Lecţia 8. Dezvoltarea unui caracter creştin

„Puţini sunt cei care îşi dau seama de influenţa pe care o au lucrurile mici asupra dezvoltării caracterului. Nimic din lucrurile cu care avem de a face nu este în realitate mic. Diferitele împrejurări prin care trecem zi de zi au ca scop să ne testeze credincioşia şi să ne pregătească pentru răspunderi mai mari.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 222, 223 engl. (cap. 20).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pg. 557-567 engl. (cap. 55).

Duminică 15 februarie
1. Încercările creştinului

a. De ce a fost îngăduit ca Iosif să treacă prin altă încercare? Genesa 39:20; Psalmii 105:17, 18; 1 Petru 4:14-16.

(Gen 39:20) 20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.

(Ps 105:17-18) 17 Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. 18 I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,

(1Pet 4:14-16) 14 Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. 15 Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. 16 Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.

„Rolul pe care îl juca Iosif în scenele din temniţa întunecată l-a ridicat în cele din urmă la prosperitate şi onoare. Dumnezeu a intenţionat ca el să obţină o experienţă prin ispite, împotrivire şi greutăţi, ca să-l pregătească să ocupe o poziţie înaltă.” – Comentarii biblice, vol. 1, pg. 1097 engl.

b. Ce făgăduinţe putem reţine atunci când trecem prin încercări? Genesa 39:21; 1 Corinteni 10:13; Filipeni 4:19.

(Gen 39:21) 21 Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei. 

(1Cor 10:13) 13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

(Fil 4:19) 19 Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.

„Dumnezeu a păzit în siguranţă reputaţia [lui Iosif] care a fost defăimată de o acuzatoare rea şi, după aceea, la timpul stabilit de El, a făcut ca reputaţia lui să strălucească.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 145.

„La fiecare ispită avem făgăduinţa lui Dumnezeu că există o cale de scăpare. Atunci de ce sunt atât de mulţi biruiţi? Pentru că nu îşi pun încrederea în Dumnezeu.” – Cumpătarea creştină şi igiena biblică, pg. 22 engl.

Luni 16 februarie
2. Satisfacţie deplină

a. Cum a rămas credinţa lui Iosif neclintită de această încercare aspră şi totuşi nedreaptă? Genesa 39:22, 23.

(Gen 39:22-23) 22 Şi mai marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23 Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.

„La început, temnicerii s-au purtat foarte aspru cu Iosif. Psalmistul spune: ‚I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.’ (Psalmii 105:18, 19). Dar adevăratul caracter al lui Iosif iese în evidenţă, chiar în întunecimea închisorii. S-a ţinut cu tărie de răbdarea şi credinţa lui; anii lui de slujire credincioasă au fost răsplătiţi în modul cel mai crud, totuşi aceasta nu l-a făcut să fie ursuz şi lipsit de încredere. El avea acea pace care vine dintr-o conştiinţă curată şi şi-a încredinţat cazul lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag 218 engl. (cap. 20).

b. Atunci când suntem ispitiţi să ne îndoim de Dumnezeu din cauza asprimii unei nedreptăţi, de cine ar trebui să ne amintim? Isaia 53:7; 1 Petru 2:21-23.

(Isa 53:7) 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

(1Pet 2:21-23) 21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 22 „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” 23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.

„Eşti ispitit? [Fratele mai Mare] te va izbăvi. Eşti slab? El te va întări. Eşti neştiutor? El te va lumina. El ‚tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.’ (Psalmii 143:3). Oricare ar fi motivele tale de nelinişte sau oricare ar fi încercările tale, prezintă cazul tău înaintea Domnului. Spiritul tău va fi întărit ca să poată rezista. Se va deschide o cale ca să poţi scăpa de greutăţi şi încurcături. Cu cât îţi dai seama că eşti mai slab şi mai fără ajutor, cu atât vei deveni mai puternic în tăria Lui.” – The Signs of the Times, 15 ianuarie 1902.

c. Din ce motiv reiese clar că Potifar nu a crezut în întregime acuzaţia soţiei lui? Genesa 39:20: Proverbele 6:34.

(Gen 39:20) 20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.

(Prov 6:34) 34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării.

„Dacă Potifar ar fi crezut în întregime acuzaţiile soţiei lui, Iosif şi-ar fi pierdut viaţa. Dar purtarea lui anterioară, modestia şi integritatea lui fermă erau o dovadă convingătoare a inocenţei lui; şi totuşi, pentru a salva reputaţia casei stăpânului său, Iosif a fost sacrificat, în timp ce soţia păcătoasă a crescut în ochii prietenilor ei ca un model al virtuţii.” – Idem., 8 ianuarie 1880.

Marţi 17 februarie
3. Încercarea unui caracter

a. Ce a dat pe faţă atitudinea lui Iosif din închisoare? Filipeni 2:4.

