Sabat, 13 decembrie 2025. NĂSCUT ȘI CRESCUT PENTRU A SERVI

de CRISTIAN PAULESCU – ROMÂNIA 

DE CE 100 DE ANI? 

„Biserica lui Dumnezeu este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, și misiunea ei este de a duce lumii evanghelia. De la început, a fost planul lui Dumnezeu ca prin biserica Sa să fie reflectată asupra lumii plinătatea și suficiența Sa. Membrii bisericii, cei pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, trebuie să manifeste slava Sa.“1 

Ca o moștenire finală înainte de înălțarea Sa, Domnul nostru Isus Hristos a dat marea misiune poporului Său. Cu acea declarație monumentală, biserica a fost instituită în această lume plină de păcat pentru a lucra pentru convertirea sufletelor. Biserica a fost mandatată să împărtășească evanghelia veșnică fiecărei ființe umane. Timpul, talentele, și resursele ne sunt încredințate—toate cu scopul acesta ca obiectiv suprem. 

Privind la condiția dezastruoasă a lumii noastre, ca biserică a lui Hristos ar trebui să ne punem serios întrebări cum ar fi: „Nu sunt încă multe lucruri pe care noi să le facem pentru Hristos? Nu există o mare responsabilitate pe care cumva am trecut-o cu vederea? Nu am făcut noi un legământ cu Isus, care este încă neîndeplinit de partea noastră?” 

Ne ascundem în spatele scuzelor, însă problema nu este comunismul, nici catolicismul, nici liberalismul, nici modernismul. Problema este creștinismul adormit! Chiar contează oare pentru veșnicie ceea ce fac? Chiar avansează aceasta cauza lui Hristos? Dacă nu, indiferent ce alegem să facem, nu valorează nimic. Cineva a remarcat la un moment dat că Dumnezeu nu inten-ționează ca biserica să fie un frigider în care evlavia să fie păstrată pentru a nu putrezi, ci mai degrabă, ea trebuie să fie un incubator în care să se nască noi convertiți. 

CĂMINUL—PRINCIPALA ȘCOALĂ MISIONARĂ 

„O familie bine ordonată, bine disciplinată, vorbește mai mult în favoarea creștinismului decât toate predicile care pot fi ținute. O astfel de familie dă dovadă că părinții au avut succes în urmarea indicațiilor lui Dumnezeu, iar copiii lor Îi vor servi în biserică. Influența lor crește; pentru că pe măsură ce ei împart, primesc să împartă din nou. Tatăl și mama găsesc ajutoare în copiii lor, care dau altora aceeași instruire primită în cămin. Vecinătatea în care trăiesc este ajutată, pentru că în ea ei au fost îmbogățiți pentru timp și pentru veșnicie.“2 

„[Dumnezeu] dorește să vadă adunat din căminele poporului nos-tru o companie numeroasă de tineri care, datorită influențelor evlavioase din căminele lor, și-au supus Lui inimile, și care merg să îi aducă Lui cel mai înalt serviciu al vieților lor.”3 

RESPONSABILITATEA  PĂRINȚILOR 

Apostolul declară: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.“ (3 Ioan 1:4). 

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu copilași. De ce ne-au fost dați? Să fie crescuți pentru El. Care este responsabilitatea noastră? Biblia ne spune: „Învață pe copil calea pe care să o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“ (Proverbe 22:6). 

„Administrarea și instruirea copiilor este cea mai nobilă lucrare misionară pe care o poate face un bărbat sau o femeie... 

Avem nevoie de fervoare misionară în căminele noastre, ca să putem aduce Cuvântul vieții înaintea membrilor familiilor noastre și să îi conducem să caute un cămin în împărăția lui Dumnezeu.“4 

Este minunat atunci când pă-rinții îl aduc pe micuțul lor să fie binecuvântat și dedicat lui Dumnezeu, însă acest lucru nu este suficient. Următorul pas vital pentru a continua să aibă această binecuvântare—educarea copilului cu scopul expres ca acesta să Îi slujească lui Hristos pentru înaintarea împărăției Sale. Fiecare copil este chemat să devină un instrument pentru salvarea altora. Există două direcții posibile de slujire pentru copiii noștri: „Copiii pot fi instruiți pentru a sluji păcatului sau pentru a sluji neprihănirii.“5 

ÎNVĂȚÂND SĂ SLUJEASCĂ 

„Acordați copiilor câteva dintre orele voastre libere; asociați-vă cu ei în lucrarea lor și în jocurile lor, și câștigați-le încrederea. Cultivați prie-tenia cu ei.“ 6 

Poate ești pornit pe datul de sfaturi, și fiecare secundă poate emiți asemenea unui radio, transmițând ceva sfaturi. Însă, în loc de a da copilului tău doar sfaturi, ar trebui să îi oferi inima ta. Învață-l pe copil multe, vorbind doar câte puțin. 

