- Lecţia 13. Un simbol al lui Hristos
- Lecţia 12. Reunirea familiei
- Lecţia 11. A doua întâlnire
- Lecţia 10. Prima întâlnire
- Lecţia 9. Din temniţă în palat
- Lecţia 8. Dezvoltarea unui caracter creştin
- Lecţia 7. Curăţie într-o vreme de decădere
- Lecţia 6. Cea mai mare încercare a lui Iosif
- Lecţia 5. Credincioşie în toate lucrurile
- Lecţia 4. Călătoria spre Egipt
- Lecţia 3. Influenţa lui Iacov
- Lecţia 2. Planul lui Dumnezeu cu Iosif
- Lecţia 1. Iosif făuritorul de vise
Lecţia 5. Credincioşie în toate lucrurile
„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.” (Luca 16:10).
„Dacă eşti credincios în lucrurile mici, credincioşia ta va dovedi că eşti elev în şcoala lui Hristos.” – The Youth Instructor, 7 noiembrie 1895.
Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pg. 272-283 engl. (cap. 22).
Duminică 25 ianuarie
1. O atitudine corectă
a. De ce putem spune că Iosif a dat întotdeauna pe faţă o atitudine corectă, în ciuda a ceea ce i s-a întâmplat? Genesa 39:2, 23.
(Gen 39:2) 2 Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul.
(Gen 39:23) 23 Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.
„Iosif nu s-a plâns de soarta lui, nici nu a întrebat de ce permite Domnul ca el să sufere pentru că a fost integru. El nu a permis niciunui nor de deznădejde să rămână asupra inimii lui. El credea în Dumnezeu şi aştepta cu răbdare scăparea Lui. El s-a hotărât să folosească această nenorocire [cât timp se afla în închisoare] ca pe o ocazie de a-L slăvi pe Dumnezeu şi a face bine tovarăşilor lui.” – The Review and Herald, 21 februarie 1888.
b. Ce vor vedea alţii când adoptăm atitudinea corectă de a fi credincioşi lui Dumnezeu? Genesa 39:3; Matei 5:16; 2 Corinteni 3:2.
(Gen 39:3) 3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
(Mat 5:16) 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.
(2Cor 3:2) 2 Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
„Din palatul lui faraon, influenţa [lui Iosif] s-a simţit în toată ţara, iar cunoştinţa de Dumnezeu s-a răspândit în lung şi-n lat.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 332 engl. (cap. 29).
„Iosif şi-a purtat în suflet religia oriunde a mers şi acest lucru a fost secretul credincioşiei lui de neclintit.” – Comentarii biblice, vol. 1, pg. 1097 engl.
„Faptele bune ale poporului lui Dumnezeu au o influenţă mai puternică decât cuvintele.” – Testimonies, vol. 2, pg. 443 engl. (cap.: „Un apel către biserică”).
Luni 26 ianuarie
2. Fiind credincios
a. De ce l-a promovat Potifar pe Iosif ca să fie conducător peste casa lui? Genesa 39:3, 4.
(Gen 39:3-4) 3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca. 4 Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.
„Prosperitatea însemnată, care se vedea în tot ceea ce se afla în grija lui Iosif, nu era rezultatul unei minuni directe; dar hărnicia, grija şi energia sa erau încununate cu binecuvântarea divină. Iosif atribuia succesul său bunăvoinţei lui Dumnezeu şi chiar idolatrul său stăpân accepta aceasta, ca fiind secretul prosperităţii sale fără precedent. Totuşi, această prosperitate n-ar fi putut să fie obţinută fără eforturi statornice şi bine chibzuite. Dumnezeu a fost proslăvit prin credincioşia slujitorului Său.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 214, 217 engl. (cap. 20).
b. Ce suntem învăţaţi cu privire la credincioşia faţă de datoriile noastre? Luca 16:10-12; Coloseni 3:22, 23.
(Luc 16:10-12) 10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. 11 Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? 12 Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
(Col 3:22-23) 22 Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. 23 Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.
