Sabat, 6 decembrie 2025. LA GURA SOBEI

DE MIGUEL MENDOZA - AUSTRALIA 

INTRODUCERE 

 

„Căminele noastre trebuie să fie făcute un Betel, inimile noastre, un altar. Oriunde dragostea lui Dumnezeu este cultivată în suflet, acolo va fi pace, acolo va fi lumină și bucurie. Isus vrea să vadă căsnicii fericite, cămine fericite.“1 

În anii 1800, în contextul american, căminul era o parte centrală a vieții de familie, în special în era dinaintea încălzirilor centrale moderne sau a electricității. Era locul în care familiile se adunau pentru căldură, lumină și părtășie. Sora White folosește expresia „la gura sobei“ sau „cămin, șemineu“ pentru a sublinia angajamentul personal, rela-țional și spiritual într-un context pe care audiența ei l-ar recunoaște imediat ca familiar și plin de sens. Ca urmare, pentru ea „la gura sobei“ nu este doar un loc fizic; este un simbol al apropierii, încrederii, și al oportunității de a influența cu scopul de a-i instrui pe cei dintr-o gospodărie să trăiască la nivelul luminii pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său și pentru a o împăr-tăși lumii. Acum, păstrând în minte acest lucru, să analizăm subiectul nostru de astăzi și să învățăm din diferitele lecții pe care le putem obține din cuvântul lui Dumnezeu și de sub pana Inspirației. 

ÎN COPILĂRIE 

În timpul copilăriei, chiar dacă orașul meu natal era un loc rece în majoritatea anului, nu aveam o sobă ca atare. Însă îmi amintesc de faptul că în căminul nostru era un loc unde ne puteam strânge, ca și când am fi fost „în jurul sobei” în timpul de închinare și cu alte ocazii, și să petrecem câteva minute lăudându-L pe Dumnezeu și studiind cuvântul Său. Mama putea să ne împăr-tășească lecții de viață importante, pe care încă mi le amintesc cu drag. Ea urma instrucțiunile găsite în Proverbe 22:6: „Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.“ Pot să observ în mod clar în experiența mea faptul că aceste lecții au fost foarte importante în a mă ajuta să iau decizii care aveau să hotărască dacă Îl voi urma sau nu pe Domnul. Îi mulțumesc Domnului pentru Cuvântul Său și pentru promisiunile găsite în el. 

„În copilărie și tinerețe, caracterul este cel mai impresionabil. Puterea auto-controlului ar trebui dobândită atunci. La gura sobei și la masa familiei, se exercită influențe ale căror rezultate sunt la fel de trainice ca veșnicia. Mai mult decât orice înzestrare naturală, obiceiurile formate în primii ani de viață determină dacă un om va fi biruitor sau învins în bătălia vieții.“2 

AVRAAM ȘI SARA 

Auzim despre Avraam, despre credința sa, despre defectele sale, dar, de asemenea, și despre lucrarea pe care a făcut-o cu cei din casa sa— și aceasta îi include pe oamenii care lucrau pentru el, servitorii săi. El a primit o promisiune de la Dumnezeu: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.“ (Geneza 12:3). De ce aveau să fie binecuvântate în El toate familiile pământului? Pentru că prin legătura sa cu Hristos, el a dat un exemplu de ascultare a vocii lui Dumnezeu, după cum citim în Geneza 26:5. „Pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.“ Nu doar atât, ci el urma să își învețe și să își instruiască familia în căile Domnului care a mărturisit: „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Geneza 18:19). Cu toate acestea, el nu era singur în această misiune. Sara, soția sa, era cu el și împreună au îndeplinit o lucrare excelentă „la gura sobei”, întrucât ei au instruit îndeaproape pe fiecare din căminul lor, în timp ce călătoreau spre țara promisă: „Între ei au fost mulți care erau conduși de considerații mai înalte decât cele de slujire și interese proprii. În timpul șederii lor în Haran, atât Avraam cât și Sara îi conduseseră pe alții să se închine adevăratului Dumnezeu și să Îi slujească. Aceștia s-au atașat de gospodăria patriarhului și l-au însoțit în țara promisă.”3 Din experiența lui Avraam și Sara de a lucra împreună pentru împărăția lui Dumnezeu, este în mod clar evident că atât tatăl cât și mama joacă un rol important în educarea căminului lor în căile Domnului. 

