Lecţia 9. Din temniţă în palat

„Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.” (Iacob 4:10).

„Din temniţă, Iosif a fost înălţat să fie conducător peste toată ţara Egiptului… A dat pe faţă aceeaşi credincioşie faţă de Dumnezeu atunci când se afla în palatul faraonilor ca atunci când se afla în celula închisorii… Atenţia plină de credincioşie acordată datoriei în orice împrejurare, de la poziţia cea mai umilă şi până la cea mai onorată, îi educase toate puterile în vederea celor mai înalte funcţii.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 222 engl. (cap. 20).

Recomandare pentru studiu: The Signs of the Times, 15 ianuarie 1880.

 

Duminică 22 februarie
1. Visul lui faraon

a. După ce l-a lăsat pe Iosif să aştepte doi ani după eliberarea paharnicului, ce vis i-a dat Dumnezeu lui faraon? Genesa 41:1-7.

(Gen 41:1-7) 1 După doi ani, faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu. 2 Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. 3 După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele pe marginea râului. 4 Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi faraon s-a trezit. 5 A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai. 6 Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. 7 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi faraon s-a trezit. Iată visul.

„Regele Egiptului a avut într-o noapte două vise, care păreau să indice către acelaşi eveniment şi să prezică o mare calamitate. El nu putea să înţeleagă care era semnificaţia lor, totuşi ele continuau să-i frământe mintea.

Magii şi înţelepţii ţării lui nu au putut să dea nicio interpretare.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 219 engl. (cap. 20).

b. Cum încerca Dumnezeu să Se descopere lui faraon, aşa cum a făcut mai târziu şi în cazul lui Nebucadneţar? Genesa 41:8; Daniel 2:1-11, 29.

(Gen 41:8) 8 Dimineaţa, faraon s-a tulburat şi a trimis să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui faraon.

(Dan 2:1-11) 1 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul. 2 Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldei ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. 3 Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela.” 4 Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veşnic să trăieşti, împărate! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tâlcuirea lui!” 5 Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis haldeilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. 6 Dar, dacă-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri, şi mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!” 7 Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!” 8 Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte. 9 Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri, până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sunteţi în stare să mi-l şi tâlcuiţi!” 10 Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeu! 11 Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!”

(Dan 2:29) 29 În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Cel ce descoperă tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla.

„[Faraon] i-a chemat pe magii Egiptului şi pe înţelepţi. Regele credea că ei aveau să-l ajute imediat să înţeleagă aceste vise, pentru că aveau reputaţia de a rezolva problemele. Regele le-a povestit visele, dar a fost foarte dezamăgit să afle că, în ciuda înţelepciunii lor magice lăudate, nu puteau să le explice.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 149.

 

Luni 23 februarie
2. Interpretarea

a. Cum l-a făcut pe paharnic situaţia dificilă a faraonului să-şi amintească de Iosif? Genesa 41:9-13.

(Gen 41:9-13) 9 Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. 10 Faraon se mâniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor. 11 Amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. 12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat.”

„Nedumerirea şi neliniştea regelui au crescut, iar groaza s-a răspândit în tot palatul. Agitaţia generală i-a amintit mai marelui paharnicilor de visul lui; împreună cu acesta a venit şi amintirea lui Iosif şi durerea remuşcării pentru uitarea şi nerecunoştinţa lui. Imediat l-a informat pe rege cum au fost interpretate visul lui şi al pitarului de un captiv evreu şi cum s-au împlinit prezicerile.

Era umilitor pentru faraon să întoarcă spatele magilor şi înţelepţilor împărăţiei sale ca să se consulte cu un străin, iar acesta şi sclav, dar era gata să accepte cel mai umil serviciu dacă fiinţa lui neliniştită avea să găsească pacea. S-a trimis imediat după Iosif; el s-a dezbrăcat de haina de întemniţat, s-a ras pentru că părul îi crescuse mult cât timp a fost în dizgraţie şi întemniţat. Apoi a fost condus în prezenţa regelui.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 219, 220 engl. (cap. 20).

b. Ce ar trebui să învăţăm din obiceiul lui Iosif de a spune şi altora despre cunoştinţa de Dumnezeu? Genesa 41:14-16; 1 Petru 3:15.

