Vineri, 11 iulie, 2025. Curgerea constantă a uleiului

Compilație din scrierile lui Ellen G. White

„Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci, înțelepte. Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!’ Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: ‘Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’ Cele înțelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.’ Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa. Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’ Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Matei 25:1-13, VDC)

Uleiul auriu

Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse. Și să fiți ca niște oameni, care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că El se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind… Fiți așadar gata și voi, fiindcă Fiul omului va veni într-o strajă pe care nu o știm.

Suntem avertizați aici să nu ne privăm sufletele de privilegiile pe care ni le oferă Domnul pentru a fi bogați în credință, și moștenitori în conformitate cu făgăduința. Trebuie să așteptăm cu vigilență venirea Domnului. Primele simptome ale somnului spiritual trebuie să fie depășite cu determinare. Primelor înclinații către indolență spirituală trebuie să le rezistăm cu fermitate. „Fiți treji și vegheați” este îndemnul apostolului. Fiecare moment trebuie să fie folosit cu credincioșie. „Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit”. Ni se spune că trebuie să ne îndeplinim propria salvare, iar modalitatea prin care putem face aceasta este spusă clar: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea”.

Aceia care vor să fie gata să Îl întâmpine pe Hristos trebuie să-și mențină candelele pline de uleiul harului. Neglijarea acestui aspect a făcut diferența între fecioarele nechibzuite și cele chibzuite. Aveau lămpile, dar nu aveau ulei; caracterele lor nu puteau trece testul. Fecioarele chibzuite nu aveau doar cunoștințe cu privire la adevăr ci, prin harul lui Hristos, credința, răbdarea și iubirea lor au crescut în mod constant. Candelele lor erau aprovizionate prin conexiunea lor vitală cu Lumina lumii. Iar în timp ce fecioarele nechibzuite s-au trezit spre a-și găsi candelele abia pâlpâind sau chiar în întregime stinse, fecioarele chibzuite, având candele care ardeau cu putere, au putut să intre în sala festivă, iar ușile au fost închise.

Untdelemnul cu care fecioarele chibzuite și-au umplut candelele reprezintă Duhul Sfânt. „Îngerul care vorbea cu mine”, scrie Zaharia, „s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: ‘Ce vezi?’ Eu am răspuns: ’M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și, deasupra lui, un vas cu untdelemn și, pe el, șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui.’… Eu am luat cuvântul și i-am zis: ‘Ce înseamnă acești doi măslini, la dreapta sfeșnicului și la stânga lui?’ Am luat a doua oară cuvântul și i-am zis: ‘Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două țevi de aur prin care curge uleiul auriu din el?’ El mi-a răspuns: ‘Nu știi ce înseamnă?’ Eu am zis: ‘Nu, domnul meu.’ Și el a zis: ‘Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului pământ.’”

Prin ființele sfinte care înconjoară tronul Lui, Domnul păstrează o continuă comunicare cu locuitorii pământului. Untdelemnul auriu reprezintă harul prin care Dumnezeu alimentează lămpile credincioșilor. Dacă acest ulei sfânt nu ar fi vărsat din ceruri prin mesajele Spiritului lui Dumnezeu, agenții răului ar prelua controlul asupra omenirii.

Dumnezeu este dezonorat atunci când noi nu primim ceea ce El ne comunică. Astfel, noi refuzăm uleiul auriu pe care El l-ar turna în sufletele noastre pentru a fi comunicat către cei aflați în întuneric. Când va fi rostită strigarea „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”, aceia care nu au primit uleiul sfânt, care nu au prețuit harul lui Hristos în inimile lor, vor realiza, asemenea fecioarelor nechibzuite, că nu sunt pregătiți să iasă în întâmpinarea Domnului lor. Ei nu au în ei înșiși puterea de a face rost de ulei singuri, iar viețile lor sunt ruinate. Dar dacă Duhul lui Dumnezeu este cerut, dacă pledăm, precum a făcut Moise, „Arată-mi slava Ta!”, iubirea lui Dumnezeu va fi revărsată în inimile noastre. Uleiul auriu ne va fi oferit. 1

Revărsarea uleiului

Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie canale pentru lucrarea celei mai mari influențe din Univers. În viziunea lui Zaharia, cei doi măslini ce stau înaintea lui Dumnezeu sunt înfățișați ca revărsând din ei uleiul auriu prin țevile de aur în rezervoarele sanctuarului. Din acestea sunt alimentate candelele sanctuarului, pentru ca ele să poată da continuu o lumină puternică și strălucitoare. Tot la fel, de la cei unși, care stau în prezența lui Dumnezeu, se transmite plinătatea luminii și iubirii divine poporului Său, pentru ca ei să poată transmite la alții lumină, bucurie și înviorare. Ei trebuie să devină canale, prin care instrumentele divine să transmită lumii fluxul puternic al iubirii lui Dumnezeu.