PĂRINȚI ȘI FAMILII 

 

În slujirea mea, cu diferite ocazii când vizitam familii, am participat la momente de închinare cu acestea, „la gura sobei”. Este frumos să observi conștiinciozitatea și eforturile depuse de părinți pentru a avea acest timp important ca familie. Este o binecuvântare să te rogi, să lauzi și să citești împreună, punând deoparte un timp specific pentru a veni laolaltă pentru adorarea Domnului nostru, și pentru a avea conversații profunde despre lucruri spirituale. Astfel, ei îndeplinesc datoria de a înălța contra săgeților vrăjmașului drapelul pătat de sânge al lui Emanuel. Este important să nu uităm că familia este cel mai bun câmp misionar. 

„Părinții ar trebui să vorbească micuților lor despre Isus și despre planul de mântuire. Ei ar trebui să întrețeasă lecții prețioase despre viața și caracterul lui Hristos în mințile copiilor lor, ca ei să poată deveni urmașii lui Hristos și moștenitori ai vieții veșnice. Se vorbește mult despre lucrarea misionară din țări străine, însă lucrarea din cămin este neglijată. Cel mai măreț câmp de misiune este chiar la gura sobei noastre, și marea noastră nevoie este aceea de tați și mame în Israel. Când părinții încep să realizeze marea responsabilitate care zace asupra lor, ei vor începe această lucrare misionară din cămin, și își vor instrui copiii pentru cer. Ei vor da celor mici învățătură peste învățătură, și precept peste precept.“4 „Lucrarea noastră pentru Hristos trebuie să înceapă cu familia din cămin. Educația tinerilor trebuie să fie de o natură diferită de cea care a fost în trecut. Bunăstarea lor cere mult mai mult efort decât li s-a acordat. Nu există niciun câmp misionar mai important decât acesta. Prin precept și exemplu, părinții trebuie să îi învețe pe copiii lor să lucreze pentru cei neconvertiți. Copiii ar trebui să fie astfel educați încât să simpatizeze cu cei vârstnici și asupriți și să încerce să aline sufe-rințele celor săraci și în suferință. Ei ar trebui să fie învățați să fie sârgu-incioși în eforturi misionare; și din cei mai fragezi ani, tăgăduirea de sine și sacrificiul pentru binele altora și pentru înaintarea cauzei lui Hristos ar trebui să le fie imprimate, ca ei să poată fi conlucrători cu Dumnezeu. 

Dar dacă ei vor învăța vreodată să facă adevărată lucrare misionară, ei trebuie să învețe să lucreze mai întâi pentru cei de acasă, care au un drept natural la serviciile lor de iubire. Fiecare copil ar trebui să fie instruit să poarte partea sa de slujire în cămin. El nu ar trebui să se rușineze niciodată să își folosească mâinile pentru a ridica poverile căminului sau picioarele sale în a alerga la îndeplinirea treburilor. În timp ce este astfel angajat, el nu va merge pe căile neglijenței și păcatului. Cât de multe ore sunt irosite de copii și tineri, care ar putea fi folosite pentru a lua pe umerii lor tineri și puternici, și pentru a ajuta la purtarea respon-sabilităților pe care cineva trebuie să le poarte, arătând astfel un interes iubitor față de tatăl și de mama!Ei trebuie, de asemenea, să fie înră-dăcinați în adevăratele principii ale reformei sănătății și în grija pentru propriile lor corpuri.“5 

„Aici, lucrând pentru Domnul, suntem îndemnați să îi întâlnim pe oameni acolo unde ei se simt confortabil, în căminele lor, și să folosim acel spațiu intim pentru a împărtăși credința. Condițiile de la gura sobei implică o interacțiune relaxată, personală, în contrast cu predicile formale sau dezbaterile publice.“ 

Cu toate acestea, „acest câmp din cămin a fost în mod rușinos neglijat de mulți, și este timpul ca resursele divine și remediile divine să fie prezentate, ca această stare de rău să fie corectată. Ce scuză pot aduce pretinșii urmași ai lui Hristos pentru că neglijează să îi instruiască pe copiii lor de a lucra pentru El?“6 