„Datoriile simple şi obişnuire ale vieţii trebuie ca toate să fie împlinite cu credincioşie; ‚din inimă’, spune apostolul ‚ca pentru Domnul’. Indiferent care este domeniul în care ne aflăm la lucru, fie că este vorba de cămin, sau pe câmp, sau în activităţi intelectuale, putem să ne împlinim lucrarea spre slava lui Dumnezeu atâta timp cât facem din Hristos primul, ultimul şi cel mai bun din toate.” – Testimonies, vol. 5, pg. 459 engl. (cap.: „Biserica – lumina lumii”).
„Dacă omul îşi îndeplineşte datoriile cu credincioşie oriunde se află, va deveni o putere spre bine. Dumnezeu l-a făcut pe Iosif să capete trecere înaintea mai marelui temniţei, iar lui Iosif cel credincios i s-a încredinţat misiunea de a-i supraveghea pe toţi întemniţaţii.” – The Signs of the Times, 8 ianuarie 1880.
„În orice fel de lucrare trebuie implicate inima şi sufletul; atunci va exista voioşie şi eficienţă… Credincioşia dată pe faţă în îndeplinirea fiecărei datorii face ca munca să fie nobilă şi dă pe faţă un caracter pe care Dumnezeu îl poate aproba.” – Comentarii biblice, vol. 5, pg. 1112 engl.
c. Cum a răsplătit Dumnezeu în cele din urmă credincioşia lui Iosif ca un slujitor umil? Genesa 41:41-43; Proverbele 22:29.
(Gen 41:41-43) 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.” 42 Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.
(Prov 22:29) 29 Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.
„Un caracter puternic, echilibrat şi armonios se clădeşte prin îndeplinirea credincioasă şi minuţioasă a datoriei. Iosif a avut un caracter nepătat şi, când a fost găsit credincios în cele mai mici lucruri, i s-au încredinţat, în cele din urmă, administrarea economiei unei naţiuni.” – The Signs of the Times, 25 mai 1891.
Marţi 27 ianuarie
3. Dintr-un sclav, din nou un fiu
a. Câtă încredere a avut Potifar în integritatea de caracter a lui Iosif? Genesa 39:6; 1 Tesaloniceni 4:11, 12.
(Gen 39:6) 6 Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip.
(1Tes 4:11-12) 11 Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. 12 Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.
„[Dumnezeu] a dorit ca, în curăţie şi dreptate, cel credincios în Dumnezeu să apară în contrast izbitor cu închinătorii la idoli – pentru ca în felul acesta lumina harului ceresc să poată străluci în mijlocul întunericului păgânismului. Bunătatea şi loialitatea lui Iosif au cucerit inima mai marelui închisorii, care a ajuns să-l privească mai degrabă ca pe un fiu decât ca pe un sclav.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 217 engl. (cap. 20).
b. Ce fel de influenţă vor exercita adevăraţii bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu asupra celor cu care se asociază? Genesa 39:5; 30:27.
(Gen 39:5) 5 De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp.
(Gen 30:27) 27 Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta.
„După cum chivotul lui Dumnezeu a adus linişte şi prosperitate lui Israel, la fel a adus şi acest tânăr iubitor de Dumnezeu şi temător de El binecuvântare în Egipt. Acest lucru s-a dat pe faţă printr-un mod atât de evident, încât Potifar, în a cărui casă slujea el, a atribuit toate binecuvântările sale sclavului său cumpărat şi l-a făcut mai degrabă un fiu decât slujitor. Dumnezeu doreşte ca cei care iubesc şi onorează numele Său să fie şi ei onoraţi, pentru ca slava dată lui Dumnezeu prin ei să se reflecte asupra lor înşile.” – The Youth Instructor, 11 martie 1897.
c. Cât de uşor va fi să se găsească un om cinstit şi drept în zilele de pe urmă? 2 Timotei 3:1-4. De unde ştim că avertizarea din Timotei se referă la aşa numitul popor al lui Dumnezeu? 2 Timotei 3:5-9; 2 Petru 2:1-3.
