Lecţia 13. Sănătatea pe Noul Pământ

„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4).

„Naţiunea celor salvaţi nu va cunoaşte o altă lege decât legea cerului. Toţi vor fi o familie fericită, unită, îmbrăcată cu hainele de laudă şi recunoştinţă.”— Căminul advent, pg. 544 (engl.)(rom. cap. 86, „În căminul din Eden”).

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 722–733 (engl.)(rom. cap. 60, „Viziuni ale slavei viitoare”).

Duminică 21 iunie
1. O SPERANŢĂ DE NECLINTIT

a. Deşi mulţi din poporul lui Dumnezeu au murit datorită diferitelor boli, care este speranţa lor? Iov 19:26, 27. Cum putem redobândi
curajul chiar în suferinţă?

(Iov 19:26-27) 26 Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. 27 Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

„În experienţa tuturor vin timpuri de dezamăgire amară şi descurajare cumplită... Dacă am putea vedea în acele momente cu pătrundere spirituală intenţia providenţelor lui Dumnezeu, am vedea îngerii încercând să ne salveze de noi înşine, încercând să aşeze picioarele noastre pe o temelie mai fermă decât dealurile neclintite; şi credinţă nouă, viaţă nouă, ar izvorî. Din adâncimile descurajării şi disperării, Iov s-a înălţat spre înălţimile încrederii implicite în mila şi puterea salvatoare a lui Dumnezeu.”—My Life Today, pg. 328.

b. Pe ce se bazează acestă speranţă? Iov 19:25; 1 Corinteni 15:20.

(Iov 19:25) 25 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. 

(1Cor 15:20) 20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

„Învierea lui Isus a fost un model despre învierea finală a tuturor celor ce dorm în El. Corpul înviat al Mântuitorului, comportamentul Său, accentul vorbei sale, erau familiare urmaşilor Săi. În acelaşi mod vor învia cei care dorm în Isus. ”—The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 6, pg. 1092 (engl.)(rom. CBNT, cap. referitor la 1 Corinteni 15).

Luni 22 iunie
2. O SCHIMBARE PROFUNDĂ

a. Ce schimbare fizică vor experimenta cei credincioşi la ultima trâmbiţă? 1 Corinteni 15:51–55.

(1Cor 15:51-55) 51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52 într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. 53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. 55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”

„Acolo se află oastea înviată [în dimineaţa învierii]. Ultimul gând a fost despre moarte şi chinurile ei. Ultimele gânduri pe care le-au avut au fost despre groapă şi mormânt, însă acum ei proclamă: ‘O moarte, unde îţi este boldul? O mormânt, unde îţi este biruinţa?’ (1 Corinteni15:55) ... Când ei se trezesc, durerea a trecut...

Ei stau aici, şi retuşul final al nemuririi le este aşezat, şi ei merg să Îl întâlnească pe Domnul în văzduh. Porţile cetăţii lui Dumnezeu se răsucesc înapoi pe balamalele lor, iar naţiunile care au păzit adevărul vor intra.”— Idem., vol. 6, pg. 1093 (engl.)(rom. CBNT, cap. referitor la 1 Corinteni 15).

b. Pe ce făgăduinţă ne putem baza speranţa când suntem bolnavi fizic? Isaia 35:3–6; Apocalipsa 21:4.

(Isa 35:3-6) 3 Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. 4 Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui.” 5 Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; 6 atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor ţâşni ape, şi în pustietate, pâraie; 

(Apoc 21:4) 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

„Acest pământ este locul de pregătire pentru cer. Timpul petrecut aici este iarna creştinului. Aici vânturile reci ale nenorocirii bat asupra noastră, şi valurile necazurilor se rostogolesc împotriva noastră. Însă în viitorul apropiat, când vine Hristos, întristarea şi suspinul vor fi încheiate pentru totdeauna. Atunci va fi vara creştinului. Toate încercările vor fi trecut şi nu va mai fi boală sau moarte.”—Idem., vol. 7, pg. 988 (engl.)(rom. CBNT, cap. referitor la Apocalipsa 21).

c. Când ne gândim la minunata speranţă de a moşteni cerul, ce gânduri ar trebui să umple mintea noastră? Filipeni 4:8.

(Fil 4:8) 8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

„Privind trebuie să fim schimbaţi, şi pe măsură ce medităm la perfecţiunea Modelului nostru divin, vom dori să fim cu totul transformaţi şi reînnoiţi în chipul purităţii Sale. Va exista o foame şi o sete a sufletului de a fi făcut asemenea Celui pe care Îl adorăm. Cu cât gândurile noastre se preocupă mai mult cu Hristos, cu atât mai mult vom vorbi despre El altora şi Îl vom reprezenta lumii. Suntem chemaţi să ieşim din lume şi să fim separaţi de ea, pentu ca să putem fi fii şi fiice ale Celui Prea Înalt; şi ne aflăm sub obligaţia sacră de a-L slăvi pe Dumnezeu ca şi copii ai Săi pe pământ. Este esenţial ca mintea să fie fixată asupra lui Hristos.”—Idem., vol. 3 pg. 1145
(engl.) (rom. CBVT, cap. referitor la Psalmii 19).