(Gen 41:14-16) 14 Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la faraon. 15 Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.” 16 Iosif a răspuns lui faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui faraon!”

(1Pet 3:15) 15 Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă.

„Răspunsul dat de Iosif regelui dă pe faţă puternica sa credinţă şi o încredere umilă în Dumnezeu. Cu modestie nu şi-a însuşit slava că ar avea în el însuşi o înţelepciune superioară de a interpreta. El spune regelui că nu deţine o cunoştinţă mai mare decât a acelora pe care îi onsultase deja. ‚Nu este în mine.’ (Genesa 41:16). Numai Dumnezeu poate să explice aceste taine.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 150.

„Iosif L-a adus pe Dumnezeu cu el în Egipt şi acest lucru a fost vizibil prin purtarea lui voioasă în mijlocul necazului lui… Religia lui Iosif l-a făcut să-şi menţină o dispoziţie prietenoasă, să aibă un spirit de înţelegere cald şi puternic faţă de ceilalţi oameni, în ciuda tuturor încercărilor lui. Sunt unii care, dacă simt că ceilalţi nu se poartă bine cu ei, devin acri, zgârciţi, ursuzi şi neprietenoşi în cuvintele şi purtarea lor. Ei se prăbuşesc urâţi şi urându-i pe alţii. Dar Iosif a fost un creştin.” – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pg. 320 engl.

c. Ce profeţie a descoperit Dumnezeu lui faraon prin interpretarea lui Iosif? De ce? Genesa 41:25-32; 2 Petru 1:19.

(Gen 41:25-32) 25 Iosif a zis lui faraon: „Ce a visat faraon însemnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui faraon ce are să facă. 26 Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis. 27 Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete. 28 Astfel, după cum am spus lui faraon, Dumnezeu a arătat lui faraon ce are să facă. 29 Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara. 31 Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară. 32 Cât priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

(2Pet 1:19) 19 Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

 

Marţi 24 februarie
3. Înălţat de Dumnezeu

a. Ce sfat i-a dat Iosif lui Faraon după ce a interpretat visul? Ce putem învăţa din experienţa lui Iosif? Genesa 41:33-37; Iacob 4:10.

(Gen 41:33-37) 33 Acum, faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului. 34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” 37 Cuvintele acestea au plăcut lui faraon şi tuturor slujitorilor lui.

(Iac 4:10) 10 smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

„Regele a crezut tot ceea ce a spus Iosif. El a crezut că Dumnezeu era cu el şi a fost impresionat de faptul că era cel mai potrivit om să fie aşezat la conducere. El nu l-a dispreţuit pentru că era un sclav evreu. A văzut că poseda o minte excepţională. ‚Şi faraon a zis slujitorilor săi: ‚Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?’’ (Genesa 41:38).” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 151, 152.

„Cel care Îl primeşte pe Hristos printr-o credinţă vie are o legătură vie cu Dumnezeu şi este un vas de onoare. El duce cu el atmosfera cerului care este harul lui Dumnezeu, o comoară pe care lumea nu o poate cumpăra.” – Comentarii biblice, vol. 1, pg. 1097.

b. Cum l-au schimbat pe Iosif toate încercările şi dificultăţile? Cum a recunoscut faraon aceasta? Genesa 41:38-45; Faptele Apostolilor 4:13.

(Gen 41:38-45) 38 Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” 39 Şi faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. 40 Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.” 42 Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. 44 Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului.” 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.

(Fapte 4:13) 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.

