Vinerì, 1 dec. 2023. VORBIND CU DUMNEZEU

                                                                                                                                                                                                                Compilație din scrierile E. G. White

O scânteie a propriei vieți a lui Dumnezeu a fost suflată în corpul uman, făcând din om un suflet viu, posesor de înzestrare morală și o voință de a-și conduce propria acțiune. El are privilegiul de a deveni părtaș al naturii divine. Aceasta îi va da putere să învingă răul, să iubească și să aleagă ceea ce este bine. El are o conștiință care, sub controlul lui Dumnezeu, va aproba ce este bine și va condamna răul. Și poate, dacă vrea, să aibă părtășie cu Dumnezeu. El poate să meargă și să vorbească cu Dumnezeu, așa cum a făcut Enoh. Această tovărășie sfântă nu este refuzată nimănui care va crede în Hristos ca Mântuitor personal.¹

O RELAȚIE DESCHISĂ

Enoh a umblat cu Dumnezeu și, când a fost atacat de ispititor, a putut vorbi cu Dumnezeu despre aceasta. El nu avea un „Stă scris”, așa cum avem noi, dar avea cunoștințe despre Însoțitorul său ceresc. El L-a făcut pe Dumnezeu sfetnic al său și a fost strâns legat de Isus. Și Enoh a fost onorat în conduita sa. El a fost dus în cer fără să vadă moartea. Iar cei care vor fi luați la sfârșitul timpului vor fi cei care comunică cu Dumnezeu pe pământ.²

Dumnezeu ne vorbește prin natură și revelație, prin providența Sa și prin influența Duhului Său Sfânt. Dar toate acestea nu sunt suficiente. Și noi trebuie să deschidem inimile noastre Lui. Pentru a avea o viață spirituală și putere morală, trebuie să avem o continuă și personală legătură cu Tatăl nostru ceresc. Inimile noastre pot fi atrase spre El; putem medita la lucrările Sale, la mila Sa, la binecuvântările Sale; dar toate acestea nu înseamnă a avea comuniune cu Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului. Pentru a avea comuniune cu Dumnezeu, noi trebuie să avem ceva să-I spunem cu privire la viața noastră de fiecare zi.

Rugăciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să informăm pe Dumnezeu cu privire la cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu Îl coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El. ³

Tatăl nostru ceresc așteaptă să-Și reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din izvorul iubirii nemărginite. Cât de uimitor este că ne rugăm prea puțin!

De ce oare fiii și fiicele lui Dumnezeu să fie atât de întârzietori în a se ruga, știind că rugăciunea este cheia în mâna credinței care deschide tezaurul cerului, unde se găsesc depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciuni stăruitoare și continuă veghere, noi suntem în primejdia de a deveni din ce în ce mai nepăsători și de a devia de la calea dreaptă.

Dacă păstrăm nelegiuire în inimile noastre, dacă stăruim într-un păcat cunoscut, Dumnezeu nu ne va auzi; dar rugăciunea inimii căite și zdrobite va fi totdeauna ascultată. Când am îndreptat tot ceea ce știm că a fost rău, atunci putem avea încredere că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. ⁴

CONTACT CONSTANT

Nu există timp sau loc care să fie nepotrivit a înălța rugăciuni lui Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată împiedica a înălța inimile noastre în rugăciuni stăruitoare. În învălmășeala străzii, în mijlocul ocupațiilor zilnice, noi putem aduce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca Acesta să ne acorde călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia atunci când a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. ⁵

Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, grijile și temerile tale. Poverile tale nu-L vor împovăra și nici nu-L vor obosi. El, care ține socoteala până și de perii capului tău, nu rămâne indiferent față de nevoile copiilor Săi. „Domnul este plin de milă și de îndurare”. (Iacov 5:1). Inima Sa iubitoare este mișcată de necazurile noastre și chiar de strigătul nostru de durere. Să aducem înaintea Lui tot ceea ce ne apasă. Nimic nu este prea greu pentru El, pentru că este Cel care ține lumile și guvernează întregul Univers. Nimic din ceea ce, într-un fel oarecare, are legătură cu pacea noastră nu este prea neînsemnat pentru ca El să nu-l ia în seamă. În experiența noastră nu există un capitol prea întunecat pentru ca El să nu-l poată citi și nici încurcături prea dificile ca El să nu le poată rezolva. ⁶

