Sabat, 12 iulie, 2025. Porumbelul ceresc

                                                                                                                                                                                                                                                                      de Davi Paes Silva

Prezența Dumnezeirii

Întreaga Dumnezeire este implicată în planul salvării noastre. Citim că „Dumnezeirea a fost mișcată de milă pentru neamul omenesc, iar Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-au hotărât să întocmească planul de mântuire.”.1

„Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. ‘Eu’, zicea el, ‘am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?’ Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.’ Atunci, Ioan L-a lăsat.” (Matei 3:13-15, VDC).

În timp ce Hristos a fost botezat în râul Iordan, îngerii cerești priveau cu interes sporit acea scenă. Întrupându-Se, El a devenit reprezentantul nostru.

„Domnul promisese că îi va da lui Ioan Botezătorul un semn prin care va cunoaște cine este Mesia, iar acum, în timp ce Isus ieșea din apă, semnul promis a fost oferit: căci el a văzut cum cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’” 2

„Rugăciunea lui Hristos în favoarea omenirii a deschis porțile cerului, iar Tatăl a răspuns, acceptând petiția pentru rasa căzută. Isus S-a rugat ca înlocuitor și garant al nostru, iar acum familia umană poate avea acces la Tatăl prin meritele preaiubitului Său Fiu.” 3

Așadar, într-adevăr, Tatăl, Fiul și Duhul au fost toți prezenți la acest botez - un simbol al fiecărui botez creștin, motiv pentru care credincioșii sunt instruiți: „Ducețivă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28:19-20, VDC).

De ce un porumbel?

„Emblema sub forma porumbelului care a coborât asupra lui Isus la botezul Său reprezintă blândețea caracterului Său.” 4

Ce înseamnă aceasta pentru noi, în acest moment al istoriei, chiar la sfârșitul acestei lumi? Există un inamic pe calea noastră?

„Ai văzut vreodată vreun șoim care urmărea un porumbel timid? Instinctul l-a învățat pe porumbel că, pentru ca șoimul să își prindă prada, el trebuie să ajungă la o înălțime mai mare decât victima sa. Astfel, porumbelul se înalță sus și tot mai sus, în acoperișul albastru al cerului, urmărit în continuare de șoim, care încearcă să obțină un avantaj. Dar efortul este zadarnic. Porumbelul este în siguranță atâta vreme cât nu permite ca ceva să-l oprească din zbor sau să fie atras spre pământ; dar o singură ezitare, o singură coborâre a ștachetei, și inamicul cel vigilent se năpustește asupra victimei. Am urmărit în repetate rânduri această scenă, cu răsuflarea tăiată, toată simpatia noastră fiind cu micul porumbel. Cât de triști ne-am fi simțit să-l vedem căzând pradă crudului șoim!

Noi avem în față un război — un conflict pe viață cu Satan și ispitele sale seducătoare. Dușmanul va folosi orice argument, orice decepție pentru a atrage un suflet; și pentru a cuceri coroana vieții, trebuie să depunem eforturi stăruitoare, perseverente. Nu trebuie să lăsăm armele sau să părăsim câmpul de luptă până când nu am câștigat victoria și putem triumfa în Răscumpărătorul nostru. Atâta vreme cât continuăm să ne păstrăm ochii fixați pe Cel ce este începutul și sfârșitul credinței noastre, vom fi în siguranță. Sentimentele noastre ar trebui să vizeze lucrurile de sus, nu pe cele pământești. Prin credință, trebuie să ne ridicăm sus și tot mai sus în dobândirea caracteristicilor atrăgătoare ale lui Hristos. Prin contemplarea zilnică a farmecului Său fără egal, trebuie să creștem din ce în ce mai mult în chipul Său plin de slavă. În timp ce trăim astfel în comuniune cu cerul, Satan își va întinde în zadar pentru noi plasele.” 5

Cu adevărat - așa cum este și ilustrația - așa cum Tatăl și Fiul nu au eșuat în misiunea lor de a salva rasa umană căzută de la distrugere eternă, nici Duhul Sfânt nu va eșua în planul Său de salvare. Puterea Duhului Sfânt va fi turnată după nevoie, fără măsură, precum a fost făgăduit.

Duhul Sfânt în timpul sfârșitului

Duhul Sfânt este agentul principal pe pământ angajat în pregătirea poporului lui Dumnezeu pentru încheierea lucrării. Acesta este motivul pentru care trebuie să cerem botezul Său în fiecare zi. „Dimineață după dimineață, din ceasurile petrecute cu Dumnezeu, El venea ca să aducă oamenilor lumina cerului. El primea zilnic un nou botez cu Duhul Sfânt.”6 Dacă Isus avea nevoie de această reîmprospătare, cu atât mai mult avem noi nevoie, în starea noastră căzută! De fapt, avem nevoie de lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră în întreg procesul salvării noastre și pentru a îndeplini rolul în sarcina de evanghelizare a întregii lumi.

