- Prioritizând
- Editorial. Întărirea finală din partea lui Dumnezeu
- Vineri, 11 iulie, 2025. Curgerea constantă a uleiului
- Sabat, 12 iulie, 2025. Porumbelul ceresc
- Duminică, 13 iulie, 2025. Vase goale
- Miercuri, 16 iulie, 2025. Pregătirea în ce privește dieta
- Vineri, 18 iulie, 2025. Din încercări aprige
- Sabat, 19 iulie, 2025. Putere în unitate
- Duminică, 20 iulie, 2025. Biruitor ca să biruie
Duminică, 20 iulie, 2025. Biruitor ca să biruie
de A. C. Sas
Cuvântul „a birui” poate avea multe înțelesuri diferite. Poate însemna a învinge, a ocupa, a supune, a cuceri, a înfrânge sau a obține victoria.
În Biblie găsim expresia „biruind și ca să biruiască” o singură dată — în Apocalipsa 6:2. Aceasta a fost scrisă cu referire la călărețul calului alb din profeția primei peceți, din perioada primei biserici creștine. Această descriere este o reprezentare potrivită a vieții și lucrării Domnului nostru Isus Hristos, care, în lucrarea Sa pământească, a fost, într-adevăr, „biruind și ca să biruiască”.
Vorbind cu ucenicii Săi, Isus a afirmat: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). În lucrarea Sa zilnică de trei ani și jumătate pe pământ ca Fiu al omului, Mântuitorul nostru a fost mereu biruitor. De exemplu, imediat după botezul Său, El a obținut victoria în pustie atunci când a fost ispitit de Satan.
„ ‘Prințul lumii acesteia vine,’ a spus Isus, ‘dar el n-are nimic în Mine.’ Ioan 14:30. În El nu era nimic care să răspundă sofismelor lui Satan. El nu a consimțit la păcat. Nici măcar cu gândul nu a cedat ispitei. […]
„Hristos ne-a arătat cum este posibil acest lucru. Prin ce mijloc a biruit El în lupta cu Satan? Prin Cuvântul lui Dumnezeu. Numai prin Cuvânt a putut El să reziste ispitei. ‘Este scris,’ a spus El.” 1
Pe tot parcursul lucrării Sale pământești, Hristos a fost „biruitor”, dar victoria Sa finală a fost obținută atunci când a rostit cuvintele: „S-a isprăvit” (Ioan 19:30). Cuvintele „Eu am biruit lumea” s-au împlinit literal când Mântuitorul nostru a încheiat lucrarea de răscumpărare pe cruce. El l-a biruit pe diavol și a cucerit lumea care fusese uzurpată prin înșelăciune, smulsă cu cruzime din mâinile lui Adam și Eva. Acum „Împărățiile lumii au trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său” (Apocalipsa 11:15).
După învierea Sa, Domnul nostru victorios a declarat: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18). El a promis să dea reprezentanților Săi de pe pământ putere pentru a birui și a continua să biruiască. A spus: „Și pe drum, propovăduiți și ziceți: ‘Împărăția cerurilor este aproape.’ Vindecați bolnavii, curățați leproșii, înviați morții, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:7, 8).
Pentru ca această promisiune a lui Isus să se împlinească, credincioșii trebuiau să fie înzestrați cu o putere specială de la Duhul Sfânt. Ei nu trebuiau nici măcar să încerce să facă lucrarea Domnului fără această putere. Fără ea, nu ar fi putut birui. Ei trebuiau să rămână cu răbdare în Ierusalim timp de zece zile, așteptând să primească puterea promisă. Isus a spus: „Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetatea Ierusalimului până veți fi îmbrăcați cu putere de sus” (Luca 24:49).
Împlinită la Cincizecime
Biblia ne oferă relatarea unui eveniment special:
„Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde stăteau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioși, din toate neamurile care sunt sub cer” (Faptele Apostolilor 2:1–5).
Spiritul Profetic ne oferă informații suplimentare despre ceea ce s-a întâmplat după ce ucenicii au fost umpluți cu Duhul Sfânt:
„În ziua Cincizecimii, Duhul a fost dat. Martorii lui Hristos au proclamat puterea Mântuitorului înviat. Lumina cerului a pătruns în mințile întunecate ale celor care fuseseră înșelați de vrăjmașii lui Hristos. Acum L-au văzut înălțat ca ‘Prinț și Mântuitor, ca să dea pocăință lui Israel și iertarea păcatelor.’ (Faptele Apostolilor 5:31). L-au văzut înconjurat de slava cerului, cu comori infinite în mâinile Lui, gata să le ofere tuturor celor ce se întorceau de la răzvrătire. Pe măsură ce apostolii au înfățișat slava Unicului Născut din Tatăl, trei mii de suflete au fost convinse. Au ajuns să se vadă pe sine așa cum erau: păcătoși și întinați, iar pe Hristos ca pe Prietenul și Răscumpărătorul lor. Hristos a fost înălțat, Hristos a fost proslăvit prin puterea Duhului Sfânt care Se pogorâse asupra oamenilor. Prin credință, acești credincioși L-au văzut ca pe Cel care purtase umilința, suferința și moartea, pentru ca ei să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Descoperirea lui Hristos, făcută de Duhul, le-a adus un simțământ real al puterii și maiestății Sale, și ei și-au întins mâinile spre El prin credință, spunând: ‘Cred.’