Marţi 23 iunie
3. O VIAŢĂ FIZICĂ NOUĂ

a. Care sunt unele dintre caracteristicile fizice ale celor răscumpăraţi când sunt înviaţi din mormintele lor? 1 Corinteni 15:35, 42, 43. Cum vor arăta cei care au murit cu mulţi ani în urmă spre deosebire de cei din generaţiile mai recente? Psalmii 90:17.

(1Cor 15:35) 35 Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”

(1Cor 15:42-43) 42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; 43 este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.

(Ps 90:17) 17 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

„Toţi ies din mormintele lor cu aceeaşi statură cu care au intrat în mormânt. Adam, care se află în gloata înviată, este de o înălţime impunătoare şi o formă maiestoasă, doar cu puţin mai scund la statură comparativ cu Fiul lui Dumnezeu. El prezintă un contrast remarcabil faţă de oamenii din generaţiile mai recente; în această privinţă se vede marea degenerare a rasei umane. Însă toţi învie cu prospeţimea şi vigoarea eternei tinereţi. La început omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, nu doar la caracter, ci şi la înfăţişare şi trăsături. Păcatul a desfigurat şi aproape a şters chipul divin; însă Hristos a venit pentru a restaura ceea ce fusese pierdut. El va schimba trupurile noastre smerite şi le va face asemenea trupului Său glorios. Trupul acesta supus putrezirii, lipsit de atractivitate, întinat cândva de păcat, devine perfect, frumoas şi nemuritor. Toate cusururile şi diformităţile rămân în mormânt. Având din nou dreptul la pomul vieţii din Edenul de mult pierdut, cei răscumpăraţi ‚vor creşte’ (Maleahi 4:2) la statura deplină a rasei umane în gloria sa iniţială. Ultimele urme rămase din blestemul păcatului vor fi îndepărtate, iar cei credincioşi ai lui Hristos vor apărea în
‘frumuseţea Domnului Dumnezeului nostru’ (Psalmii 90:17), reflectând în minte, suflet şi trup imaginea perfectă a Domnului lor. O, minunată răscumpărare! Mult discutată, mult aşteptată, observată cu anticipare nerăbdătoare, totuşi niciodată înţeleasă pe deplin.”—Marea luptă, pg. 644, 645 (engl.) (rom. cap. 40, „Poporul lui Dumnezeu salvat”).

b. Ce mijloace a folosit Dumnezeu pentru perpetuarea vieţii înainte de cădere? Geneza 2:9. De unde concluzionăm că El va face acelaşi lucru din nou pe Noul Pământ? Apocalipsa 22:2, 14.

(Gen 2:9) 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. 

(Apoc 22:2) 2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. 

(Apoc 22:14) 14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!

„Pomul vieţii este o reprezentare a grijii păstrătoare a lui Hristos pentru copiii Săi. Când Adam şi Eva mâncau din acest copac, ei recunoşteau dependenţa lor de Dumnezeu. Pomul vieţii poseda puterea de a perpetua viaţa, şi atât timp cât mâncau din el, ei nu puteau muri. Vieţile antediluvienilor au fost lungi din cauza puterii dătătoare de viaţă a acestui copac, putere ce le-a fost transmisă de la Adam şi Eva”—The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 7, pg. 988 (engl.) (rom. CBNT, cap. referitor la Apocalipsa 21).

Miercuri 24 iunie
4. ALEGÂNDU-NE STAREA SUFLETEASCĂ

a. Care doreşte Dumnezeu să fie atitudinea noastră, chiar şi atunci
când suntem bolnavi? 1 Tesaloniceni 5:18. De ce? Proverbele 17:22.

(1Tes 5:18) 18 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 

(Prov 17:22) 22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. 

„O persoană a cărei minte este liniştită şi mulţumită în Dumnezeu este pe calea spre sănătate.”—My Life Today, pg. 150.

„Există un adevăr despre fiziologie în scriptură—adevăr pe care trebuie să îl luăm în considerare—,O inimă veselă {care se bucură} este un bun leac’ (Proverbe 17:22).
Adevăratele principii ale creştinismului deschid înaintea noastră o sursă de fericire inestimabilă. Ar trebui să încurajăm un cadru al minţii plin de seninătate, speranţă şi pace; pentru că sănătatea noastră depinde de aceasta, dacă facem sau nu aşa”—Idem., pg. 151.

b. Ce făgăduinţe pot să îi mângâie pe cei bolnavi în suferinţa lor? Filipeni 4:6, 7; Psalmii 103:1–3.