Iubiți părinți, acasă, tinerii noștri au nevoie de grijă specială, întrucât vedem că relele din lume cresc în mod constant. „Răul uriaș al necumpătării își îndeplinește lucrarea vătămătoare în țara noastră. Satan are agenții săi pretutindeni, care sunt instrumente în mâinile sale, pentru a-i ademeni și ruina pe tinerii noștri. Nu va fi auzită vocea de avertizare chiar în căminul vostru? Nu îi vom conduce noi, prin precept și exemplu, pe tinerii noștri să își dorească să atingă ținte înalte, să aibă obiective nobile și scopuri sfinte? Această lucrare nu este o lucrare ușoară sau mică; dar este o lucrare care se va merita. Un tânăr care a fost instruit prin educație corectă în cămin, va aduce materiale solide la clădirea caracterului său, și prin exemplul și viața sa, dacă puterile sale sunt în mod corect folosite, va deveni o putere în lumea noastră pentru a-i conduce pe alții în sus și înainte pe cărarea neprihănirii. Salvarea unui suflet înseamnă salvarea multor suflete.“7 

SLUJITORII EVANGHELIEI 

În cartea Evanghelizare, de exemplu, solul Domnului face un apel: „Tuturor celor care conlucrează cu Hristos, le-aș spune: ´Oriunde obțineți acces la oameni lângă gura sobei, folosiți ocazia voastră. Luați-vă Biblia și deschideți înaintea lor marile ei adevăruri.´”8 Aici, lucrând pentru Domnul, suntem îndemnați să îi întâlnim pe oameni acolo unde ei se simt confortabil, în căminele lor, și să folosim acel spațiu intim pentru a împărtăși credința. Spațiul „de la gura sobei” implică o inte-racțiune relaxată, personală, în contrast cu predicile formale sau dezbaterile publice. O abordare de la inimă la inimă este încurajată în răspândirea mesajului lui Dumnezeu, care se aliniază cu accentul pe creștinismul practic și slujirea personală. 

Un alt apel important făcut la aceia dintre noi care suntem implicați în lucrarea de slujire și ca lucrători biblici: „Frații mei din lucrarea de slujire, deschideți ușile voastre tinerilor care sunt expuși ispitelor. Veniți aproape de ei prin eforturi personale. Răul îi invită din fiecare parte. Căutați să le treziți interesul pentru ceea ce îi va ajuta să trăiască o viață mai înaltă. Nu stați departe de ei. Aduceți-i în căminul vostru; invitați-i să vi se alăture în jurul altarului familiei. Să ne amintim cerința lui Dumnezeu față de noi de a face cărarea spre cer strălucitoare și atrăgătoare.”9 

„Am văzut că predicatorii care lucrau în cuvânt și doctrină au o mare lucrarea înaintea lor, și o responsabilitate grea zace asupra lor. Am văzut că atunci când lucrează, ei nu vin suficient de aproape de inimi. Lucrarea lor este prea generală, și adesea prea dezorganizată. Lucrarea lor trebuie să se concentreze tocmai pe acei pentru care lucrează. Când predică de la amvon, lucrarea lor abia a început. Ei trebuie să pună în practică ceea ce predică, păzindu-se întotdeauna să nu aducă reproș asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei ar trebui să ilustreze prin exemplu viața lui Hristos. (1 Corinteni 3:9). ´Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu´. (2 Corinteni 6:1). ´Noi, dar, ca împreună lucrători cu El, vă implorăm, de asemenea, să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu.´ Lucrarea predicatorului nu este încheiată atunci când el pleacă de la amvon. El nu ar trebui să își arunce atunci povara și să își ocupe mintea cu scrisul sau cititul, decât dacă acest lucru este într-adevăr necesar; ci ar trebui să continue lucrarea sa publică prin eforturi private—lucrând personal pentru suflete, oriunde se oferă o ocazie—conversând în jurul sobei, implorând și chemând suflete în locul lui Hristos, să se împace cu Dumnezeu. Lucrarea noastră de aici se va încheia curând, și `fiecare om va primi răsplata sa, conform propriei sale lucrări.´“10 

