Sabat, 2 dec. 2023. Cunoștința care omoară

De Rolly C Dumaguit Prim-vicepreședinte al Conferinței Generale

CRIZA DIN EDEN

În grădina Edenului, erau doi copaci speciali, fiecare plantat de Dumnezeu cu un scop aparte. Primul era pomul vieții cu putere vindecătoare – un izvor al tinereții și al nemuririi, în timp ce al doilea era pomul care urma să dea cunoașterea binelui și a răului. Eva a mâncat din fructele acestui al doilea copac când a fost „înșelată de șarpe, să creadă că există ceva ascuns care să-i facă înțelepți, ca și Dumnezeu. În loc să creadă și să se încreadă în Dumnezeu, ea într-un mod josnic nu a avut încredere în bunătatea Lui și a prețuit cuvintele lui Satan.”¹

„Aici părintele minciunii și-a făcut afirmația în contradicție directă cu cuvântul exprimat al lui Dumnezeu. Satan a asigurat-o pe Eva că a fost creată nemuritoare și că nu exista vreo posibilitate ca ea să moară. El i-a spus că Dumnezeu știa că dacă ea și soțul ei ar mânca din pomul cunoașterii, înțelegerea lor va fi luminată, extinsă și înnobilată, făcându-i egali cu Sine.”²

„După greșeala lui, Adam și-a imaginat la început că a simțit ridicarea la o existență nouă și mai înaltă. Dar în curând gândul la greșeala lui l-a îngrozit. Aerul care fusese de o temperatură blândă și uniformă părea să-i înghețe. Perechea vinovată avea sentimentul păcatului. Au simțit o teamă de viitor, un sentiment de lipsă, o goliciune sufletească. Dragostea dulce, pacea, fericirea și mulțumirea deplină, păreau îndepărtate de la ei și, în locul acestora, a venit peste ei lipsa de ceva, pe care nu o mai experimentaseră până acum. Apoi, pentru prima dată, și-au îndreptat atenția către exterior. Ei nu fuseseră îmbrăcați, ci erau învăluiți în lumină, ca și îngerii cerești. Această lumină care îi învăluise a dispărut. Pentru a ușura sentimentul de lipsă și goliciunea de care și-au dat seama, atenția lor a fost îndreptată spre a căuta o acoperire pentru formele lor; căci cum ar putea ei să întâlnească ochii lui Dumnezeu și îngerii - dezbrăcați?

„Fărădelegea lor se află acum în fața lor în adevărata ei lumină. Călcarea lor față de porunca expresă a lui Dumnezeu capătă un caracter mai clar. Adam a criticat nebunia Evei de a pleca de lângă el și de a fi înșelată de șarpe. Amândoi s-au măgulit că Dumnezeu, care le dăduse totul pentru a-i face fericiți, ar putea totuși să le scuze neascultarea, datorită marii Lui iubiri față de ei, și că pedeapsa lor nu va fi atât de înfricoșătoare, până la urmă.”³

Acum s-a dezvoltat o nouă înclinație în ființa lor. S-a format o înclinație spre rău – o tendință care acum îi înrobea. Ei au experimentat o nouă culme a păcătoșiei. O nouă culme a cunoștinței de a face răul. „Astfel, Satan a lucrat asupra lui Adam și Eva până când restricțiile [puse de] Dumnezeu au fost rupte, iar educația lor sub învățătorul minciunii a început ca ei să poată avea cunoștința pe care Dumnezeu le-a refuzat-o – [aceea de] a cunoaște consecințele nelegiuirii.” ⁴

ÎNAINTE DE POTOP

Neamul omenesc mai păstra încă mult din vigoarea lui de la început… Erau pe atunci mulți uriași, bărbați de o statură și putere mare, renumiți pentru înțelepciunea lor, pricepuți în născocirea celor mai iscusite și mai minunate lucruri; dar vinovăția lor – că lăsau frâu liber nelegiuirii – era într-un raport direct proporțional cu iscusința și abilitatea lor mintală.