Scopul pe care Dumnezeu caută să-l realizeze prin poporul Său de astăzi este același ca cel pe care a dorit să-l realizeze prin Israel când l-a scos din Egipt. Privind la bunătatea, îndurarea, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu, date pe față în biserică, lumea urmează să aibă o exemplificare a caracterului Său. Și atunci când Legea lui Dumnezeu este astfel exemplificată în viață, chiar și lumea va recunoaște superioritatea acelora care-L iubesc pe Dumnezeu, se tem de El și Îi servesc mai presus de oricare alt popor de pe pământ. Domnul are privirea îndreptată asupra oricărui membru din poporul Său; El are planuri pentru fiecare dintre ei.2

Lumina revărsată în străinătate

Solia speranței și a milei trebuie dusă până la marginile pământului. Oricine vrea, poate să întindă mâna și să apuce puterea lui Dumnezeu și să facă pace cu El și va avea pace. Păgânii nu mai trebuie să rămână învăluiți în întunericul de la miezul nopții. Întunecimea trebuie să dispară înaintea razelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Puterea iadului a fost înfrântă.

Dar nimeni nu poate da altora ceea ce el personal n-a primit. În lucrarea lui Dumnezeu, în firea omenească, omul nu poate face nimic. Nimeni, prin propriile sale eforturi, nu poate deveni purtător de lumină pentru Dumnezeu. Untdelemnul de aur, turnat de către solii cerești în țevile de aur, pentru a curge în vasele de aur și apoi în lămpile de la sanctuar, era acela care producea o lumină continuă și o strălucire vie. Iubirea lui Dumnezeu, transmisă fără întrerupere omului, este ceea ce-l face să dea și altora lumină. În mâinile tuturor acelora care sunt una cu Dumnezeu, prin credință, untdelemnul de aur al iubirii se revarsă liber, pentru ca să strălucească iarăși în fapte bune și într-o slujire reală și pornită din inimă, pentru Dumnezeu. În darul cel mare și nemăsurat al Duhului Sfânt, se cuprind toate resursele cerului. Nu din cauza vreunei restricții din partea lui Dumnezeu se face că bogățiile harului Său nu se revarsă peste oamenii acestui pământ. Dacă toți ar fi dispuși să primească, atunci, toți ar fi plini de Duhul Sfânt.

Este privilegiul fiecărui suflet acela de a fi un canal viu, prin care Dumnezeu să poată transmită lumii bogățiile harului Său, bogățiile de nepătruns ale Domnului Hristos. Nimic nu dorește Domnul Hristos așa de mult, ca a avea instrumente care să reprezinte lumii caracterul și spiritul Său. Nu este nimic de care lumea să aibă așa de mare nevoie, ca de manifestarea iubirii Mântuitorului prin oameni. Cerul întreg așteaptă canale prin care untdelemnul cel sfânt să poată fi turnat ca să fie o bucurie și o binecuvântare pentru inimile omenești.”3

Fiecare este un vas

Atâta timp cât membrii bisericii lui Dumnezeu de astăzi nu au o vie legătură cu Izvorul oricărei creșteri spirituale, ei nu vor fi gata pentru vremea secerișului. Dacă ei nu mențin lămpile lor pregătite și arzând, nu vor putea primi o măsură suplimentară a harului în vreme de deosebită nevoie.