(Fil 2:4) 4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

„[Iosif] a fost condamnat ca un criminal într-o închisoare întunecoasă, totuşi el nu a devenit ursuz şi nu a privit la aspectele descurajatoare ale cazului său. El şi-a păstrat răbdarea, nădejdea şi credinţa. El nu şi-a închis inima faţă de omenirea suferindă şi nu şi-a îndreptat atenţia spre sine, ci a căutat să înţeleagă greutăţile tovarăşilor lui de închisoare, oferindu-le simpatia lui plină de bunătate. A găsit ceva de făcut chiar şi în închisoare. El era într-adevăr un serv al servilor. Dumnezeu îl pregătea, în şcoala suferinţei, pentru o utilitate mai mare. El învăţa stăpânirea de sine. Dintr-o poziţie de onoare şi încredere a fost coborât la una de degradare aparentă; însă integritatea, inocenţa şi virtutea nu pot fi niciodată degradate. Înfăptuirea voii lui Dumnezeu fusese motivaţia principală a prosperităţii, iar el dă pe faţă aceeaşi consideraţie faţă de acea voinţă acum când este închis între pereţii închisorii. El a dus cu sine religia oriunde a mers şi în orice situaţie a fost aşezat.” – The Signs of the Times, 8 ianuarie 1880.

b. În timp ce se afla în închisoare, cu ce fel de calităţi încerca Dumnezeu să-l inspire pe Iosif? Genesa 40:1-4; 41:33, 38, 39; Proverbele 1:1-5; 14:35.

(Gen 40:1-4) 1 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. 2 Faraon s-a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor. 3 Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. 4 Căpetenia străjerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.

(Gen 41:33) 33 Acum, faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.

(Gen 41:38-39) 38 Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” 39 Şi faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.

(Prov 1:1-5) 1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, 2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; 3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; 4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă – 5 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –

(Prov 14:35) 35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.

„[Iosif] nu se gândea la nedreptăţile ce i se făcuseră, ci a uitat durerea sa, căutând să uşureze necazurile altora. El a găsit ceva de făcut chiar în închisoare. Dumnezeu îl pregătea în şcoala suferinţei pentru o utilitate mai mare; iar el nu s-a dat înapoi de la disciplina ce îi era necesară. În închisoare, văzând rezultatele opresiunii şi ale tiraniei şi efectele nelegiuirii, el a învăţat lecţiile dreptăţii, simpatiei şi milei, care l-au pregătit să exercite puterea cu înţelepciune şi compasiune.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 218 engl. (cap. 20).

„Formarea unui caracter nobil este lucrarea unei vieţi şi trebuie să fie rezultatul eforturilor sârguincioase şi perseverente. Dumnezeu oferă ocaziile; succesul depinde de felul în care le folosim.” – Idem., pg. 223 engl. (cap. 20).

„Devenim biruitori prin aceea că-i ajutăm pe alţii să biruiască. Noi biruim prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii noastre. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu va produce în noi un spirit ascultător, iar slujirea, care este rezultatul unui astfel de spirit, este acceptată de Dumnezeu… Câţi din bisericile noastre vor căuta să dea un exemplu care să reflecte asupra omenirii Lumina lumii?” – The Review and Herald, 25 februarie 1909.

Miercuri 18 februarie
4. Un alt pas în planul lui Dumnezeu

a. Prin providenţa lui Dumnezeu, cum a putut Iosif să fie de folos paharnicului şi pitarului faraonului? Genesa 40:5-8 (p.p). În cine şi-a pus Iosif încrederea atunci când a dat interpretarea? Genesa 40:8 (u.p.); Iacov 1:5.

(Gen 40:5-8) 5 Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. 6 Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei; şi i-a văzut trişti. 7 Atunci a întrebat pe dregătorii lui faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” 8 Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru.”

(Iac 1:5) 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

„‚Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.’ (Iacob 1:5). O astfel de făgăduinţă este mai preţioasă decât aurul şi argintul. Dacă vei căuta călăuzirea divină cu o inimă umilă în orice necaz şi nedumerire, cuvântul Său este chezaş că ţi se va da un răspuns binevoitor. Iar cuvântul Său nu poate da greş niciodată.” – Testimonies, vol. 5, pg. 427 engl. (cap.: „Afacerile şi religia”).

b. Care a fost visul mai marelui paharnicilor? Ce interpretare i-a dat Iosif? Genesa 40:9-13.

(Gen 40:9-13) 9 Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu se făcea că înaintea mea era o viţă. 10 Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinii au făcut struguri copţi. 11 Paharul lui faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui faraon şi am pus paharul în mâna lui faraon.” 12 Iosif i-a zis: „Iată tălmăcirea visului: Cele trei mlădiţe sunt trei zile. 13 Peste trei zile faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.