CEREȚI, CĂUTAȚI, BATEȚI

„Cereți”. Cererea arată că îți dai seama de nevoia ta; și, dacă ceri în credință, vei primi. Domnul a dat asigurări cu privire la Cuvântul Său și deci acesta nu poate da greș. Dacă vii cu adevărată pocăință, nu ar trebui să ai simțământul că ar fi o îndrăzneală din partea ta să ceri ceea ce a făgăduit Domnul. Atunci când ceri binecuvântările de care ai nevoie pentru desăvârșirea unui caracter după voia lui Hristos, Domnul te asigură că ceri conform unei promisiuni care este aprobată. Dacă simți și știi că ești păcătos, este destul de justificat să ceri iertarea și mila Sa. Condiția în baza căreia poți veni la Dumnezeu nu este aceea de a fi sfânt, ci aceea de a-L ruga pe El să te curețe de orice păcat și întinăciune. Argumentul pe care-l putem invoca acum și oricând este marea noastră nevoie, starea noastră cu totul lipsită de ajutor, care face din El și din puterea Sa mântuitoare o necesitate pentru noi.

„Căutați”. Să nu doriți numai binecuvântările Sale, ci pe El, personal. „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace.” (Iov 22:21). Caută și vei găsi. Dumnezeu te caută și însăși dorința pe care o simți de a veni la El se datorează Spiritului Său, care te îndeamnă. Ascultă de acest îndemn. Hristos mijlocește pentru cel ispitit, rătăcit și lipsit de credință. El caută să te aducă în tovărășia Sa. „Dacă Îl vei căuta, Îl vei găsi.” (1 Cronici 28:9).

„Bateți”. Noi venim la Dumnezeu printr-o invitație specială și El așteaptă să ne ureze bun venit în camera Sa de audiență... Fie ca aceia care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu să bată și să aștepte la ușa harului cu deplină asigurare, zicând: „Pentru că Tu, o, Doamne! ai zis: ‘Cine cere, capătă, cine caută, găsește; celui ce bate, i se va deschide’.” ⁷

Fratele mai mare al neamului nostru este la tronul cel veșnic. El privește la fiecare suflet ce-și îndreaptă fața spre El ca Mântuitor. El cunoaște din experiență care sunt slăbiciunile omenești, care sunt lipsurile noastre și în ce stă tăria ispitelor noastre; deoarece El a fost ispitit în toate ca și noi, dar fără păcat. El priveghează asupra ta, fiu șovăielnic al lui Dumnezeu. Ești ispitit? El te scapă. Ești slab? El îți dă puteri. Ești neștiutor? El te luminează. Ești rănit? El te vindecă.

… Oricare ar fi grijile și încercările, înfățișează cazul tău înaintea Domnului. Inima ta va fi întărită să poată rezista. Se va deschide o cale ca să poți scăpa din greutăți și încurcături. Cu cât îți dai seama că ești mai slab și mai fără ajutor, cu atât vei deveni mai puternic în tăria Lui. Cu cât este mai grea povara, cu atât este mai binecuvântată odihna, când le arunci pe toate asupra Purtătorului de poveri. ⁸

REVERENȚA SUPREMĂ

Umilința și respectul ar trebui să caracterizeze purtarea tuturor acelora care vin în prezența lui Dumnezeu. În Numele lui Isus, noi putem veni înaintea Sa cu încredere, dar nu trebuie să ne apropiem de El cu îndrăzneală și încumetare, ca și când El ar fi pe aceeași treaptă cu noi. Sunt unii oameni care se adresează marelui, atotputernicului și sfântului Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, ca și când s-ar adresa cuiva care este deopotrivă cu ei sau chiar unuia mai prejos decât ei. ⁹

Se manifestă o lipsă tot mai mare de respect pentru Creatorul nostru, o desconsiderare tot mai mare a măreției și a maiestății Sale. Totuși, Dumnezeu ne vorbește în aceste zile din urmă.

Când se aude vocea suavă care urmează după vântul puternic și furtuna ce mută stâncile din locul lor, toți să-și acopere fața, pentru că Dumnezeu este foarte aproape. Să se ascundă în Isus Hristos, pentru că El este locul lor de adăpost. Crăpătura din stâncă este acoperită de mâna Sa străpunsă, când căutătorul umil așteaptă pe genunchi, cu o atitudine smerită, să audă ce îi spune Domnul slujitorului Său. ¹⁰ (în Româna p. 178, cap. 32, Pe genunchi)

UN PRIVILEGIU MĂREȚ

Este un lucru minunat că ne putem ruga cu eficiență, că [noi,] muritorii nevrednici și supuși greșelii, avem puterea de a ne prezenta inimile lui Dumnezeu. Ce putere mai mare ca aceasta și-ar putea dori omul, decât să fie unit cu Dumnezeul infinit? Omul slab și păcătos are privilegiul de a vorbi cu Creatorul său. Putem pronunța cuvinte care vor atinge tronul Stăpânului universului. Putem vorbi cu Isus mergând pe cale, iar El ne spune: „Eu sunt la dreapta ta”.