„În tot regatul, Iosif era singurul om înzestrat cu înţelepciune pentru a atrage atenţia asupra pericolului care ameninţa împărăţia şi pentru a arăta ce pregătire era necesară pentru a face faţă acestuia; iar regele era convins că el era cel mai bine calificat să pună în aplicare planurile pe care el le propusese. Era clar că era însoţit de o putere divină şi că niciunul din funcţionarii de stat ai regelui nu era aşa de bine calificat să conducă treburile împărăţiei în această criză. Faptul că era evreu şi sclav era de mică importanţă când se punea în balanţă înţelepciunea lui evidentă şi judecata lui sănătoasă. ‚Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?’, (Genesa 41:38) a spus regele consilierilor săi… Caracterul lui Iosif a trecut cu bine testul atât în necaz cât şi în prosperitate. Aceeaşi credincioşie faţă de Dumnezeu a dat pe faţă când a stat în palatul faraonilor, cât şi atunci când se afla în celula închisorii. Era în continuare un străin într-o ţară păgână, despărţit de cei ai lui, închinători ai lui Dumnezeu; dar el a crezut din toată inima că mâna divină îi îndrumase paşii şi, sprijinindu-se continuu pe Dumnezeu, şi-a îndeplinit cu credincioşie datoriile ce reveneau poziţiei lui. Prin Iosif, atenţia regelui şi a marilor bărbaţi ai Egiptului a fost îndreptată către adevăratul Dumnezeu; şi, deşi aderau la idolatria lor, au învăţat să respecte principiile date pe faţă în viaţa şi caracterul închinătorului la Iehova.” – Patriarhi şi profeţi, 221, 222 engl. (cap. 20).

 

Miercuri 25 februarie
4. Binecuvântat de Domnul

a. Prin câţi ani de încercare a trecut Iosif înainte să-şi găsească din nou adevărata libertate? Genesa 37:2; 41:46. De ce a durat atât de mult? Psalmii 27:14; 34:8.

(Gen 37:2) 2 Iată istoria lui Iacov: Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

(Gen 41:46) 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

(Ps 27:14) 14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!

(Ps 34:8) 8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

„Asemenea stelelor de pe întinsul circuit al drumului stabilit lor, planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă, nici amânare.” – Hristos lumina lumii, pg. 32 engl. (cap. 3).
„Domnul permite celor pe care îi iubeşte să fie aduşi sub încercare ca să înveţe lecţiile preţioase ale încrederii şi credinţei. Dacă încercările sunt corect primite, se vor dovedi de cea mai înaltă valoare pentru noi în experienţa noastră religioasă. Pe măsură ce ne conduc să ne punem încrederea mai hotărât în Dumnezeu, ne familiarizăm mai mult cu caracterul Său.” – The Signs of the Times, 10 martie 1881.

„Există o dovadă care se află la îndemâna tuturor – a celor mai educaţi şi a celor mai neştiutori – dovada experienţei. Dumnezeu ne invită să probăm pentru noi înşine realitatea Cuvântului Său, adevărul făgăduinţelor Sale. El ne îndeamnă ‚gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul’ (Psalmii 34:8). În loc de a depinde de cuvântul altuia, trebuie să gustăm pentru noi înşine… Şi pe măsură ce ne apropiem de Isus şi ne bucurăm de plinătatea dragostei Sale, îndoiala noastră şi întunericul vor dispărea în lumina prezenţei Sale.” – Credinţa prin care trăiesc, pg. 16.

b. Ce arată că Iosif a crezut cu adevărat că visul lui faraon era o profeţie pentru viitor? Genesa 41:46-49; Iacob 2:17-22. Cum i-a binecuvântat Dumnezeu credinţa? Genesa 41:53-57.

(Gen 41:41-49) 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.” 42 Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. 44 Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului.” 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului. 47 În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug. 48 Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul dimprejur. 49 Iosif a strâns grâu, ca nisipul mării, atât de mult că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

(Iac 2:17-22) 17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! 20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

(Gen 41:53-57) 53 Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului au trecut. 54 Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toate ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el.” 56 Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. 57 Şi din toate ţările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.