Numai aceia care primesc mereu noi și proaspete măsuri de har vor avea putere potrivită cu nevoile lor zilnice și capacitatea de a folosi această putere. În loc să privească spre un timp în viitor, când, printr-o înzestrare deosebită cu putere spirituală, ei vor primi o destoinicie miraculoasă pentru câștigarea de suflete, ei se predau zilnic lui Dumnezeu ca să-i facă vase potrivite pentru a fi folosite de El. Ei folosesc zilnic ocaziile de slujire ce stau la îndemâna lor. Zilnic, ei dau mărturie pentru Domnul oriunde ar fi, fie în preocupările mărunte ale vieții de cămin, fie într-un domeniu de utilitate publică...

Lucrătorul consacrat are o minunată mângâiere, știind că până și Domnul Hristos, în timpul vieții Sale pe pământ, a căutat zilnic pe Tatăl Său pentru a primi noi și proaspete măsuri de har, de care avea nevoie; și, de la această comuniune cu Dumnezeu, El mergea să întărească și să binecuvânteze pe alții. Iată pe Fiul lui Dumnezeu plecat în rugăciune înaintea Tatălui Său! …Tuturor acelora care se predau în totul slujirii Lui, El le făgăduiește ajutor divin. Propriul Său exemplu este o asigurare că arzătoarele și stăruitoarele cereri înălțate către Dumnezeu în credință — credință care duce la o deplină dependență de Dumnezeu și o consacrare fără rezerve în lucrarea Sa — vor fi de folos să aducă oamenilor ajutorul Duhului Sfânt în lupta contra păcatului.

Disponibil chiar acum!

Întreaga comoară a cerului așteaptă să fie cerută și primită de noi, pentru ca, după ce am primit binecuvântarea cerească, la rândul nostru, noi să o răspândim mai departe. În felul acesta, candelele sfinte sunt alimentate cu uleiul divin, iar biserica ajunge o purtătoare a luminii în lume.

Aceasta este lucrarea pentru care Domnul dorește să fie pregătit fiecare suflet acum, când cele patru vânturi sunt ținute de cei patru îngeri, ca să nu sufle, până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte. Nu este timpul acum pentru mulțumirea sinelui. Candelele sufletului trebuie să fie aprinse și alimentate cu uleiul harului. Trebuie să fie luate toate măsurile de precauție pentru a împiedica decăderea spirituală, ca nu cumva ziua cea mare a Domnului să ne surprindă asemenea unui hoț noaptea. Fiecare martor al lui Dumnezeu să lucreze acum în mod inteligent în locul în care l-a rânduit Dumnezeu. Să câștigăm zilnic o experiență adâncă și vie în lucrarea de desăvârșire a caracterului creștin. Să primim zilnic uleiul sfânt, pentru a fi în stare să-l împărțim altora. Toți pot să ajungă niște purtători de lumină în lume, dacă doresc lucrul aceasta. Eul nostru trebuie să fie ascuns în Isus. Noi trebuie să primim zilnic Cuvântul lui Dumnezeu în sfătuire și învățătură, și să-l transmitem cu bucurie. Acum este nevoie de multă rugăciune. Domnul Hristos poruncește: „Rugați-vă neîncetat”, adică, să ne păstrăm gândul îndreptat spre Dumnezeu, care este Izvorul puterii și al eficienței.

Poate că umblăm de multă vreme pe calea îngustă, dar nu este sigur să considerăm că acest lucru este o dovadă că vom merge pe ea până la capăt. Dacă am cultivat legătura cu Dumnezeu prin părtășia Duhului Sfânt este pentru că am privit zilnic la El, prin credință. Uleiul auriu care se revarsă de la cei doi măslini ne-a fost trimis. Însă, acei care nu cultivă obiceiul de a se ruga, nu se pot aștepta să primească uleiul auriu al bunătății, răbdării, îndelungii răbdări, amabilității și dragostei.

Fiecare trebuie să se mențină despărțit de lumea aceasta plină de nelegiuire. Nu trebuie să păstrăm legătura cu Dumnezeu doar pentru un timp, iar apoi să părăsim tovărășia Sa și să mergem conduși de pâlpâirile luminii noastre. Trebuie să existe o continuitate fermă, o perseverență în faptele de credință...