Dumnezeu a revărsat asupra oamenilor care au trăit înainte de potop multe și bogate daruri; dar ei au folosit aceste binecuvântări ca să se slăvească pe ei înșiși și le-au transformat într-un blestem, datorită faptului că și-au legat inima de aceste daruri, în loc să o lege de Cel care li le-a dat. …

Pentru că nu doreau să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, au ajuns în curând să nege existența Lui. Se închinau naturii, în loc să se închine Dumnezeului naturii. Glorificau geniul uman și se închinau la lucrarea mâinilor lor și îi învățau pe copii să se plece în fața chipurilor cioplite.

Oamenii L-au scos pe Dumnezeu din cunoașterea lor și s-au închinat făpturilor propriei lor imaginații și, ca urmare, au decăzut din ce în ce mai mult... Dacă mintea, ființa lui, nu se înalță mai presus de nivelul firii pământești, dacă nu se ridică prin credință să contemple înțelepciunea și iubirea infinită a lui Dumnezeu, atunci omul se va cufunda mereu mai jos și tot mai jos... Dumnezeu le dăduse oamenilor poruncile Sale ca o regulă de viețuire, dar Legea Sa a fost călcată, și urmarea a fost săvârșirea a tot felul de păcate ce s-au putut închipui. Nelegiuirea oamenilor era fățișă și sfidătoare, dreptatea era călcată în picioare și strigătele celor oprimați au ajuns până la cer.” ⁵

Mai târziu, au explorat cunoașterea interzisă a relațiilor greșite de căsătorie:

„Poligamia fusese de timpuriu introdusă, și aceasta contrar rânduielilor divine de la început. Dumnezeu i-a dat lui Adam o singură soție, arătând astfel care este rânduiala Sa în această privință. Dar, după cădere, oamenii au ales să-și satisfacă dorințele lor păcătoase; iar ca rezultat, crima și ticăloșia au crescut cu o mare rapiditate. Nu erau respectate nici legăturile de căsătorie și nici drepturile de proprietate. Oricine poftea nevasta sau averea aproapelui său le lua prin forță și oamenii se făleau cu faptele lor de violență. Se complăceau în nimicirea vieții animalelor, și folosirea cărnii ca hrană îi făcea mai cruzi și mai setoși de sânge, până când au ajuns să privească viața omului cu o înspăimântătoare indiferență.”⁶

Explorarea acestei cunoștințe interzise a sexualității nu s-a încheiat doar cu poligamie. „Dacă a existat un păcat mai presus de altul care a cerut distrugerea rasei prin potop, a fost crima de bază a contopirii omului cu animalele, care a deformat chipul lui Dumnezeu și a provocat confuzie pretutindeni. Dumnezeu Și-a propus să distrugă printr-un potop acea rasă puternică și longevivă care își stricase căile înaintea Lui.”⁷

Căutarea de cunoștințe noi și avansate a continuat. Dar cunoștințele după care erau însetați au fost inventate de părintele minciunii. Curând, fiecare închipuire a inimii lor a fost numai rău încontinuu, așa că Domnul i-a spus lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.” (Geneza 6:13). Niciunul nu a scăpat de consecințele folosirii greșite a cunoștințelor. Toți au murit, cu excepția lui Noe și a familiei lui.

TURNUL BABEL

După ce apele potopului s-au retras, „aceia care au dorit să uite pe Creatorul lor și să lepede restrângerea adusă de Legea Sa, simțeau o continuă iritare și supărare datorită învățăturii și exemplului semenilor lor temători de Dumnezeu și, după un timp, au hotărât să se separe de cei care se închinau lui Dumnezeu...