„Apoi, vestea cea bună a unui Mântuitor înviat a fost dusă până la marginile locuite ale pământului. Biserica a văzut convertiți venind la ea din toate direcțiile. Credincioșii au fost reconvertiți. Păcătoșii s-au unit cu creștinii în căutarea perlei de mare preț.” 2
„În ziua Cincizecimii, Cel Infinit S-a descoperit în putere bisericii. Prin Duhul Său Sfânt, a coborât din înălțimile cerului ca un vânt puternic și repede, în camera în care se adunaseră ucenicii. Parcă, timp de veacuri, această influență fusese ținută în frâu, iar acum cerul se bucura că putea revărsa asupra bisericii bogățiile puterii Duhului. Sub influența Duhului, cuvinte de pocăință și mărturisire se împleteau cu cântări de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulțumire și de profeție. Întreg cerul s-a plecat să privească și să adore înțelepciunea unei Iubiri fără seamăn și de neînțeles. Pierduți în uimire, apostolii și ucenicii au exclamat: ‘Aici este dragostea.’ (1 Ioan 4:10).” Ei au primit darul oferit. Și ce a urmat? Mii de oameni s-au convertit într-o singură zi. Sabia Duhului, recent ascuțită cu putere și scăldată în fulgerele cerului, și-a croit drum prin necredință.” 3
După Cincizecime
Promisiunea privitoare la puterea de a birui nu a fost dată doar primilor ucenici. Ea este oferită și urmașilor lui Isus din toate timpurile. Este disponibilă pentru fiecare urmaș cu adevărat convertit al lui Hristos. Deși lucrarea lor este plină de probleme și dificultăți, ei nu se dau bătuți. Merg înainte spre victorie. În această lucrare nu acționează singuri. Ei primesc ajutor de la Cel care a promis să fie cu ei „până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).
Pana Inspirată ne spune condițiile pentru a obține victoria, pentru a birui:
„Lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să dobândească o experiență mult mai profundă. Dacă I se vor preda în întregime, El va lucra cu putere pentru ei. Ei vor înfige steagul adevărului pe cetăți până atunci deținute de Satan și, cu strigăte de biruință, le vor cuceri. Ei poartă urmele bătăliei, dar primesc mesajul încurajator că Domnul îi va conduce mai departe, biruind și ca să biruiască.” 4
„Domnul dorește ca ispravnicii Săi să-și îndeplinească îndatoririle cu credincioșie, în Numele și în puterea Lui. Prin credința în Cuvântul Său și trăirea în conformitate cu învățăturile acestuia, ei pot merge înainte, biruind și ca să biruiască.” 5
Marea luptă
În lupta spirituală aprigă, „împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12), slujitorii lui Dumnezeu se confruntă uneori cu înfrângeri; nu sunt întotdeauna biruitori. Dar înfrângerea aparentă aduce o victorie minunată. Citim:
„În viziune am văzut două armate în conflict teribil. Una era condusă de steaguri purtând însemnele lumii; cealaltă era condusă de steagul însângerat al Prințului Emanuel. Rând pe rând, steaguri au fost lăsate să cadă în țărână, pe măsură ce grupuri din armata Domnului treceau de partea vrăjmașului, iar companii întregi din rândurile dușmanului se uneau cu poporul lui Dumnezeu care păzea poruncile. Un înger care zbura prin mijlocul cerului a pus steagul lui Emanuel în mâinile multora, în timp ce un general puternic striga cu glas tare: ‘Așezați-vă în linie! Cei loiali poruncilor lui Dumnezeu și mărturiei lui Hristos să-și ocupe acum poziția! Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei nu vă atingeți de ce este necurat, și Eu vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice. Să vină toți cei care sunt gata să sprijine lucrarea Domnului, să sprijine lucrarea Domnului împotriva celor puternici.’
