătul cel mai mare; dar ceasul încercării se încheie repede şi fiecare caz este pe cale de a fi hotărât pentru veşnicie. Sunt
puţini cei care cred din inimă şi din suflet că avem un cer de câştigat şi un iad de evitat; dar aceştia îşi arată credinţa prin fapte.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 413, 414 engl. (cap. 58, „În vederea apropiatei reveniri”).

Joi 26 martie
5. Caracterul lui Hristos

a. Care este singura cale prin care putem deveni la fel de credincioşi lui Dumnezeu ca Iosif? Filipeni 2:5; 2 Corinteni 3:18; Evrei 12:2.

(Fil 2:5) 5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus.  

(2Cor 3:18) 18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 

(Evr 12:2) 2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

„Preţioase sunt privilegiile acordate celui care rămâne în Hristos… Mintea lui Hristos rămâne în urmaşii Săi credincioşi; dorinţele lor sunt în conformitate cu voinţa Sa; rugăciunile lor sunt dictate de Spiritul Său. Ei primesc răspunsuri la rugăciunile lor; pentru că ei cer binecuvântări pe care El le revarsă cu plăcere.” – Înalta noastră chemare, pg. 147 engl.

b. În aceste zile de pe urmă când predomină răutatea, care ar trebui să fie dorinţa noastră mai presus de orice? 1 Ioan 3:2, 3; 1 Petru 2:21-23; 5:10.

(1Ioan 3:2-3) 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. 3 Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat. 

(1Pet 2:21-23) 21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 22 „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” 23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. 

(1Pet 5:10) 10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

„Atunci când omul este în părtăşie cu Dumnezeu, ţelul statornic care i-a păstrat curaţi pe Iosif şi Daniel în mijlocul nelegiurii de la curţile păgâne, va face ca viaţa lui să fie de o puritate nemânjită. Hainele caracterului său vor fi fără pată. În viaţa lui, lumina lui Hristos nu va păli. Luceafărul strălucitor de dimineaţă va străluci constant asupra lui într-o slavă neschimbătoare. O asemenea viaţă va fi o putere în societate. Va fi o barieră împotriva răului, o siguranţă pentru cel ispitit, o lumină călăuzitoare pentru cei care, în mijlocul necazurilor şi descurajărilor, caută calea cea dreaptă.” – Divina vindecare, pg. 136 engl. (cap.: „Medicul şi lucrarea cumpătării”).

„Prin lumea aceasta trecem doar o dată. Să nu ne străduim din toate puterile să imprimăm asupra acelora cu care venim în contact caracterul lui Hristos?” – Testimonies, vol. 9, pg. 193 engl.

Vineri 27 martie
Întrebări recapitulative personale

1. Adesea, cine sunt cei mai înverşunaţi vrăjmaşi ai celui credincios?
2. Care ar trebui să fie atitudinea noastră atunci când suntem persecutaţi pentru adevăr?
3. După ce flămânzeşte lumea astăzi? În ce fel putem aduce uşurare?
4. De ce sunt priviţi cei credincioşi ca străini şi călători în această lume?
5. Ce iese cel mai mult în evidenţă atunci când ne gândim la viaţa lui Iosif?