„Deşi Iosif a fost înălţat ca un conducător peste toată ţara, totuşi el nu L-a uitat pe Dumnezeu. El ştia că era un străin într-o ţară străină, despărţit de tatăl şi fraţii lui, care l-au întristat adesea, dar credea din toată inima că mâna lui Dumnezeu i-a condus drumul să-l aşeze într-o poziţie importantă. Şi, depinzând continuu de Dumnezeu, şi-a îndeplinit cu credincioşie toate datoriile funcţiei sale ca domnitor peste ţara Egiptului. ‚În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug. Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul dimprejur. Iosif a strâns grâu, ca nisipul mării, atât de mult că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.’ (Genesa 41:47-49). Iosif a călătorit prin toată ţara Egiptului, poruncind să se clădească hambare imense şi folosind mintea lui clară şi judecata lui excelentă pentru a ajuta la pregătirile pentru asigurarea stocării hranei necesare pentru lungii
ani de foamete.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 152, 153.

 

Joi 26 februarie
5. Dumnezeu ne va înălţa

a. Cum ne putem ridica deasupra oricăror încercări şi greutăţi care vin pe calea noastră? Isaia 40:31; Psalmii 11:1.

(Isa 40:31) 31 dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.

(Ps 11:1) 1 La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”?

„Luaţi cuvântul lui Hristos ca pe o asigurare. Nu v-a invitat El să veniţi la Sine? Niciodată să nu vă permiteţi să vorbiţi într-un fel lipsit de speranţă şi curaj. Altfel veţi pierde mult. Privind la aparenţe şi plângându-vă când vin greutăţi şi dificultăţi, daţi dovadă de o credinţă bolnăvicioasă, slabă. Vorbiţi şi acţionaţi ca şi cum credinţa voastră este invincibilă. Domnul este bogat în resurse; El deţine lumea. Priviţi spre cer în credinţă. Priviţi la Cel care este lumina, puterea şi eficienţa. În adevărata credinţă se află o energie, o statornicie faţă de principiu, o fermitate în urmărirea scopului pe care nici timpul, nici necazul nu le pot slăbi.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 146, 147 engl. (cap. 12).

b. Chiar dacă unele lucruri pot părea imposibile ochiului omenesc, ce ne învaţă experienţa lui Iosif? Comparaţi Genesa 39:20 cu Genesa 41:41; Marcu 10:27.

(Gen 39:20) 20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.

(Gen 41:41) 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.”

(Mar 10:27) 27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

„Domnul l-a ales pe Iosif, prin multă durere să ducă o povară grea într-o naţiune idolatră. El trebuia să lucreze în locul ales de Dumnezeu pentru el, astfel încât cunoştinţa de Dumnezeu să poată străluci în împărăţia Egiptului. Iosif nu şi-a trădat răspunderea sacră.” – The Review and Herald, 25 mai 1897.

„Obstacolele care sunt îngrămădite de Satan pe calea voastră, deşi aparent de netrecut ca nişte dealuri interminabile, vor dispărea la porunca credinţei. ‚Nimic nu v-ar fi cu neputinţă.’ (Matei 17:20).” – Hristos lumina lumii, pg. 431 engl. (cap. 47).

„Limita omului este ocazia lui Dumnezeu.” – Conflict and Courage, pg. 336.

 

Vineri 27 februarie
Întrebări recapitulative personale

1. De ce a dat Dumnezeu unui faraon păgân un vis profetic?
2. Mai mult decât orice, de ce mărturiseşte profeţia despre puterea şi existenţa lui Dumnezeu?
3. Ce atitudine ar trebui să cultivăm pentru a fi folosiţi de Dumnezeu?
4. Ce experienţă doreşte Dumnezeu să avem noi toţi?
5. Ce ar trebui să ne amintim când ne vom afla în încercare?