Lupta se întețea. Victoria trecea de la o parte la alta. Acum soldații crucii cedau, ‘ca atunci când purtătorul de steag slăbește’ (Isaia 10:18). Dar retragerea lor aparentă era doar pentru a ocupa o poziție mai avantajoasă. Se auzeau strigăte de bucurie. Un cântec de laudă către Dumnezeu se înălța, și vocile îngerilor se uneau cu cântecul, pe măsură ce soldații lui Hristos înfigeau steagul Său pe zidurile cetăților până atunci deținute de vrăjmaș. Căpetenia mântuirii noastre conducea lupta și trimitea sprijin soldaților Săi. Puterea Sa era arătată cu măreție, încurajându-i să continue lupta până la porți. El îi învăța lucruri înfricoșătoare în neprihănire, conducându-i pas cu pas, biruind și ca să biruiască.
În cele din urmă, victoria a fost câștigată. Armata care urma steagul cu inscripția ‘Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus’ a fost glorios triumfătoare.” 6
„Rezultatul luptei nu depinde de puterea omului muritor. ‘Domnul va ieși ca un viteaz, va stârni gelozia ca un bărbat de război; va striga, da, va răcni; va birui pe vrăjmașii Săi.’ În puterea Celui care înaintează biruind și ca să biruiască, omul slab și finit poate obține victoria.” 7
Sub ploaia târzie
„Mișcarea adventă din 1840–1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; primul mesaj a fost dus în fiecare zonă misionară din lume, și în această țară a existat cel mai mare interes religios care s-a văzut vreodată într-o țară, de la Reforma protestantă a secolului al XVI-lea; dar acestea vor fi cu mult întrecute de puternica mișcare de sub strigătul puternic al celei de-a treia solii. Slujitorii lui Dumnezeu, cu fețele luminate și strălucind de consacrare sfântă, se grăbesc din loc în loc pentru a proclama avertizarea din cer. Prin mii de voci, în toată lumea, mesajul va fi transmis. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecați și semne și minuni îi vor însoți pe credincioși. Satan lucrează și el cu minuni mincinoase, aducând chiar foc din cer în fața oamenilor. Astfel, locuitorii pământului sunt aduși la momentul deciziei.“ 8
„În viziuni de noapte, mi-au trecut prin față reprezentări ale unei mari mișcări de reformă în rândul poporului lui Dumnezeu. Mulți Îl lăudau pe Dumnezeu. Bolnavii erau vindecați și se făceau alte minuni. Se manifesta un spirit de mijlocire, așa cum a fost înainte de marea Zi a Cincizecimii. Sute și mii de persoane erau văzute vizitând familii și deschizându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimile erau convinse de puterea Duhului Sfânt și se manifesta un spirit de convertire autentică. Pretutindeni se deschideau uși pentru proclamarea adevărului. Lumea părea luminată de influența cerească. Mari binecuvântări erau primite de adevărații și smeriții urmași ai lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de mulțumire și laudă, și părea că are loc o reformă asemenea celei din 1844.” 9
„Îmbrăcată cu armura neprihănirii lui Hristos, biserica va intra în lupta ei finală. ‘Frumoasă ca luna, curată ca soarele și grozavă ca o oaste sub steagurile ei,’ ea va merge în toată lumea, biruind și ca să biruiască.” 10
„I-am auzit pe cei îmbrăcați cu armură rostind adevărul cu mare putere. Acesta avea efect. Mulți fuseseră legați; unele soții de soții lor, unii copii de părinți. Cei sinceri, care fuseseră împiedicați să audă adevărul, îl primeau acum cu entuziasm. Toată frica față de rude dispăruse, iar pentru ei, doar adevărul era înălțat. Flămânziseră și însetaseră după el; le era mai drag și mai prețios decât viața. Am întrebat ce cauzase această mare schimbare. Un înger a răspuns: Este ploaia târzie, înviorarea din prezența Domnului, strigătul puternic al celui de-al treilea înger.’
Mare putere era cu acești aleși.” 11
„Slujitorii lui Dumnezeu, cu fețele strălucind de consacrare sfântă, vor alerga din loc în loc proclamând mesajul ceresc. Prin mii de voci, pe întregul pământ, avertizarea va fi dată. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecați și semne și minuni vor însoți pe credincioși. Satan va lucra și el cu minuni mincinoase, aducând chiar foc din cer înaintea oamenilor (Apocalipsa 13:13). Astfel, locuitorii pământului vor fi aduși la o alegere.