(2Tim 3:1-4) 1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, 4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.
(2Tim 3:5-9) 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. 6 Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, 7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. 8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. 9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
(2Pet 2:1-3) 1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. 2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
„Cauza adevărului prezent suferă din lipsă de oameni care sunt credincioşi unui simţământ al dreptăţii şi al datoriei, a căror integritate morală este fermă şi a căror energie este pe măsura ocaziilor oferite de providenţa lui Dumnezeu. Calităţile de felul acesta sunt de o mai mare valoare decât bogăţia de nemăsurat investită în lucrarea şi cauza lui Dumnezeu.” – Testimonies, vol. 3, pg. 23 engl. (cap.: „Capacităţi nesfinţite”).
„Când Dumnezeu Îşi slefuieşte mărgăritarele, priveşte cu plăcere la cei credincioşi, sinceri şi cinstiţi. Îngerii sunt angajaţi să facă unora ca aceştia coroane, iar asupra acestor coroane cu nestemate de stele se va reflecta, în mod strălucitor, lumina care radiază de la tronul lui Dumnezeu.” – Maranatha, pg. 309 engl.
Miercuri 28 ianuarie
4. Spirit ul unui învăţăcel
a. Ce este semnificativ în faptul că Iosif a devenit sclavul unui ofiţer de rang înalt din armata Egiptului? Genesa 39:1; 41:33-37.
(Gen 39:1) 1 Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo.
(Gen 41:33-37) 33 Acum, faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului. 34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” 37 Cuvintele acestea au plăcut lui faraon şi tuturor slujitorilor lui.
„Când a ajuns în Egipt, Iosif a fost vândut lui Potifar, căpitanul gărzii regelui, în slujba căruia a rămas timp de zece ani… Tânărul a fost adus în contact cu oameni de rang înalt şi învăţaţi, iar el a dobândit cunoştinţe în ştiinţă, limbi şi afaceri – o educaţie care avea să fie de folos viitorului prim ministru al Egiptului.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 214, 217 engl. (cap. 20).
b. Numiţi câţiva mari conducători şi ocupaţiile lor anterioare. 1 Regi 19:19-21; Exodul 3:1; Matei 4:18, 19. De ce alege adesea Dumnezeu pe cei care sunt angajaţi în ocupaţiile simple ale vieţii? 1 Corinteni 1:26, 27.
(1Imp 19:19-21) 19 Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. 20 Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.” 21 După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.
(Exod 3:1) 1 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
(Mat 4:18-19) 18 Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”
(1Cor 1:26-27) 26 De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
„Când va sosi vremea ca [solia îngerului al treilea] să fie dată cu o mare putere, Domnul va lucra prin instrumente umile, conducând minţile acelora care se consacră slujirii Sale. Lucrătorii vor fi calificaţi mai degrabă prin ungerea Duhului Său decât prin educaţia dată de instituţiile de învăţământ. Oameni de credinţă şi rugăciune vor fi determinaţi să meargă înainte cu un zel sfânt, spunând cuvintele pe care li le-a dat Dumnezeu. Păcatele Babilonului sunt date în vileag.” – Evanghelizarea, pg. 699, 700 engl. (cap.: „Puterea pentru încheierea lucrării”).
c. În ce fel diferă metoda lui Dumnezeu de a alege lucrătorii de metoda oamenilor? 1 Samuel 16:6-13. Ce caută Domnul? Faptele Apostolilor 13:22; Psalmii 143:10.
(1Sam 16:6-13) 6 Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” 7 Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” 8 Isai a chemat pe Abinadab şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 9 Isai a trecut pe Şama; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 10 Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” 11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.” 12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!” 13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare. Samuel s-a sculat şi s-a dus la Rama.