Putem conversa cu Dumnezeu în inimile noastre; putem merge în tovărășie cu Hristos. Când suntem prinși în munca noastră zilnică, putem să rostim în șoaptă dorințele inimii noastre, care nu pot fi auzite de nicio ureche omenească, iar aceste cuvinte nu vor muri în tăcere și nici nu se vor pierde. Nimic nu va putea înăbuși dorința sufletului. Ea se va ridica peste larma din stradă, peste zgomotul mașinilor. Dumnezeu este Cel căruia Îi vorbim, și rugăciunea noastră este auzită.

Prin urmare, cereți; cereți și veți primi. Cereți umilință, înțelepciune, curaj și o creștere în credință. Pentru fiecare rugăciune sinceră, va exista un răspuns. S-ar putea să nu vină exact când ați dori sau la momentul pe care-l așteptați, dar va veni în forma și la momentul care vă vor satisface cel mai bine nevoile. Rugăciunile pe care le înălțați în singurătate, în oboseală și în încercări vor primi răspuns de la Dumnezeu, nu întotdeauna corespunzător așteptărilor voastre, dar întotdeauna spre binele vostru. ¹¹

Calea către tronul lui Dumnezeu este mereu deschisă. Nu poți fi întotdeauna pe genunchi în rugăciune, dar cererile tale tăcute pentru putere și îndrumare se pot ridica în mod constant la Dumnezeu. Când vei fi ispitit, cum se va întâmpla, poți fugi în locul secret al Celui Preaînalt. Brațele Lui veșnice vor fi sub tine...

Rugați-vă cu inimile smerite. Caută-L pe Domnul adesea în rugăciune. În locul secret, singur, ochiul Îl vede pe Isus și urechea i se deschide lui Isus. Vei înainta din locul ascuns al rugăciunii pentru a rămâne la umbra Celui Atotputernic. Ispitele vin, dar tu apropie-te din ce în ce mai mult de coasta lui Isus și pune-ți mâna în mâna Lui. Atunci dobândești o experiență bogată, odihnindu-te în dragostea Lui și bucurându-te de mila Lui. Problemele, nedumeririle și grijile au dispărut și tu te bucuri în Isus Hristos. Sufletul se grăbește să audă vocea Tatălui și tu vei comunica cu Dumnezeu. Orice critică este alungată, orice judecare a altora a fost alungată din suflet.¹²

RUGĂCIUNEA PUBLICĂ

Toți trebuie să simtă ca fiind o datorie creștină să se roage scurt. Spune-I Domnului exact ce dorești, fără să înconjori toată lumea. În rugăciunea particulară, toți au privilegiul să se roage atât de lung cât doresc și să fie cât de expliciți le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele și pentru toți prietenii lor. Cămăruța este locul potrivit pentru a spune toate dificultățile, încercările și ispitele lor private. O adunare obișnuită pentru a ne închina lui Dumnezeu nu este locul pentru comunicarea tainelor inimii...

Mă tem că sunt unii care nu aduc necazurile lor la Dumnezeu în rugăciune tainică, ci le păstrează pentru adunarea de rugăciune și acolo își fac rugăciunea pentru mai multe zile. Aceștia pot fi numiți ucigași ai adunării pentru cuvântare publică și rugăciune. Ei nu emit nicio lumină, nu edifică pe nimeni. Rugăciunile lor reci, înghețate și mărturiile abătute, lungi, aruncă o umbră. Toți sunt bucuroși când [aceștia] au terminat, și este aproape imposibil să îndepărtezi răceala și întunecimea pe care le aduc în adunare rugăciunile și îndemnurile lor. Din lumina pe care am primit-o, adunările noastre trebuie să fie spirituale și sociale, dar nu prea lungi. Rezerva, mândria, vanitatea și teama de om trebuie să fie lăsate acasă. Micile diferențe și prejudecățile nu trebuie luate cu noi la aceste adunări. Ca într-o familie unită, simplitatea, blândețea, încrederea și iubirea trebuie să existe în inima fraților și surorilor care se adună împreună spre a fi reîmprospătați și întăriți, aducând lumina lor laolaltă. ¹³