Dispensațiunea în care trăim trebuie să fie, pentru cei care întreabă, dispensațiunea Duhului Sfânt. Cereți binecuvântarea Sa. Este timpul să fim mai stăruitori în devoțiunea noastră. Noi suntem cei cărora le este încredințată lucrarea grea, dar fericită și glorioasă, de a-L descoperi pe Domnul Hristos acelora care se află în întuneric. Suntem chemați să propovăduim adevărurile speciale pentru timpul acesta. Pentru toate acestea, revărsarea Duhului Sfânt este esențială. Trebuie să ne rugăm pentru ea. Domnul așteaptă să-I cerem puterea Duhului Sfânt. Noi nu ne-am consacrat cu toată inima în această lucrare.5

Blochez curgerea?

Spiritul nu poate fi turnat atâta vreme cât membrii bisericii nutresc și întrețin neînțelegeri și amărăciune unul față de altul. Invidia, gelozia, bănuiala rea și vorbirea de rău sunt de la Satan și ele închid efectiv calea înaintea activității Duhului Sfânt. Nimic nu este atât de drag lui Dumnezeu ca biserica Sa. Nimic nu e păzit de El cu atâta grijă geloasă. Nimic nu-L ofensează pe Dumnezeu așa de mult ca un act care vatămă influența acelora care Îi slujesc. El îi va trage la răspundere pe toți aceia care-l ajută pe Satan în lucrarea lui de a critica și descuraja.

Cei lipsiți de simpatie, duioșie și iubire nu pot face lucrarea lui Hristos. Înainte de a se putea împlini profeția: „Cel slab va fi ca David”, și casa lui David ca „îngerul Domnului”, copiii lui Dumnezeu trebuie să îndepărteze de la ei orice gând de bănuială cu privire la frații lor. Inimă trebuie să bată la unison cu inimă. Generozitatea și iubirea creștină trebuie să se manifeste mult mai abundent. Îmi răsună în urechi cuvintele: „Apropiați-vă unii de alții, apropiați-vă unii de alții”. Adevărul solemn, sfânt pentru timpul acesta, este acela de a uni poporul lui Dumnezeu. Dorința după întâietate trebuie să moară. Un singur subiect de competiție ar trebui să le absoarbă pe toate celelalte, și anume: Cine va ajunge să semene mai mult cu Hristos în caracter? Cine va ajunge să-și ascundă în modul cel mai complet eul în Isus? …

Transformarea caracterului trebuie să fie mărturia față de lume cu privire la sălășluirea lăuntrică a iubirii lui Hristos. Domnul așteaptă ca poporul Său să arate că puterea răscumpărătoare a harului poate lucra asupra caracterului defectuos și să-l facă să se dezvolte în simetrie și deplină rodnicie.

Dar pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să fie făcută o lucrare de pregătire. Domnul ne cere să ne golim inima de egoism, care este rădăcina înstrăinării. El tânjește să reverse asupra noastră Spiritul Său Sfânt în măsură bogată și ne îndeamnă să curățim calea prin renunțarea la sine. Când eul este predat lui Dumnezeu, ochii noștri vor fi deschiși pentru a vedea pietrele de poticnire pe care, prin felul nostru necreștinesc de a fi, le-am pus în calea altora. Domnul ne îndeamnă să le îndepărtăm pe toate. El zice: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați”. Atunci putem avea asigurarea pe care David o avea când, după mărturisirea păcatului său, se ruga: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință! Atunci voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă, și păcătoșii se vor întoarce la Tine”.

Când harul lui Dumnezeu domnește înăutru, sufletul va fi înconjurat de o atmosferă de credință, curaj și iubire creștină, o atmosferă înviorătoare pentru viața spirituală a tuturor celor care o respiră. Atunci putem merge la adunarea în tabără nu numai ca să primim, ci și ca să dăm. Oricine s-a împărtășit de iubirea iertătoare a lui Hristos, oricine a fost luminat de Spiritul lui Dumnezeu și convertit la adevăr va simți că, din cauza acestor binecuvântări prețioase, el are o datorie față de orice suflet cu care vine în contact. Cei smeriți cu inima vor fi folosiți de Domnul pentru a câștiga suflete la care predicatorul hirotonit nu poate ajunge. Ei vor fi mișcați să spună cuvinte care revelează harul salvator al lui Hristos.