Ei au hotărât să zidească o cetate și în ea să înalțe un turn uluitor de înalt, așa încât să devină o minune a lumii. Această lucrare era menită să împiedice împrăștierea oamenilor în colonii. Dumnezeu îi îndrumase pe oameni să se risipească pe întreaga suprafață a pământului pentru a-l popula și a-l supune; dar acești constructori ai Babelului erau hotărâți să-i țină pe toți ai lor uniți într-o societate și să întemeieze o monarhie, care în cele din urmă să stăpânească întregul pământ…

Locuitorii din câmpia Șinear nu credeau în legământul lui Dumnezeu, că El nu va mai aduce alt potop pe pământ. Mulți dintre ei tăgăduiau existența lui Dumnezeu și puneau potopul pe seama unor cauze naturale. Alții credeau într-o Ființă supremă și credeau, de asemenea, că ea a fost aceea care a nimicit lumea dinainte de potop; și inima lor, ca și aceea a lui Cain, s-a răsculat împotriva Acestuia. Unul dintre scopurile pe care le urmăreau prin construirea turnului [Babel] era și acela de a avea un loc de scăpare în eventualitatea unui alt potop. Construcția urma să aibă o înălțime mult mai mare decât s-au ridicat apele potopului, iar ei credeau că, în felul acesta, vor fi în afara oricărui pericol.” ⁸

S-au inventat noi cunoștințe despre arhitectură și design structural. Au fost dezvoltate, de asemenea, cunoștințele de organizare și direcționare a unor mari mulțimi de oameni pentru a construi acest turn masiv. Curând a fost introdus un nou stil de guvernare monarhică, făcând rege o persoană și orașul lor metropola universului, în sfidarea lui Dumnezeu.

Deodată însă, lucrarea, care înainta atât de bine, a fost oprită. Au fost trimiși îngeri ca să strice planurile constructorilor. Turnul ajunsese la o foarte mare înălțime și era imposibil acum pentru cei ce lucrau sus, în vârf, să comunice în mod direct cu aceia care se aflau jos, la baza turnului; de aceea, au fost așezați oameni din loc în loc, fiecare dintre aceștia urmând să primească și să transmită celui de mai jos ordinele cu privire la materiale sau alte directive în legătură cu lucrarea. În timp ce veștile erau astfel duse de la unul la altul, limbajul li s-a încurcat, astfel că se cereau materiale de care nu era nevoie și se dădeau îndrumări care erau adesea în contradicție cu cele ce fuseseră primite. A urmat confuzie și spaimă. Întreaga lucrare s-a oprit. Nu mai putea fi vorba – mai departe – de nici un fel de armonie și conlucrare. Constructorii erau cu totul neînstare să-și explice aceste ciudate neînțelegeri dintre ei și, în mânia și deznădejdea lor, se acuzau unii pe alții. Alianța lor a luat sfârșit în luptă și vărsare de sânge. Fulgere din ceruri, ca o dovadă a neplăcerii lui Dumnezeu, au sfărâmat partea de sus a turnului, aruncând-o la pământ. Astfel, oamenii au fost făcuți să simtă că există un Dumnezeu care domnește în ceruri.” ⁹

ÎN PUSTIE

Când Dumnezeu Și-a eliberat poporul din Egipt, egiptenii – inclusiv Faraon – au recunoscut că Dumnezeul lui Israel este puternic și un Dumnezeu viu. Israeliții fuseseră eliberați în mod miraculos din robie pentru a-i face oameni liberi, fericiți și sănătoși, care să-I slujească numai Lui. El le-a dat legi care să-i guverneze și statute care să le ghideze calea spirituală. El i-a condus în deșert timp de patruzeci de ani, în loc să-i călăuzească direct în Canaan în timp de două săptămâni, pentru a le proba caracterele și pentru a-i face să cunoască mai multe despre caracterul lui Dumnezeu.