RUGĂCIUNEA PARTICULARĂ

Numai rugăciunea familială sau publică nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă; în singurătate, sufletul este dezvăluit pentru ochiul cercetător al lui Dumnezeu, și fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciune tainică! Ce prețioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeul, care ascultă rugăciunile. Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. În rugăciunea în taină, sufletul este liber de influența din jur, liber de emoție. Liniștită, dar fierbinte, ea se va înălța tinzând după Dumnezeu. Rugăciunea în taină este adesea denaturată, și scopul ei plăcut este pierdut prin rugăciune cu voce tare. În loc de încredere calmă, liniștită și credință în Dumnezeu, în loc ca sufletul să se prezinte cu glas încet și smerit, vocea este ridicată la mare înălțime, excitarea este încurajată și rugăciunea în taină își pierde sacra ei influență. Există o furtună de simțăminte, o furtună de cuvinte, ceea ce face imposibil să se discearnă vocea înceată și liniștită, care vorbește sufletului, în timp ce este angajat în adevărată consacrare tainică și sinceră. Rugăciunea în taină, îndeplinită cum trebuie, aduce mult bine. Dar rugăciunea care este făcută în public pentru familia întreagă și pentru vecinătate nu este rugăciunea în taină, chiar dacă se crede a fi, și prin ea nu se primește putere divină. Dulce și constantă va fi influența care emană de la Cel care vede în ascuns și a Cărui ureche este deschisă să răspundă rugăciunii care se înalță din inimă. Prin credință calmă și simplă, sufletul ține legătura cu Dumnezeu și adună pentru sine raze de lumină spre a-l întări și sprijini, ca să reziste luptelor lui Satan. Dumnezeu este turnul tăriei noastre. ¹⁴

În locul tainic al rugăciunii, unde niciun ochi nu ne vede, decât ochiul lui Dumnezeu, nicio ureche nu ne aude, decât urechea lui Dumnezeu, putem să aducem cele mai tainice dorințe și frământări ale noastre înaintea Tatălui îndurării nemărginite; și, în tăcerea și liniștea sufletului, vocea aceea care nu zăbovește niciodată să răspundă la strigătul unor nevoi omenești va vorbi inimilor noastre…

Aceia care-L caută pe Dumnezeu în ascuns, aducând înaintea Domnului nevoile lor și cerând ajutor, nu vor striga în zadar. ¹⁵

UN MODEL DE RUGĂCIUNE

Tatăl Meu ceresc, venim la Tine în acest moment așa cum suntem – săraci și nevoiași și neputincioși – până când vei lua în mâinile Tale cazul nostru. Și Tu ai spus: „Lasă-l să se prindă de puterea Mea și să facă pace cu Mine; și va face pace cu Mine”.

Fie ca cererea acestei adunări să vină înaintea Ta în acest timp ca o putere înaintea tronului Tău. Știm că Mântuitorul nostru Își prezintă mâinile Sale înaintea Ta, spunând: „I-am cioplit pe palmele mâinilor Mele”. O, Doamne, Te implor, în numele lui Hristos, să accepți cererile noastre pentru cei care pleacă. Ei nu știu ce este înaintea lor; dar ei au promisiunea Ta că neprihănirea Ta va merge înaintea lor și că slava Domnului îi va urma.

Te iubim pe Tine, Mântuitorul nostru; și dorim să vedem adunat în turma Ta fiecare suflet care poate fi mântuit. Insuflă, te rugăm, toată această adunare cu sfințenia Ta în această zi de Sabat. O, fie ca lumina cerului să strălucească peste poporul Tău de aici. Lasă Duhul Sfânt să se odihnească peste cei care ne vor părăsi. Le-am spus, Doamne, că ne vom ruga pentru ei; iar acum prezentăm cererile noastre în favoarea lor, rugându-ne ca Tu să-i ajuți să se îmbrace cu toată armura lui Dumnezeu. Ia-i în paza Ta, Doamne, și pregătește-i astăzi pentru slujire. O, Doamne, Te implor să le deschizi uși pe unde să poată intra. Sunt aici unii care se pregătesc să meargă în China pentru o perioadă. Pregătește-i tu pentru lucrare, Doamne, dăle curaj și pregătește calea înaintea lor. Ei au învățat cum să prezinte adevărul lui Dumnezeu celor din propria lor naționalitate; și îi vei ajuta Tu, Tată?