„Aceste eforturi de la gura sobei, această lucrare din cămin este însoțită de succes marcant. Încercați-o, fra-ților, în slujirea voastră. Unii dintre predicatorii noștri nu iubesc acest gen de efort. Ei îl evită. Există o cruce care este atașată acestor eforturi personale, însă aceasta este truda pe care oamenii trebuie să o aibă, dacă adoptă un adevăr nepopular. În contactul acesta strâns cu sufletele care sunt în întuneric, lumina noastră poate să strălucească mai eficient, direct asupra întunericului, și ei vor vedea din com-portamentul, conversația și manierele noastre solemne, totuși vesele și politicoase, că harul lui Dumnezeu este cu noi, și că pacea cerului este adusă în căminele lor. Ei vor fi încântați de adevărul care este însoțit de rezultate atât de binecuvântate.“11 

Următorul citat este parte din remarcile adresate predicatorilor adu-nați în Conferința Generală din Battle Creek, Michigan, în întâlnirea lor de dimineață din 9 noiembrie 1883: „Ce încredere sacră ne-a încredințat Dumnezeu, făcându-ne slujitorii Săi pentru a ajuta în lucrarea de salvare a sufletelor! El ne-a încredințat adevăruri mărețe, un mesaj foarte solemn, care pune la încercare lumea. Datoria noastră nu este pur și simplu de a predica, ci de a sluji, de a veni aproape de inimi, de a depune eforturi personale la gura sobei. Ar trebui să ne folosim cu îndemânare și înțelepciune talanții încredințați, ca să putem prezenta lumina prețioasă a adevărului în modul cel mai plăcut, modul cel mai eficient de a salva suflete.”12

CREȘTINI DEVOTAȚI 

 

Domnul Isus a dat poporului Său o misiune care ar trebui împlinită imediat. Citim în Matei 28:19, 20: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” Este privilegiul nostru de a auzi aceste cuvinte și a acționa ca urmare a lor. „Nu este scopul lui Dumnezeu ca predicatorii să fie lăsați să îndeplinească cea mai mare parte a lucrării de semănare a semințelor adevărului. Oamenii care nu sunt chemați în lucrarea de slujire a evangheliei trebuie să fie încurajați să lucreze pentru Stăpânul, conform cu diferitele lor abilități. Sute de bărbați și femei, care acum stau în indolență, ar putea să îndeplinească un serviciu acceptabil. Ducând adevărul în căminele vecinilor și prietenilor lor, ei ar putea să îndeplinească o lucrare măreață pentru Stăpânul. Dumnezeu nu Se comportă preferențial. El va folosi creștini umili, devotați care au dragoste de adevăr în inimile lor. Aceștia să se angajeze în serviciu pentru el, îndeplinind lucrarea din casă în casă. Stând la gura sobei, astfel de oameni—dacă sunt umili, discreți și evlavioși—pot face mai mult pentru a împlini nevoile reale ale familiilor, decât poate un predicator.“13 Pentru oricine care se angajează în această lucrare importantă, gura sobei devine un loc natural pentru a împărtăși evanghelia și lecții despre familie, credință, și evanghelizare. „Prezentarea adevărului, în dragoste și simplitate, din casă în casă, este în armonie cu instrucțiunea dată de Hristos ucenicilor Săi, când i-a trimis în prima lor călătorie misionară. Prin cântări de laudă, prin rugăciuni umile, din inimă, mulți vor fi atinși. Lucrătorul divin va fi prezent pentru a trimite convingere în inimi. ´Eu sunt întotdeauna cu voi,´ este promisiunea Sa. Cu asigurarea prezenței permanente a unui asemenea ajutor, putem lucra în credință, speranță și curaj.“14 

Ca urmare, vrei tu să fii folosit de Dumnezeu ca un instrument umil în conducerea altora spre piciorul crucii? 