Ajungând la muntele Sinai, Domnul i-a dat lui Moise Cele Zece Porunci. În timp ce așteptau întoarcerea lui Moise de pe Munte, israeliții au devenit neliniștiți și nervoși, neștiind de ce a întârziat venirea lui Moise. Erau hotărâți să nu înainteze în țara promisă, ci să se retragă înapoi în Egipt și, în cele din urmă, au hotărât să facă o statuie a unui vițel de aur, ca zeu care să-i conducă. Întrucât Aaron era al doilea în conducere, oamenii i-au cerut să îl facă.

„Aaron se temea pentru propria sa siguranță; și în loc să se ridice nobil pentru cinstea lui Dumnezeu, el a cedat cerințelor mulțimii... A făcut un vițel turnat, care imita zeii Egiptului. Poporul a proclamat: „Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului.” Și Aaron a îngăduit în mod josnic această insultă la adresa lui Iehova. A făcut mai mult. Văzând cu ce satisfacție a fost primit zeul de aur, el a construit un altar în fața lui și a proclamat: „Mâine este o sărbătoare pentru Domnul”... Sub pretextul că țin „o sărbătoare pentru Domnul”, ei s-au predat lăcomiei și petrecerii destrăbălate.”¹⁰

În loc să-și îndrepte credința către cunoașterea și loialitatea față de adevăratul Dumnezeu în acest timp de așteptare, ei s-au îndreptat spre acceptarea cunoașterii zeului fals. Au făcut o sărbătoare care a sfârșit în cunoașterea interzisă a lăcomiei, desfrâului și desfătării. Dragostea de plăcere deghizată într-o „formă a evlaviei”! O religie care permite oamenilor, în timp ce respectă riturile de închinare, să se dedice satisfacției egoiste sau senzuale, a fost plăcută mulțimilor încă din zilele lui Israel. Și a fost un Aaron înțelegător, care, în timp ce deținea poziții de autoritate în biserică, a cedat dorințelor celor neconsacrați, încurajându-i astfel să păcătuiască.

În toiul sărbătorii lor sălbatice și răzvrătite, Moise a ajuns la tabără cu cele două table de piatră și l-a văzut pe Israel închinându-se vițelului de aur. Mânia lui s-a aprins foarte mult și a aruncat tablele de piatră, le-a spart, a ars vițelul de aur, l-a fărâmițat pulbere, a aruncat pulberea pe cursul unui râu și a făcut poporul să bea din aceasta, pentru a arăta totala inutilitate a zeului fals la care se închinaseră.

Din nou și din nou s-a repetat tendința de a accepta cunoștințele date de părintele minciunii. În acest caz, oamenii l-au ignorat pe Dumnezeul atotputernic și au ales, în schimb, să accepte ideea distorsionată că un zeu egiptean mut, imobil, topit și sculptat i-ar putea conduce înapoi în Egipt. Putem vedea aici că astfel de cunoștințe au sfârșit în distrugere.

LA VENIREA LUI MESIA

„Evreii erau poporul ales al lui Dumnezeu. Speranța lor comună era că Mesia va veni să-i elibereze din robia puterii romane. Cu toate acestea, adevăratul scop al misiunii Mântuitorului a fost făcut cunoscut prin slujbele din sanctuar. Fiecare jertfă a prefigurat venirea Mântuitorului. Mielul pascal și slujbele arătau spre Hristos. Privind aceste slujbe, cei care doreau o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu puteau realiza că El a venit pentru a-Și salva poporul de păcatele lor.