Te implor, Doamne, să trezești biserica așa cum nu a mai fost trezită până acum. O, stârnește-le inimile, Doamne. Mulți dintre ei sunt acum în stare de paralizie, pentru că au făcut atât de puțin; dar când ei încep să-și folosească capacitățile pentru Tine, știm că le vei da puterea Ta revigoratoare. O, Tatăl meu ceresc, Îți cer ca, de dragul lui Isus din Nazaret, să binecuvântezi toată această congregație. Lăsă ca păcătoșii din Sion să simtă puterea de convingere a lui Dumnezeu asupra lor. Lasă-i să tremure înaintea Ta, ca nu cumva să neglijeze să Te caute până nu va fi prea târziu. Te rog, Doamne, să le deschizi inimile pentru a-L primi pe Mântuitorul, care bate, bate, bate la intrare, până când părul capului Său se udă de roua nopții. O, Tatăl meu, Tatăl meu, binevoiește Tu, de dragul lui Hristos, să sensibilizezi fiecare inimă din această adunare!

Îți cer, Isuse, ca mântuirea lui Dumnezeu să fie descoperită și ca cei din poporul nostru care, prin donațiile lor, au ajutat atât de nobil să ducă lucrarea, să nu obosească în facerea binelui. Știm că apel după apel vine la ei; dar, Tată, Tu le dai dar peste dar și le permiți să primească binecuvântările rouăi, razelor soarelui și ploilor, făcându-le roditoare ogoarele.

Te rog, Tatăl meu ceresc, ca bogata binecuvântare a cerului să cadă asupra acestei congregații când, după ce se întorc la casele lor, ei încearcă în calea lor umilă să-și viziteze vecinii, să-i ajute pe cei bolnavi și să facă lucrare misionară oriunde se află.

O, Tatăl meu, Tatăl meu, mă uit drept la Tine. Mi-ai auzit de atâtea ori cererea. Eu cred în Tine; Mă bucur de Tine; și știu că ceea ce ai spus va fi dovedit.

Binecuvântează pe păcătoșii de aici. Binecuvântează tinerii de aici. Pe măsură ce merg la școlile noastre pentru a deveni educați, pregătește-i, astfel încât să devină misionari pentru Dumnezeu. Primește-i așa cum sunt. Înconjoară-i în brațele milei Tale și iubește-i cu plăcere, iar numele Tău binecuvântat va avea toată slava când familia omenească va fi adunată acasă de Tine - când ne vom uni ca membri ai familiei regale, copii ai Regelui ceresc.

O, Îți mulțumesc că avem un Dumnezeu care ascultă rugăciunea; că avem un Mântuitor care este atins de sentimentul infirmităților noastre; și că avem privilegiul de a lucra pentru mântuirea sufletelor. Binecuvântează slujitorii noștri; insuflă-i cu puterea Ta. Fă ca să vină Duhul Sfânt peste ei. O, să se deschidă cerul și să se descopere lumina slavei Tale și să se știe că în Israel este un Dumnezeu care aude și răspunde rugăciunii.

Și acum îți încredințăm totul. Știm că acești misionari vor fi păstrați prin puterea Ta; căci Tu singur îi poți păzi; și numele Tău binecuvântat va avea toată lauda, toată slava, acum și în veci. Amin.¹⁶

 

„EL VEGHEAZĂ ASUPRA TA, FIU ȘOVĂIELNIC AL LUI DUMNEZEU. EȘTI ISPITIT? EL TE SCAPĂ. EȘTI SL AB? EL ÎȚI DĂ PUTERI. EȘTI NEȘTIUTOR? EL TE LUMINE AZĂ. EȘTI RĂNIT? EL TE VINDECĂ.”

 

Referințe:

1 Semnele Timpului, August 26, 1897.

2 Ibid., noiembrie 11, 1897.

3 Calea către Hristos, p. 93.

4 Ibid., pp. 94, 95.

5 Ibid., p. 99.

6 Ibid., p. 100.

7 Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 130, 131.

8 Hristos, Lumina Lumii, p. 329.

9 Patriarhi și Profeți, p. 252.

10 Solii alese, vol. 2, pp. 315, 316. (În Română p. 178, cap. 32: Pe genunchi)

11 Solii pentru tineret, p. 250. (SPT 118.5 - SPT 118.6 în Română, cap. 78: Puterea rugăciunii)

12 In Heavenly Places, p. 86.

13 Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 578.

14 Ibid., p. 189.

15 Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 84, 85.

16 Manuscript Releases, vol. 4, pp. 294–296.