„Fiecare mamă ar trebui să aibă timp să ofere copiilor ei aceste mici gingășii care sunt atât de esențiale în timpul prunciei și a copilăriei. În acest mod, mama va lega inimile și fericirea copiilor de ale ei. Ea este pentru ei ceea ce este Dumnezeu pentru noi.“ 7 

Cum îi învățăm pe copiii noștri să slujească? Oferindu-le dragoste. Iubite părinte, o viață trăită frumos înseamnă a te oferi în mod iubitor copiilor și soției sau soțului, a oferi vârstnicilor o mână de ajutor, a asculta cu atenție durerea unei persoane căzute, a oferi darul prezenței tale oricui ar avea nevoie de ajutorul tău. 

Timpul de acum ne-a fost dat ca să putem muri față de noi înșine și să experimentăm o înviere în Hristos. 

„Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.“ (2 Corinteni 5:15) 

Există o singură cheie pentru eficiență și rodnicie. Isus explică: pentru ca un grăunte de grâu să aducă rod, trebuie să moară. Și apostolul Pavel spune: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.“ (Galateni 2:20, sublinierea adăugată). Când Hristos trăiește în noi, care va fi rezultatul? Vom trăi viața Lui. Dar cum a fost viața Lui în timp ce era pe pământ? Întreaga Sa viață a fost pur și simplu o viață de slujire, plină de dragoste. 

PUTEREA EXEMPLULUI 

„Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți!“ (Filipeni 4:9, s.ad.) 

„Cel care vrea să devină un sfânt în cer trebuie mai întâi să devină un sfânt în propria sa familie. Dacă tații și mamele sunt creștini adevă-rați în familie, ei vor fi membri utili ai bisericii și vor fi capabili să conducă lucrurile din biserică și din societate în același fel în care conduc problemele familiei. Părinți, nu lăsați ca religia voastră să fie doar o declarație, ci ea să devină o realitate... Dacă nu manifestați blândețe, amabilitate și curtenie în căminul vostru, religia voastră va fi în zadar. Dacă ar exista mai multă religie sinceră în cămin, ar fi mai multă putere în biserică.“8 

„Căminul creștin este o parabolă, ilustrând excelența adevăratelor principii ale vieții. O astfel de ilus-trație va fi o putere spre bine în lume… Când tinerii ies dintr-un astfel de cămin, lecțiile pe care le-au învățat ei sunt împărtășite.“9 

Vrem ca copiii noștri să fie exemple demne de imitat, și acest lucru e bun. Este o dorință nobilă, însă ceea ce sunt ei astăzi este rezultatul a ceea ce am trăit noi ieri. Ceea ce am semănat ieri, recoltăm astăzi. Este necesar ca tații să fie preoți ai gospodăriei, ai căminului. E nevoie ca mamele să își crească copiii pentru Domnul. Copiii trebuie să fie atinși de puterea divină. Și cuvântul nostru cheie ar trebui să fie nu „mâine“, ci „acum sau niciodată”. 

Fără „trântori” 

„Copiii ar trebui să fie învățați de foarte mici să fie utili, să se ajute singuri și să îi ajute pe alții.“10 

„Părinții ar trebui să îi învețe pe copiii lor că lenea este păcat. 

Nu există nimic ce conduce mai sigur la rău decât a ridica de la copii toate poverile, lăsându-i să ducă o viață leneșă, fără scop, să nu facă nimic sau să se ocupe cu ce doresc ei.“11 

„Nu există trântori în gospodăria credinței. Fiecare membru al familiei are o sarcină încredințată lui, o parte din via Domnului, în care să lucreze.“12 

Ce impact are asupra copiilor noștri modul în care îi învățăm noi? Vor fi ei plini de viață sau doar își vor petrece viața putrezind? Odată ce te gândești doar la tine, devii semeț, arogant. Acesta este modul în care vor crește copiii care își îngăduie această atitudine. Rezultatul va fi o generație insuficient dezvoltată, plictisită, inactivă pentru Dumnezeu. Dumnezeu și biserica Sa nu au nevoie de părinți și copii care își îngroapă talanții în pământ. Biserica lui Dumnezeu are nevoie de lucrători activi, nu de spectatori. 