Profeții au dezvăluit multe detalii despre aceasta de-a lungul secolelor, iar conducătorii evrei nu erau neștiutori cu privire la nașterea miraculoasă a lui Hristos. Ei auziseră vestea păstorilor și venirea specială a Magilor. Îl întâlniseră pe Isus în sinagogă când avea doisprezece ani și fuseseră uimiți de cunoștințele Lui despre profeție, în ciuda faptului că El nu frecventase nicio școală rabinică. Ei au văzut slujirea Lui marcată cu vindecare divină și putere supranaturală. L-au auzit pretinzând că este marele EU SUNT și curățind templul de două ori, cu mare autoritate. Cu adevărat, Mesia venise, dar ei nu au reușit să-L primească pentru că au acceptat cunoștințele inventate de părintele minciunii. Ei au susținut ideea că Mesia care vine trebuie să provină dintr-o familie bogată și să fie de neam regal și foarte educat. În mintea lor, Isus nu părea să se califice în toate aceste cerințe. L-au disprețuit, L-au respins și L-au urât cu toată ființa. Aceasta a grăbit decizia lor de a-L răstigni. „Strigătele lor satanice: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” au răsunat în calamitatea teribilă care a venit asupra orașului și templului lor patru decenii mai târziu – totul din cauza cunoașterii eronate și în mod fatalist considerate corectă, dar care Îl identifica greșit pe Mesia!”

ÎN ZILELE NOASTRE

Căutarea de cunoaștere distructivă a devenit și mai răspândită în zilele noastre. Domnul, în mila Sa, a trimis solii celor trei îngeri pentru a răsuna Evanghelia veșnică înainte de a veni ziua cea mare a Domnului. Unul dintre mesajele lor speciale este: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:7).

La scurt timp după proclamarea inițială a acestui mesaj, Satan a trimis un emisar pentru a încerca să distrugă cunoașterea că Dumnezeu este Creatorul universului. În 1859, Charles Darwin, un om de știință englez, a scris o carte, „Despre originea speciilor prin selecție naturală sau conservarea raselor favorizate în lupta pentru viață”, care a pus bazele teoriei evoluționiste, care afirmă că toate speciile au evoluat, mai degrabă decât să fi fost create. În mod tragic, majoritatea instituțiilor de învățământ astăzi, de la școli primare la universități, aderă la această idee.

Satan a mai inventat o altă școală de gândire care neagă total existența lui Dumnezeu: ateismul este o absență a credinței în vreo zeitate sau chiar negarea existenței vreunei zeități. Această filozofie a fost promovată în secolul al XVII-lea în timpul așa-numitei „Epoci a Iluminismului”. Mișcarea politică care a îmbrățișat acest concept a culminat cu anarhia Revoluției Franceze. Cu toate acestea, se estimează că aproximativ 450–500 de milioane de oameni pretind a fi atei și astăzi.

Satan încă nu era mulțumit cu invențiile sale, așa că a introdus și panteismul, credința că realitatea, universul și cosmosul sunt esențial divinitatea însăși și că aceasta, ca ființă sau entitate supranaturală supremă încă se extinde și creează, încă de la începutul timpului, sau că toate lucrurile compun un zeu sau o zeiță imanentă, atotcuprinzătoare, cu universul însuși ca o manifestare a zeității care include toate obiectele astronomice. Această idee s-a strecurat în denominația adventistă timpurie prin dr. John Harvey Kellogg, determinând peste 4.000 de membri ai bisericii să părăsească credința, inclusiv mulți slujitori și profesori.

O altă școală de gândire inventată de Satan este așa-numitul hiperianism. Acesta învață că „tu ești divin. Ești divinitate în devenire. Nu există un zeu creator căruia să te închini. Dincolo de materie există un domeniu imaterial: realitatea sursă. Poți să găsești frânturi ale acestei lumi în stări psihedelice, stări de frecvență... Prin slăbirea supapei limitatoare a creierului, poți explora tărâmurile interioare ale minții și zeul din interior.”¹¹

În afară de păgânism, Satan a inventat multe forme mai subtile de religii pentru a încerca să-i înșele pe cei aleși. El știe că ultima rămășiță a bisericii este singura biserică a lui Dumnezeu de pe această planetă pământ. Pe acești credincioși îi scutură pentru a forma grupuri distincte, separate, pentru a deruta poporul cinstit al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a dat o identificare clară a bisericii Sale din timpul sfârșitului.