(Fapte 13:22) 22 apoi l-a înlăturat şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”
(Ps 143:10) 10 Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
„[Fiii mai mari ai lui Isai] dintre care ar fi ales Samuel, nu aveau calificările pe care le vedea Dumnezeu ca fiind esenţiale pentru un conducător al poporului Său. Mândri, egoişti şi încrezători în ei, au fost lăsaţi deoparte pentru cel pe care îl priveau fără preţuire, cel care îşi păstrase simplitatea şi sinceritatea tinereţii şi care, câtă vreme era mic în ochii lui, putea fi educat de Dumnezeu pentru răspunderile împărăţiei.” – Educaţie, pg. 266 engl. (cap.: „Lucrarea vieţii”).
Joi 29 ianuarie
5. Credincioşia lui Dumnezeu
a. Cât de credincios este Dumnezeu în felul Său de a Se purta cu oamenii? Plângerile lui Ieremia 3:22, 23; 1 Tesaloniceni 5:24; Apocalipsa 19:11.
(Plang 3:22-23) 22 bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, 23 ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! –
(1Tes 5:24) 24 Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.
(Apoc 19:11) 11 Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
„Îşi va uita Domnul poporul în acest ceas al încercării? L-a uitat El pe credinciosul Noe atunci când judecăţile au fost revărsate asupra lumii antediluviene? L-a uitat El pe Lot când s-a coborât foc din cer pentru a nimici cetăţile câmpiei? L-a uitat El pe Iosif când era înconjurat de idolatrii în Egipt? L-a uitat El pe Ilie când jurământul Izabelei îl ameninţa cu soarta profeţiilor lui Baal? L-a uitat El pe Ieremia în groapa întunecoasă şi îngrozitoare a închisorii? I-a uitat El pe cei trei tineri în cuptorul cu foc? Sau pe Daniel în groapa cu lei? Hristos nu-i poate părăsi pe cei care sunt lumina ochilor Săi, pe cei răscumpăraţi cu preţiosul Său sânge.” – The Spirit of Prophecy, vol. 4, pg. 445, 446.
b. Ce ar trebui să ne dea încredere în credincioşia lui Dumnezeu de a ne salva şi a ne conduce viaţa? Filipeni 1:6; Evrei 10:23; 2 Tesaloniceni 3:3.
(Fil 1:6) 6 Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
(Evr 10:23) 23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
(2Tes 3:3) 3 Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
„Noi pierdem multe binecuvântări preţioase prin aceea că nu ne aducem nevoile, grijile şi durerile la Mântuitorul nostru. El este minunatul Sfetnic. El priveşte asupra bisericii Sale cu un interes viu şi cu o inimă plină de simpatie gingaşă. El pătrunde în adâncimile nevoilor noastre. Dar căile noastre nu sunt întotdeauna căile Sale. El vede rezultatul oricărei acţiuni şi ne roagă să ne încredem cu răbdare în înţelepciunea Sa, nu în presupusele planuri înţelepte făcute de noi… Fiecare rugăciune sinceră care se face este amestecată cu eficacitatea sângelui lui Hristos. Dacă răspunsul întârzie, acesta se întâmplă deoarece Dumnezeu doreşte să dăm pe faţă o îndrăzneală sfântă pretinzând garanţia Cuvântului lui Dumnezeu. Cel ce a dat făgăduinţa este credincios. El nu-l va părăsi niciodată pe sufletul care este pe deplin predat Lui.” – În locuri
cereşti, pg. 74 engl. (cap.: „Nimic prea neînsemnat”).
Vineri 30 ianuarie
Întrebări recapitulative personale
1. În calitate de creştini, de ce este important să avem o atitudine corectă?
2. Cum ar trebui să ne purtăm în orice lucrare am întreprinde?
3. Care este cea mai puternică mărturie pe care o putem da lumii?
4. Ce caută Dumnezeu astăzi în inimile oamenilor?
5. Cum putem avea asigurarea că Domnul nu ne va părăsi niciodată?