În cer se desfășoară în mod constant o activitate. Acolo nu există le-neși. `Tatăl Meu lucrează,´ a spus Hristos, ´și Eu, de asemenea lucrez.´”13 

APRINZÂND FOCURI 

„O lampă, oricât de mică, dacă este menținută arzând, poate fi mijlocul de a lumina multe alte lămpi.“14 

Prin natura sa, focul dă naștere la foc. Dacă este înconjurat de alt material inflamabil, e nevoie doar de o scânteie de la nicovală pentru a aprinde un foc. Însă de la o singură lumânare, mii de alte lumânări pot fi aprinse. Ioan Botezătorul a declarat că Cel care urma să vină după el urma să „boteze cu Duhul Sfânt și cu foc.” Aceasta este cea mai mare nevoie a zilelor noastre—o biserică botezată cu foc. Acesta este lucrul de care se tem diavolul și împărăția sa—o biserică aprinsă de focul dragostei divine. Cine i se poate împotrivi? Dragostea pentru Dumnezeu va fi ca un dinam puternic, ce te împinge să îndrăznești lucruri mari pentru Dumnezeu. Iubiți tineri și dragi părinți, acum nu este timpul să stingem Duhul și să limităm puterea lui Dumnezeu, ci mai degrabă să înaintăm prin credință! 

„Fiecare adevărat ucenic este născut în împărăția lui Dumnezeu ca un misionar. Cel care bea din apa vie devine un izvor de viață.“15 

„Dumnezeu va mișca oameni din poziții umile să declare mesajul adevărului prezent. Mulți astfel de oameni vor fi văzuți grăbindu-se încoace și încolo, constrânși de Duhul lui Dumnezeu să dea lumină celor din întuneric. Adevărul este ca un foc în oasele lor, umplându-i cu o dorință arzândă de a-i lumina pe cei ce stau în întuneric. Mulți, chiar dintre cei needucați, vor proclama cuvântul Domnului. Copiii vor fi constrânși de Duhul Sfânt să meargă să declare mesajul cerului. Duhul va fi revărsat asupra celor care se supun îndemnurilor Sale. Dând la o parte regulile constrângătoare ale oamenilor și mișcările precaute, ei se vor alătura armatei Domnului.“16 

CUM POT SĂ DEZVOLT EU DARUL DE CARE LUMEA ARE CEA MAI MARE NEVOIE? 

„Tinerii au nevoie să fie învățați că viața înseamnă muncă serioasă, responsabilitate și purtare de poveri. Ei au nevoie de o instruire care îi va face practici—bărbați și femei care pot să se descurce în situații de urgență. Ei trebuie să fie învățați că disciplina muncii bine conduse, sistematice, este esențială, nu doar ca o protecție împotriva vicisitudinilor vieții, ci ca un ajutor pentru o dezvoltare completă.“17 

E NEVOIE DE: 

1. Tineri pioși. Tinerii au nevoie să învețe cum să Îl iubească pe Hristos și împărăția Sa, cum să se dedice din toată inima slujirii Lui, cum să fie gata de orice tăgăduire de sine, de orice sacrificiu de sine și pentru orice lucrare la care s-ar putea să îi cheme El. Este necesar să acționeze eficient pentru Hristos în orice loc—acasă sau departe de casă, în înalta societate sau în afara ei. Hristos nu a intenționat ca tinerii să trăiască într-o stare de mediocritate. 

2. Tineri cu minți dezvoltate. Se vor mulțumi tinerii creștini doar cu mediocritate în lucrarea lor pentru împărăția Răscumpărătorului, în timp ce oamenii din lume tind după excelență în activitățile și ocupațiile lor? Aveți grijă să nu pervertiți dependența voastră de ajutorul divin, crezând că zelul inimii va fi o compensație pentru lipsa cunoș-tinței. Porunca este: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta“—și aceasta se aplică în aceeași măsură atât la servirea Lui cât și la a-L iubi. Tinerii noștri au nevoie de o minte echilibrată și cultivată. 

3. Tineri jertfitori de sine. „Trăiește clipa“ nu este ceva de apucat, ci mai degrabă ceva ce trebuie sacrificat. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu, că a dat...“ Dumnezeu L-a dat pe Isus ca Dar, ca noi să putem deveni dătători. Acum mai mult decât oricând, este nevoie de slujitori consacrați lui Hristos. 