Mesajul nu va fi dus atât prin argumente, cât prin profunda convingere produsă de Duhul lui Dumnezeu. Argumentele fuseseră deja prezentate. Sămânța fusese semănată, iar acum va răsări și va aduce roade. Publicațiile distribuite de lucrătorii misionari și-au exercitat influența, dar mulți ale căror minți au fost impresionate au fost împiedicați să înțeleagă pe deplin adevărul sau să i se supună. Acum razele luminii pătrund pretutindeni, adevărul este văzut clar, iar copiii sinceri ai lui Dumnezeu rup legăturile care i-au ținut. Legăturile de familie și relațiile religioase nu îi mai pot opri. Adevărul este mai prețios decât orice altceva. În ciuda tuturor agenților uniți împotriva adevărului, un mare număr iau poziție de partea Domnului.” 12
„Dragostea lui Hristos și dragostea față de frați vor fi mărturia înaintea lumii că am fost cu Isus și am învățat de la El. Atunci mesajul celui de-al treilea înger se va înălța până va deveni un strigăt puternic și întreg pământul va fi luminat cu slava Domnului.” 13
Un apel oportun
„Sarcinile care se află chiar în fața noastră, pe care cineva trebuie să le îndeplinească— trebuie să le apucăm și să nu ne ferim de ele doar pentru că nu sunt pe placul nostru. Ne putem antrena sufletul să depună eforturi, să ridice poverile și să îndeplinească datoriile care ne înconjoară, devenind puternici în a birui eul în fața dificultăților. În loc să fim victime ale circumstanțelor, putem deveni stăpâni ai acestora și putem triumfa biruind obstacolele.” 14
„Suntem acum pe câmpul de luptă. Nu e timp de odihnă, nici timp pentru comoditate, nici pentru satisfacții egoiste. După ce ai câștigat un avantaj, trebuie să lupți din nou; trebuie să mergi înainte, biruind și ca să biruiești, adunând forțe proaspete pentru noi lupte. Fiecare victorie obținută aduce curaj, credință și hotărâre. Prin puterea divină, vei dovedi că ești mai mult decât un potrivnic pentru vrăjmașii tăi.” 15
„Dumnezeu dorea ca poporul Său să-L asculte, pentru că înțelegea că ascultarea îi va face bărbați și femei înțelepți. El îi atrăgea cu funii de iubire pe cei dispuși și ascultători. Dumnezeu dorea ca poporul Său să meargă înainte, biruind și ca să biruiască. Era privilegiul lor să reflecte în viețile lor caracterul Conducătorului lor. Sufletele oamenilor sunt de o valoare infinită în ochii lui Dumnezeu, nu pentru că, așa cum declară mulți, ar avea nemurire naturală, ci pentru că este posibil ca, prin credință în Hristos, să obțină nemurirea. Hristos este singurul care are nemurirea. Credința în El este, pentru sufletul pocăit, germenul unei vieți noi.” 16
„Lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să dobândească o experiență mult mai profundă. Dacă Îi vor preda totul, El va lucra cu putere pentru ei. Ei vor înfige steagul adevărului pe cetăți până atunci deținute de Satan și, cu strigăte de biruință, vor lua în stăpânire acele locuri. Poartă urmele bătăliei, dar primesc mesajul încurajator că Domnul îi va conduce înainte, biruind și ca să biruiască.” 17
„Domnul dorește ca ispravnicii Săi să-și îndeplinească datoriile cu credincioșie, în Numele și în puterea Sa. Prin credință și trăirea în conformitate cu Cuvântul Său, ei pot merge înainte, biruind și ca să biruiască.” 18
„Copiii Împăratului ceresc luptă înaintea întregului univers al lui Dumnezeu, iar acest fapt ar trebui să ne întărească pentru luptă, conducându-ne să mergem înainte, biruind și ca să biruim.” 19
Referințe:
1 Hristos, Lumina Lumii, p. 123 (cap. 12, Ispitirea).
2 Parabolele Domnului Hristos, p. 120 (cap. 9, Perla).
3 Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 31 (cap. 5, Extinzând triumfurile crucii, subcap. Duhul Sfânt, eficiența noastră).
4 The Review and Herald, September 17, 1903.
5 Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 353 (secțiunea 9, Recreația, subcap. Biblia ca și sfătuitor).
6 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pp. 41, 42 (cap. 7, O imagine a conflictului).
7 Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 4, p. 1146 (cap. referitor la Isaia 42).
8 The Spirit of Prophecy, vol. 4, pp. 429, 430.
9 Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 126 (cap. 13, O mișcare de reformă).
10 My Life Today, p. 311.
11 Scrieri timpurii, p. 271 (cap. Cernerea).
12 Marea luptă, p. 612 (cap. 38, Avertizarea finală).
13 Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 401 (cap. 49, Atitudinea noastră față de autoritățile civile, subcap. Prezentați adevărul cu gingășie).
14 Manuscript Releases, vol. 15, pp. 240, 241.
15 The Signs of the Times, September 7, 1891.
16 The Review and Herald, July 10, 1900.
17 Ibid., September 17, 1903.
18 Manuscript Releases, vol. 8, p. 161.
19 The Signs of the Times, April 4, 1895