Și, aducând binecuvântări altora, ei înșiși vor fi binecuvântați. Dumnezeu ne dă prilejul de a da altora har, pentru ca El să ne poată umple din nou cu și mai mult har. Nădejdea și credința se vor întări pe măsură ce unealta lui Dumnezeu lucrează cu talanții și cu facilitățile date de Dumnezeu. El va avea un reprezentant divin care să lucreze împreună cu el. 6

Menținând constantă curgerea

Prezentul este ziua încredințată nouă. Fiecărui om i s-a încredințat un anumit dar sau talent care trebuie folosit pentru înaintarea Împărăției Mântuitorului. Tuturor reprezentanților responsabili ai lui Dumnezeu, de la cei mai modești și mai necunoscuți la cei care ocupă poziții înalte în biserică, li s-au încredințat bunurile Domnului. Nu numai pastorul poate să lucreze pentru mântuirea sufletelor. Cei care au cele mai mici daruri nu sunt scutiți de la a-și folosi în cel mai bun mod chiar darurile pe care le au și, făcând astfel, talentele lor vor crește. Nu este sigur să tratăm cu ușurință responsabilitățile morale și nici să disprețuim ziua lucrurilor mici. Providența lui Dumnezeu împarte responsabilitățile în conformitate cu diferitele capacități ale oamenilor. Nimeni nu trebuie să plângă că nu-L poate glorifica pe Dumnezeu cu talente pe care nu le-a avut niciodată și pentru care nu este răspunzător. 7

Capacitatea de a primi uleiul sfânt din cei doi măslini este sporită pe măsură ce primitorul revarsă din sine uleiul acela sfânt în cuvânt și faptă pentru a satisface nevoile altor suflete. Lucrare, o lucrare prețioasă și satisfăcătoare— de a primi constant și a da mai departe constant.

Avem nevoie și trebuie să avem provizii proaspete în fiecare zi. Și cât de multe suflete putem ajuta comunicând cu ele! Tot cerul așteaptă canale prin care să poată turna uleiul sfânt, pentru a fi o bucurie și o binecuvântare pentru alții. Dacă se face una cu Hristos, nu mă tem că cineva va face o lucrare greșită. Dacă El rămâne cu noi, vom lucra fără încetare și trainic, așa încât lucrarea noastră să rămână. Plinătatea divină va curge prin unelte omenești consacrate pentru a fi dată mai departe altora. 8

De ce nu flămânzim și nu însetăm după darul Duhului, întrucât acesta este mijlocul prin care urmează să primim putere? De ce nu vorbim despre El, nu ne rugăm pentru El, nu predicăm despre El?…

Duhul este Cel care dă tăria ce susține în orice criză sufletele care se luptă și se frământă, în mijlocul împotrivirii rudelor, a urii lumii și a conștienței propriilor nedesăvârșiri și greșeli. 9

‘Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer.’ Duhul Sfânt, locțiitorul Său, este cel mai mare dintre toate darurile. Toate ‘lucrurile bune’ sunt cuprinse în acest dar. Nici Creatorul nu ne poate da altceva mai mare sau mai bun. Când Îl rugăm fierbinte pe Domnul să aibă milă de noi în strâmtorare și să ne călăuzească prin Duhul Său cel Sfânt, El nu ne va lăsa niciodată fără răspuns. 10

Referințe:

1. The Review and Herald, 3 februarie, 1903.
2. Mărturii către comunitate, vol. 6, pp. 11, 12 (cap. 1, Scopul lui Dumnezeu în biserică). [sublinieri adăugate]
3. Parabolele Domnului Isus, pp. 418, 419 (cap. 29, În întâmpinarea Mirelui). [sublinieri adăugate] 
4. Faptele apostolilor, pp. 55, 56 (cap. 5, Darul Duhului). [sublinieri adăugate]
5. Mărturii pentru pastori, pp. 510–512 (cap.71, Rugați-vă pentru ploaia târzie). [sublinieri adăugate] 
6. Mărturii către comunitate, vol. 6, pp. 42, 43 (cap. 4, Adunarea de tabără, subcap. Pregătirea inimii).
7. Ibid., vol. 4, p. 618 (cap. 38, Colegiul nostru).
8. Ibid., vol. 6, p. 117 (cap. 13, Femeile să fie lucrători ai evangheliei).
9. Ibid., vol. 8, p. 22 (cap.3, Puterea promisă).
10. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 132 (cap. 6, Nu judecând, ci făcând, subcap. Cereți și veți găsi).