„Fiecare tânăr, fiecare copil are o lucrare de făcut pentru Dumnezeu și pentru înălțarea omenirii.“18 

CEL MAI ÎNALT PRIVILEGIU 

Iubiți tineri, puteți fi sclavi ai progresului material sau profesional, sclavi ai ceasului vostru, sau ai telefonului, sau ai unui alt aparat, sclavi ai bunăstării, sau sclavi ai unui vis greșit înțeles. Toate acestea sau alte forme de servitudine înseamnă o viață irosită. A fi asemenea lui Hristos nu înseamnă să fii o persoană care urcă scara socială; nu înseamnă să fii obsedat de control, nu înseamnă a trăi în confort, ci, mai degrabă, înseamnă a da. Tot ceea ce contează cu adevărat este bazat pe dăruire, și viața nu merită trăită fără generozitate. A da înseamnă a deține, în fapt. Vrei să Îl constrângi pe Hristos din tine să nu Se ofere pe Sine Însuși? Dacă vrei să faci aceasta, El nu va trăi în tine ci, în schimb, mai degrabă tu vei rămâne servul propriului tău egoism. 

Poate că nu vei face lucruri mari; poate nu ești chemat să fii un angajat al bisericii. Niciun serviciu nu e prea mic și niciunul nu e prea mare. Mulți vor să schimbe lumea, dar prea adesea nimeni nu vrea să îndeplinească lucrurile mici care fac o persoană să se simtă iubită. Măsura cu care dai, este măsura cu care primești. 

„Nu este un privilegiu să fii astfel partener cu Isus? Nu este o onoare să fii în legătură cu marea lucrare de salvare de suflete, îndeplinind partea desemnată nouă de Salvatorul nostru? Și nimeni nu poate să dea o binecuvântare altora fără să fi primit el însuși beneficii. ´Cel ce udă pe alții, va fi udat și el.´ (Proverbe 11:25).“19 

„Credința noastră trebuie să fie bogată în fapte bune, căci credința fără fapte este moartă. Fiecare datorie îndeplinită, fiecare sacrificiu făcut în numele lui Isus aduce o răsplată neîntrecut de mare. În însuși actul datoriei, Dumnezeu vorbește și dă binecuvântarea Sa. Însă El cere de la noi o predare deplină a fa-cultăților. Mintea și inima, întreaga ființă, trebuie date Lui, sau altfel nu vom deveni adevărați creștini.“ 20 

RĂSPLATA 

„Voi, dar, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată!” (2 Cronici 15:7). 

Iubiți tineri, iubiți părinți, trăiți fiecare zi ca și când ați avea o boală terminală. Dați astăzi ceea ce primiți de la Hristos. Lumea are nevoie disperată de manifestarea dragostei lui Dumnezeu. Sper ca cel puțin după 100 de ani de existență, Mișcarea de Reformă să poată reverbera sub puterea dragostei și adevărului în Hristos. Mă rog fierbinte ca această Mișcare să nu fie sufocată, ci mai degrabă să erupă ca un vulcan, și întregul pământ să fie cuprins de dragostea lui Dumnezeu. 

Veți fi voi, iubite tânăr și iubiți părinți, incluși în această mișcare care în curând va înconjura pământul cu slava lui Dumnezeu? Acest cutremur de dragoste va ajunge la toate marginile pământului—și va străpunge veșnicia și va continua acolo. Alegerea este a voastră. Ale-geți înțelept! Alegeți să ardeți pentru Hristos! Fiți o lumină! 

Referințe: 

1. I.F.A., p. 9, cap.1, Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa.
2. C.A., p. 32, cap. 4, Influența extinsă a căminului, Sublinierea adăugată.
3. Sf.p.p.e., p. 131, secțiunea 4, cap. Păzindu-i pe cei tineri, subcap. O instruire misionară).
4. Î.C., p. 476, cap. 73.
5. Sf. p.p.e., p. 108, secțiunea 4, subcap. Prima școală a copilului).
6. C.A., p. 192, cap. 30.
7. Ibid, p. 197.
8. Ibid., p. 317-319, cap. 54, Religia în cămin [Sublinierea adăugată]).
9. Ibid., p. 31, cap. 4, Influențele extinse ale căminului,[Sublinierea adăugată]).
10. Ibid. p. 283, cap. 49, Ajutoarele mamei.
11. Ibid. p. 284.
12. Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 454, cap. 40.
13. C.A., p. 287, cap. 49.
14. Idem.
15. H.L.L., p. 195, cap. 19.
16. Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p.26, 27, cap. 4, Lucrători din rânduri).
17. Educația, p. 215, cap. Lucrul manual.
18. C.A., p. 280, cap. 48.
19. Sf.pt.S., p. 508, secțiunea 11, Lucrarea misionară medicală, cap. Evanghelizarea medicală, subcap. Tineri promițători să fie selectați.
20. Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 145, Ascultare de bună voie.