Hristos a făcut foarte clar acest adevăr înaintea ucenicilor Săi înainte de a se înălța la ceruri. El le-a promis ucenicilor: „voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8, VDC).

„Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus” (Luca 24:49).

Cine ne botează cu Duhul Sfânt? Când a fost întrebat de cărturari și farisei despre misiunea sa, Ioan Botezătorul le-a spus despre Hristos: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge” (Matei 3:11-12).

Isus este Acela care îi botează pe copiii Săi cu Duhul Sfânt.

Când avem nevoie să fim botezați cu Porumbelul divin? Această nevoie este cu adevărat zilnică. După cum am menționat, avem nevoie de revărsarea puterii divine în fiecare zi - atât pentru convertirea noastră, cât și pentru a ajunge la suflete noi pentru a-i câștiga pentru împărăția lui Dumnezeu.

Profetul Zaharia a scris: „Cereți de la Domnul ploaie la timpul ploii târzii; astfel Domnul va face nori strălucitori și le va da averse de ploaie, la fiecare om verdeață în câmp” (Zaharia 10:1, BTF, 2015).

Când este timpul pentru ploaia târzie?

„Solia îngerului al treilea ajunge să fie un strigăt puternic, iar voi nu trebuie să simțiți că aveți libertatea de a neglija datoria prezentă și totuși să nutriți ideea că la un moment în viitor veți primi o mare binecuvântare, când, fără vreun efort din partea voastră va avea loc o reînviorare minunată. Astăzi trebuie să vă predați lui Dumnezeu, ca El să facă din voi vase de cinste, și să vă pregătească pentru serviciul Său. Astăzi trebuie să vă predați lui Dumnezeu, ca să fiți goliți de eu, goliți de invidie, gelozie, bănuială rea, ceartă, orice va fi dezonorant pentru Dumnezeu. Astăzi trebuie să aveți vasul vostru curățat, pentru a fi pregătit pentru roua cerească, pregătit pentru căderea ploii târzii, deoarece ploaia târzie va veni, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va umple fiecare suflet curățat de orice întinare. Lucrarea noastră pentru astăzi este să supunem sufletele noastre lui Hristos, ca să fim pregătiți pentru timpul înviorării care vine de la fața Domnului nostru — pregătiți pentru botezul cu Duhul Sfânt.”7

Care sunt condițiile pentru a primi botezul Duhului Sfânt?

Profetul Osea prezintă condițiile de bază pentru ca noi să primim puterea Duhului Sfânt în timpul ploii târzii:

„Voi pleca, Mă voi întoarce în locuința Mea până când vor mărturisi că sunt vinovați și vor căuta Fața Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine. Veniți să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăși viața în două zile; a treia zi ne va scula și vom trăi înaintea Lui. Atunci vom cunoaște, dacă vom continua să Îl cunoaștem pe Domnul; Căci El Se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia târzie și timpurie, care udă pământul!” (Osea 5:15; 6:1-3, engl. KJV).

În Scriptură găsim următoarele condiții ce trebuie îndeplinite pentru a primi ploaia târzie:
1. Să ne recunoaștem păcatele noastre reale.
2. Să căutăm pe Domnul cu toată inima, în umilință și căință.
3. Să ne întoarcem la Domnul pentru ca El să ne reînsuflețească.
4. Să cunoaștem și să continuăm să Îl cunoaștem pe Domnul. „A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi.”8
5. Apoi, El se va revărsa asupra noastră precum ploaia, precum ploaia târzie și timpurie asupra pământului.

Predare completă

„Hristos a făgăduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, și făgăduința ne aparține în aceeași măsură ca și celor dintâi ucenici. Dar, ca oricare altă făgăduință, și aceasta este dată în mod condiționat. Sunt mulți care cred și mărturisesc că au încredere în făgăduința Domnului; ei vorbesc despre Hristos și despre Duhul Sfânt și, cu toate acestea, n-au nici un folos. Ei nu-și supun sufletul pentru a fi îndrumat și călăuzit de puterile cerești. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie să ne folosească pe noi. Prin Duhul Său, Dumnezeu lucrează în poporul Său ‘și voința și înfăptuirea după buna Lui plăcere.’ (Filipeni 2:13). Dar mulți nu vor să se supună acestei acțiuni. Ei doresc să se conducă singuri. Din cauza aceasta nici nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelor care așteaptă cu umilință pe Dumnezeu, care veghează, căutând călăuzirea și harul Său. Puterea lui Dumnezeu așteaptă să fie cerută și primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută prin credință, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea se dă potrivit cu bogățiile harului lui Hristos, și El este gata să dea fiecărui suflet atât cât poate să primească.”9