„Diferitele partide ale credincioșilor pretinși adventiști au fiecare câte un mic adevăr, dar Dumnezeu a dat toate aceste adevăruri copiilor Săi care sunt pregătiți pentru ziua lui Dumnezeu. De asemenea, le-a dat adevăruri pe care niciuna dintre aceste părți nu le cunoaște și nici nu le va înțelege.”¹²

CONCLUZIE

Din vremea lui Adam și până acum, Satan a îndoctrinat întotdeauna oamenii cu tipuri perverse de cunoaștere și le-a spus că „nu vei muri, vei deveni un zeu, ești un zeu, natura este Dumnezeu” și că diavolul nu există. Este uimitor de observat că mulți oameni învățați acceptă acest lucru. Sunteți pasibili să acceptați o astfel de noțiune? Cei care cred în minciunile lui Satan vor primi amăgiri mai mari – și dacă alegem cunoștințele inventate de Satan, atunci în cele din urmă vom culege rezultatul sigur al distrugerii. (Vezi Maleahi 4:1.)

„Tristă va fi retrospectiva în acea zi când oamenii vor sta față în față cu eternitatea. Întreaga viață se va prezenta așa cum a fost. Plăcerile, bogățiile și onorurile lumii nu vor părea atunci atât de importante. Oamenii vor vedea atunci că dreptatea pe care au disprețuit-o este singura de valoare. Ei vor vedea că și-au modelat caracterele sub atracțiile înșelătoare ale lui Satan. Veșmintele pe care le-au ales sunt semnul loialității lor față de primul mare apostat. Apoi vor vedea rezultatele alegerii lor. Ei vor avea cunoștință despre ce înseamnă călcarea poruncilor lui Dumnezeu.”¹³

Dar, în schimb, Domnul vrea ca noi să-L cunoaștem personal. Psalmistul zice: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul” (Psalmul 34:8). El vrea ca noi să ne închinăm numai Creatorului nostru, care declară: „Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine” (Exod 20:3). Procedând astfel, putem avea viață veșnică. Isus a explicat că „viața veșnică este aceasta, ca să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Pe măsură ce cunoașterea noastră despre El crește, putem aprecia dragostea Lui față de noi și Îi putem oferi serviciul nostru deplin. Într-o zi, El ne va invita să intrăm pe porțile orașului, ne va oferi rodul pomului vieții și ne va dărui adevărata cunoaștere.

„Toate comorile universului vor fi deschise studiului celor răscumpărați ai lui Dumnezeu... Peste toate lucrurile, de la cel mai mic până la cel mai mare, este scris numele Creatorului și în toate sunt afișate bogățiile puterii Sale.

„Și anii veșniciei, pe măsură ce se scurg, vor aduce revelații mai bogate și mai glorioase ale lui Dumnezeu și ale lui Hristos. Pe măsură ce cunoașterea este progresivă, la fel și iubirea, reverența și fericirea vor crește. Cu cât oamenii învață mai mult despre Dumnezeu, cu atât mai mare va fi admirația lor față de caracterul Său.”¹⁴

Domnul să vă binecuvânteze în mod minunat în această săptămână de rugăciune! Amin.

 

Referințe:

1 The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 40.

2 Confrontation, p. 13.

3 The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 41.

4 The SDA Bible Commentary [E. G. White Commentary], vol. 1, p. 1083.

5 Patriarhi și profeți, pp. 90, 91.

6 Ibid., pp. 91, 92.

7 The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 69.

8 Patriarhi și profeți, pp. 118, 119. 9 Ibid., pp. 119, 120.

10 Conflict and Courage, p. 97.

11 https://www.iamhyperian.com/youaregod/

12 Early Writings, p. 124.

13 Parabolele Domului Hristos, pp. 318, 319.

14 Harul uimitor, p. 368.