„Apoi paharnicul i-a povestit lui Iosif visul lui pe care el l-a interpretat astfel: paharnicul avea să fie readus în favoarea regelui şi va pune paharul în mâna lui faraon ca mai înainte. Paharnicul a fost mulţumit de interpretare şi s-a simţit imediat uşurat. Iosif i-a spus mai marelui paharnicilor că în trei zile el nu se va mai afla în închisoare. El s-a simţit recunoscător faţă de Iosif datorită interesului pe care acesta i-l arătase şi datorită tratamentului amabil pe care îl primise din partea lui şi, mai presus de toate, pentru că îl ajutase în suferinţa lui sufletească, interpretându-i visul.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 147.

c. Pitarul era foarte interesat să afle despre visul său. Dar care a fost însemnătatea lui? Genesa 40:16-19. Cât de exacte au fost interpretările lui Iosif? Genesa 40:20-22.

(Gen 40:16-19) 16 Mai marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. 17 În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.” 18 Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i tălmăcirea: Cele trei coşuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile, faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.”

(Gen 40:20-22) 20 A treia zi era ziua naşterii lui faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: 21 pe mai marele paharnicilor l-a pus iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mâna lui faraon; 22 iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.

„‚Mai marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare’ (Genesa 40:16), şi-a făcut curaj şi a făcut de cunoscut visul lui. Imediat după ce a povestit visul lui, Iosif s-a întristat. Înţelegea însemnătatea lui teribilă. Iosif avea o inimă amabilă şi plină de înţelegere, totuşi înaltul lui simţ al datoriei l-a făcut să dea interpretarea adevărată şi, totuşi, tristă, la visul mai marelui pitarilor. El i-a spus că cele trei coşuri de pe capul lui însemnau trei zile. Şi că, după cum în visul lui păsările mâncau din bucatele din coşul de deasupra, în acelaşi fel aveau să mănânce din carnea trupului lui atârnat de un copac.” – Idem., pg. 147, 148.

Joi 19 februarie
5. Învăţând lecţiile încrederii

a. După ce a dat interpretarea visului paharnicului, ce l-a rugat Iosif? De ce? Genesa 40:14, 15. Cum a răsplătit paharnicul bunătatea lui Iosif? Genesa 40:23.

(Gen 40:14-15) 14 Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la faraon şi scoate-mă din casa aceasta. 15 Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.”

(Gen 40:23) 23 Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.

„Paharnicul s-a făcut vinovat de păcatul nerecunoştinţei. După ce teama lui a fost îndepărtată prin interpretarea îmbucurătoare a lui Iosif, credea că, dacă era adus din nou în favoarea regelui, cu siguranţă îşi va aminti de captivul Iosif şi va vorbi regelui în favoarea lui. El a văzut cum s-a împlinit cu exactitate interpretarea visului, totuşi, în prosperitatea lui el a uitat de Iosif în necazul şi detenţia lui. Nerecunoştinţa este privită de Domnul ca fiind unul dintre cele mai supărătoare păcate. Şi deşi este urât de Dumnezeu şi om, se repetă zilnic.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 148.

b. Ce lecţie importantă a dorit Dumnezeu să înveţe Iosif în timp ce se afla în închisoare? Ieremia 17:5; Isaia 49:14-16. De ce? 1 Corinteni 1:31.

(Ier 17:5) 5 Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!

(Isa 49:14-16) 14 Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!” 15 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip: 16 Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!

(1Cor 1:31) 31 pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

„Iosif a rămas în închisoare încă doi ani. Speranţa care se aprinsese în inima lui a murit încet şi, la toate celelalte încercări, s-a adăugat înţepătura amară a nerecunoştinţei.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 219 engl. (cap. 20).

„Credinţa înseamnă a avea încredere în Dumnezeu – crezând că El ne iubeşte şi ştie cel mai bine ce este spre binele nostru. Astfel, ea ne conduce să alegem calea Sa în loc de calea noastră. În locul ignoranţei noastre, ea acceptă înţelepciunea Sa; în locul slăbiciunii noastre, tăria Sa; în locul păcătoşeniei noastre, neprihănirea Sa. Viaţa noastră, noi înşine, suntem deja ai Săi; credinţa recunoaşte dreptul Său la proprietate şi acceptă binecuvântările acestuia. Adevărul, dreptatea şi curăţia au fost scoase în evidenţă ca secrete ale succesului în viaţă. Credinţa este cea care ne pune în posesia acestor principii.” – Educaţia, pg. 253 engl. (cap.: „Credinţa şi rugăciunea”).

Vineri 20 februarie
Întrebări recapitulative personale

1. Ce mijloace foloseşte Dumnezeu pentru a dezvolta caracterul?
2. De ce putem privi la El atunci când ne confruntăm cu încercări?
3. Cum ar trebui să acţionăm atunci când trecem prin încercări şi greutăţi?
4. Cum primim înţelepciune cu adevărat?
5. Ce ar trebui să ne amintim atunci când suntem dezamăgiţi de neglijenţa
umană?