„Mulți au dat greș într-o mare măsură în ce privește primirea ploii timpurii. Ei nu au obținut toate beneficiile pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziția lor în felul acesta. Ei se așteaptă ca lipsa să fie suplinită de ploaia târzie și intenționează ca, atunci când harul va fi revărsat în mod abundent, să-și deschidă inima pentru a-l primi, dar fac o greșeală teribilă. Lucrarea începută de Dumnezeu în inima omenească, prin dăruirea luminii și a cunoașterii, trebuie să înainteze continuu. Fiecare trebuie să-și dea seama de propria nevoie. Inima trebuie să fie golită și curățată de orice întinare, pentru ca Duhul Sfânt să locuiască în ea. Cu ocazia Cincizecimii, primii ucenici s-au pregătit pentru revărsarea Duhului Sfânt, prin mărturisirea păcatelor și renunțarea la ele, prin serioasă rugăciune și consacrare lui Dumnezeu. Aceeași lucrare este necesară acum, dar într-o măsură mai mare. După aceea, omul trebuie doar să ceară binecuvântarea și să aștepte ca Domnul să-și desăvârșească lucrarea cu privire la el. Dumnezeu a început această lucrare și o va duce la bun sfârșit, făcându-l pe om desăvârșit în Isus Hristos. Totuși harul reprezentat de ploaia timpurie nu trebuie să fie neglijat. Numai aceia care trăiesc în lumina pe care o au, vor primi o lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în exemplificarea virtuților creștine, nu vom recunoaște manifestarea Duhului Sfânt în ploaia târzie. Este posibil ca aceasta să vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne și nici nu o vom primi.

În niciun moment al experienței noastre nu ne putem lipsi de ajutorul care ne-a dat puterea de a face primul pas. Binecuvântările primite prin ploaia timpurie ne sunt necesare până la sfârșit. Totuși, doar acestea nu vor fi suficiente. Deși prețuim binecuvântările ploii timpurii, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că fără ploaia târzie, care să umple spicele și să maturizeze bobul de grâu, recolta nu va fi pregătită pentru seceriș, iar munca semănătorului va fi fost în zadar. Harul divin este necesar la început, harul divin este necesar la fiecare pas al înaintării și numai harul divin este în stare să desăvârșească lucrarea. Nu există niciun moment în care ne putem relaxa, într-o atitudine neglijentă. Să nu uităm niciodată avertizările lui Hristos: ‘Vegheați în rugăciune’, ‘Vegheați ... și rugați-vă neîncetat’. Legătura cu Dumnezeu în fiecare clipă este esențială pentru progresul nostru. Se poate să fi avut o măsură a Duhului lui Dumnezeu, totuși trebuie să căutăm fără încetare să primim tot mai mult, prin rugăciune și prin credință. Niciodată nu vom putea să ne întrerupem eforturile. Dacă nu progresăm, dacă nu cultivăm o atitudine corectă față de Dumnezeu, ca să putem primi atât ploaia timpurie, cât și ploaia târzie, ne vom pierde sufletul, iar răspunderea ne va aparține.”10

Acum, în timp ce noi ca biserică mondială încheiem 100 de ani de existență din momentul în care am fost organizați în mod oficial, este momentul să luăm în serios sarcina încredințată nouă. Este momentul să ne asigurăm de chemarea si alegerea noastră și să păstrăm legătura vitală cu Domnul, astfel încât „Acela care a început în voi această bună lucrare să o isprăvească până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Este timpul să ne luăm rămas bun de la lumea aceasta nelegiuită și să ne pregătim pentru apropiata venire a lui Isus pentru a putea merge la casa noastră cerească. Fie ca Domnul să binecuvânteze poporul Său din întreaga lume cu ploaia târzie!

Duhul Sfânt este dat numai acelor care caută cu umilință pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea și harul Său. Puterea lui Dumnezeu așteaptă să fie cerută și primită.

Referințe:
1. Sfaturi pentru sănătate, p. 222 (secțiunea 2, Sanatoriile—obiectivele și scopurile lor, Subcap. Slava evangheliei).
2. Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 133, cap. În Botez (6 mai).
3. My Life Today, p. 260.
4. Solii alese, vol. 2, p. 238 (cap. 25, Tărie în întristări).
5. My Life Today, p. 105.
6. Parabolele Domnului Hristos, p. 139 (cap. 12)
7. Solii alese, vol. 1, pp. 190, 191 (cap. 13, Importanța primirii Duhului Sfânt).
8. Hristos lumina lumii, p. 22 (cap. 1, „Dumnezeu cu noi“).
9. Ibid., p. 672 (cap. 73, „Să nu vi se tulbure inima“). [sublinieri adăugate]
10. Mărturii pentru pastori, pp. 507, 508 (cap. 71, Rugați-vă pentru ploaia târzie).