Editorial. CUNOSCÂNDU-L PE DUMNEZEU

CUNOSCÂNDU-L PE DUMNEZEU

A decide cu cine să vorbești și cu cine să te împrietenești face o mare diferență în viața cuiva. Rețelele sociale au revoluționat oarecum atitudinile multora, deoarece sunt un mod de comunicare care este de obicei rapid și frecvent. În orice caz, fie prin social media, telefon, text, scrisoare sau în persoană, comunicarea cu un prieten bun și adevărat poate oferi o încurajare reală în viață. Pe de altă parte, un prieten fals sau un cunoscut toxic poate declanșa descurajare sau chiar depresie. Cantitatea, intensitatea și frecvența interacțiunii fac toată diferența.

S-ar putea să avem mai multe de ales în această chestiune decât am putea realiza. Anumite lucruri din viață sunt dincolo de controlul nostru, dar alte lucruri le putem decide într-o oarecare măsură. Apostolul Pavel avertizează: „Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”.” (1 Corinteni 15:33 VDC)

„Nimic nu poate preveni sau alunga mai eficient impresiile serioase și dorințele bune decât asocierea cu persoane deșarte, nepăsătoare și corupte... Cu cât sunt mai fermecători în alte privințe, cu atât ar trebui să fie mai de temut influența lor ca tovarăși, pentru că ei aruncă în jurul unei vieți nereligioase atât de multe atracții periculoase.”¹

CONTRASTUL UIMITOR

Totuși, ce se întâmplă dacă comunicăm – și învățăm să-L cunoaștem foarte bine – pe Unul care este curat, sfânt și perfect? Ce binecuvântare mai presus de orice comparație! Prin comunicarea strânsă cu Creatorul nostru, viața noastră spirituală este angajată și energizată, busola noastră morală este corectată, inima noastră este purificată.

„Domnul ne-a chemat să ieșim din lume ca să fim un popor deosebit și sfânt pentru Sine. „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea te-am apropiat cu bunătate iubitoare.” [Ieremia 31:3. engl. KJV]. Te apropii tu într-adevăr de Dumnezeu? Dacă da, fii sigur că El se apropie de tine.”²

„Dacă Îl avem pe Domnul înaintea noastră, permițând inimii noastre să răspândească mulțumire și laudă pentru El, vom avea o prospețime continuă în viața noastră religioasă. Rugăciunile noastre vor lua forma unei conversații cu Dumnezeu, așa cum am vorbi cu un prieten. El ne va spune personal tainele Sale. Adesea va veni peste noi un sentiment dulce și bucuros al prezenței lui Isus. Adesea, inimile noastre vor arde în noi când El Se apropie să comunice cu noi, așa cum a făcut cu Enoh. Când aceasta este într-adevăr experiența creștinului, se vede în viața lui o simplitate, o umilință, blândețe și smerenie a inimii, care arată tuturor celor cu care se asociază că a fost cu Isus și a învățat despre El.” ³

Omenirea este înfometată și însetată să vadă aceste lucruri. Dacă ne lipsește această relație strânsă cu Hristos – această conexiune personală cu El – eforturile noastre misionare în numele Său vor fi zadarnice.

„Revărsarea Duhului în zilele apostolilor a fost „ploaia timpurie”, iar rezultatul a fost glorios. Dar ploaia târzie va fi mai abundentă.”⁴

Fie ca experiența celor din vremea ploii timpurii să se repete astăzi – și într-adevăr, mult mai abundent: „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus.” (Faptele Apostolilor 4:13, subliniere adăugată).

„Când poporul lui Dumnezeu își smerește sufletul înaintea Lui, căutând în mod individual Duhul Său Sfânt din toată inima, se va auzi de pe buzele oamenilor o astfel de mărturie așa cum este reprezentată în această Scriptură: „După aceste lucruri, am văzut un alt înger coborând din cer, având putere mare; și pământul a fost luminat cu slava Lui.” Vor fi fețe strălucitoare de dragostea lui Dumnezeu; vor fi buze atinse de foc sfânt, spunând: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat.” ⁵

 

Referințe:

1 Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 126.

2 Letters and Manuscripts, vol. 6, Letter 31, 1889.

3 Parabolele Domnului Hristos, pp. 129, 130.

4 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 21.

5 The Ellen G. White 1888 Materials, p. 1008.