„Una dintre cele mai eficiente căi prin care lumina poate fi comunicată este prin efort personal. În cercul familiei, la gura sobei vecinului, la marginea patului bolnavului, într-un mod liniștit poți citi Scripturile și rosti un cuvânt pentru Isus și adevăr. Astfel poți semăna sămânța prețioasă care va încolți și va aduce roade.“15 

APELUL LUI DUMNEZEU 

 

După cum am studiat astăzi, există o lucrare importantă de îndeplinit „la gura sobei”, fie la noi acasă, sau la altcineva. Ca biserică, trebuie să înțelegem că lucrarea spirituală nu se limitează doar la clădirea bisericii—ea este cea mai eficientă în momentele private de zi cu zi. Gura sobei, în sensul acesta, este locul cel mai bun pentru construirea relațiilor și plantarea semințelor credinței și adevărului, departe de rigiditatea locurilor formale. Iubită familie a Mișcării de Reformă, să Îi cerem Domnului să ne deschidă mințile și inimile pentru a primi acest mesaj și a pune la inimă următorul apel pe care El îl are pentru tine și pentru mine, când încheiem acest subiect: 

„Domnul va investiga modul în care am folosit talanții pe care El ni i-a încredințat. El a plătit prețul cu propriul Său sânge și cu tăgăduirea Sa de sine și sacrificiul și suferințele Sale, pentru a-Și asigura serviciul de bună voie al fiecărui suflet ca lucrător împreună cu Dumnezeu. O, dacă fiecare și-ar simți responsabilitatea în fața lui Dumnezeu de a folosi în mod înțelept darurile din talentele încredințate, ce câștig ar fi adus lui Dumnezeu prin Isus Hristos! Acel un talent poate să crească și va crește prin folosire. Darul considerat cel mai neînsemnat, slujirea cea mai umilă, pot să ajungă la minți și să influențeze inimi pe care cei care posedă talente mai mari nu ar putea să le atingă. 

Acum, acum, acum este timpul nostru cel mai favorabil de a lucra. Vizitele individuale sunt de mare valoare. În dragoste pentru Isus Hristos și în dragoste pentru sufletele umane, adevărul trebuie dus fiecărei familii, povestit în fiecare cămin la care este posibil să aveți acces... Țineți minte că Duhul Sfânt este lucrătorul. Agentul uman care lucrează pentru Dumnezeu nu este singur... 

Lucrați cu perseverență, cu gin-gășie, compasiune și spirit de rugăciune, și dragostea va face mai mult decât predicile. Domnul Isus, dându-și viața Sa pentru salvarea lumii din blestemul păcatului, avea în vedere lucruri mai mari decât au văzut până acum ochii noștri. Duhul Sfânt așteaptă canale prin care să lucreze... Satan nu va triumfa totdeauna. Spiritul lui Dumnezeu va fi revărsat asupra bisericii imediat ce vasele sunt pregătite să Îl primească.” 16 

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze din abundență și să ne ajute să îndeplinim această lucrare „la gura sobei”. Amin! 

Referințe: 

 

1. Credința prin care trăiesc, p. 255 (cap. Dragostea care durează) [sublinierea adăugată].
2. Îndrumarea copilului, p. 202 (cap. 37, Puterea obiceiului).
3. Patriarhi și profeți, p. 127, cap. 11, Chemarea lui Avraam, sublinierea adăugată).
4. The Review and Herald, 21 aprilie 1891.
5. Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 429, cap. 54, Lucrarea misionară din cămin, subcap. Familia ca un câmp misionar).
6. Ibid., p. 430, cap. 54, Lucrarea misionară din cămin, subcap. Familia ca un câmp misionar).
7. The Review and Herald, 10 iulie 1888 [Sublinierea adăugată].
8. Evanghelizarea, secțiunea 13, Lucrarea personală, subcap. Câștigând familii.
9. Slujitorii evangheliei, p. 212, Secțiunea 6, Sub-păstorul, cap. „Paște mielușeii mei“, subcap. Tinerii să îndeplinească o parte în lucrarea bisericii).
10. Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 432, cap. 79, Comunicări pentru prezbiterul Hull.
11. Manuscript Releases, vol. 7, p. 37.
12. The Review and Herald, 15 aprilie 1884.
13. Slujirea medicală, p.109 cap. subcap. [Sublinierea accentuată]
14. Christian Service, p. 114. 15. Ibid., p. 118. 16. That I May Know Him, p. 330.