(Fil 4:6-7) 6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. 7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. 

(Ps 103:1-3) 1 (Un psalm al lui David.) Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! 2 Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! 3 El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale.

c. Cum pot cei bolnavi să fie o binecuvântare pentru alţii, şi ce efect va avea aceasta asupra lor înşişi? Matei 5:16; Isaia 58:6–8.

(Mat 5:16) 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. 

(Isa 58:6-8) 6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; 7 împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.

„Dacă mintea este liberă şi fericită, din conştienţa îndeplinirii binelui şi dintr-un sentiment de satisfacţie pentru că a creat fericire altora, aceasta crează o voioşie care va reacţiona asupra întregului sistem, cauzând o circulaţie mai liberă a sângelui şi o înviorare a întregului corp.”—Idem., pg. 150.

d. La ce lucruri pot să mediteze cei bolnavi chiar când nu pot întrevedea o vindecare imediată? Psalmii 77:11, 12.

(Ps 77:11-12) 11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; 12 da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

„Creştinul ar trebui să trăiască atât de aproape de Dumnezeu încât să poată aproba lucrurile care sunt excelente, ‘fiind umplut de roadele neprihănirii, care sunt prin Isus Hristos spre slava şi lauda lui Dumnezeu’ (Filipeni 1:11). Inima sa ar trebui să fie acordată pentru recunoştinţă şi laudă. El ar trebui să fie întotdeauna gata să recunoască binecuvântările pe care le primeşte, amintindu-şi cine este cel ce a spus: ‘Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte’ (Psalmii 50:23)...

„Este datoria fiecărei persoane de a cultiva voioşie în loc de a se gândi mereu la întristări şi probleme.”—Idem., pg. 153.

Joi 25 iunie
5. EXPRIMÂN DU-ŢI BUCURIA

a. De ce putem fi noi bucuroşi chiar în circumstanţe apăsătoare? Isaia 65:17–19; 1 Corinteni 2:9.

(Isa 65:17-19) 17 Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. 18 Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui, în bucurie. 19 Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. 

(1Cor 2:9) 9 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

„Copiii lui Dumnezeu se pot bucura de toate lucrurile şi în toate timpurile. Când vin probleme şi dificultăţi, crezând în providenţa înţeleaptă a lui Dumnezeu, te poţi bucura. Nu trebuie să aştepţi un puseu fericit al sentimentelor, ci prin credinţă te poţi prinde de promisiuni şi să înalţi un cântec de recunoştinţă spre Dumnezeu.”—In Heavenly Places, pg. 123.

b. Ce vom face noi când comparăm încercările noastre cu ceea ce a făcut Isus pentru noi? Psalmii 62:5, 6; 63:3, 4.

(Ps 62:5-6) 5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. 6 Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. 

(Ps 63:3-4) 3 Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. 4 Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.

„Odihneşte-te cu totul în mâinile lui Isus. Contemplă marea Sa iubire, şi în timp ce meditezi la tăgăduirea Sa de Sine, la jertfa infinită făcută în favoarea noastră pentru ca noi să credem în El, inima ta va fi plină de bucurie sfântă, pace calmă şi iubire de nedescris. Când vorbim despre Isus, când Îl chemăm în rugăciune, încrederea noastră că El este Mântuitorul nostru personal se va întări, iar caracterul Său va părea din ce în ce mai atrăgător... Pacea noastră este ca un râu, val după val de slavă pătrunde
în inimă, şi într-adevăr noi cinăm cu Isus şi El cu noi. Noi avem un sentiment al iubirii lui Dumnezeu şi ne odihnim în dragostea Sa. Niciun limbaj nu poate descrie aceasta, este dincolo de cunoaştere. Noi suntem una cu Hristos, viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu... Cu o încredere puternică, noi Îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru.”—The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 3, pg. 1147, 1148 (engl.)(rom. CBVT, cap. referitor la Psalmii 65).

Vineri 26 iunie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce speranţă putem avea chiar atunci când suferim de boli incurabile?
2. Descrieţi schimbarea fizică a celor credincioşi la a doua venire a lui Hristos.
3. Ce diferenţă se vede la înviere între cei răscumpăraţi?
4. Ce avantaj avem în găsirea de motive de recunoştinţă faţă de Dumnezeu chiar în cele mai descurajante situaţii?
5. De ce nu ar trebui să ne ascundem bucuria pe care o avem în speranţa pe care ne-o oferă Dumnezeu?