Vineri, 12 decembrie 2025. CREDINȚA TA TE-A FĂCUT SĂNĂTOS

de RICARDO GAYE – ANGOLA 

„Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui!” Era o femeie sărmană cea care a rostit aceste cuvinte—o femeie care timp de doisprezece ani suferise de o boală care îi făcea viața o povară. Ea cheltuise toate mijloacele ei pentru doctori și remedii, doar pentru a fi declarată incurabilă. Însă când a auzit de Marele Vindecător, speranța ei a înviat. Ea se gândea: `Numai să pot să ajung suficient de aproape să pot vorbi cu El, și aș putea să fiu tămăduită!´ 

„Hristos era pe drum spre casa lui Iair, rabinul evreu care Îl implorase să vină și să o vindece pe fiica sa. Cererea rostită cu inimă frântă, ´Fetița mea trage să moară; rogu- Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă!´ (Marcu 5:23), atinsese inima gingașă, plină de simpatie, a lui Hristos, și El plecase imediat împreună cu conducătorul spre casa acestuia. 

Ei înaintau doar încet, pentru că mulțimea Îl îmbulzea pe Hristos din toate părțile. Croindu-și drum prin mulțime, Salvatorul a venit aproape de locul unde stătea femeia suferindă. Mereu și mereu, ea încercase în zadar să ajungă aproape de El. Acum, ocazia ei venise. Ea nu putea întrezări nicio cale de a vorbi cu El. Nu ar fi încercat să împiedice înaintarea Sa înceată. Însă auzise că vindecarea vine dintr-o atingere a hainelor Sale; și, temându-se ca nu cumva să piardă șansa ei de alinare, ea a înaintat, spunându-și: ´Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui!´ 

Hristos cunoștea fiecare gând din mintea ei, și El S-a îndreptat spre locul unde stătea ea. El a realizat marea ei nevoie, și El o ajuta să exercite credință. 

În timp ce El trecea, ea și-a întins mâna și a reușit de-abia să atingă tivul hainei Sale. În acel moment, ea a știut că a fost tămăduită. În acea atingere, era concentrată credința vieții ei, și a simțit instantaneu că durerea și slăbiciunea ei au dispărut. Instantaneu, a simțit străfulgerarea ca a unui curent electric, trecând prin fiecare fibră a ființei ei. A cuprins-o o senzație de sănătate perfectă. ´Ea a simțit în corpul ei că era vindecată de boala ei.´ 

Femeia recunoscătoare a dorit să își exprime recunoștința față de Mărețul Vindecător, care făcuse pentru ea mai mult printr-o atingere decât făcuseră medicii în doisprezece ani lungi; dar nu a îndrăznit. Cu o inimă recunoscătoare, ea a încercat să se retragă din mulțime. Dintr-odată, Isus S-a oprit, și privind în jur, a întrebat: ´Cine s-a atins de Mine?´ 

Privind cu uimire la El, Petru a răspuns: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: «Cine s-a atins de Mine?» ” (Luca 8:45). 

´Cineva s-a atins de Mine´, a spus Isus, ´căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.´ El putea distinge atingerea credinței de atingerea întâmplătoare a gloatei indiferente. Cineva se atinsese de El cu un scop adânc și primise un răspuns. 

Hristos nu a pus întrebarea ca să fie informat El. El avea o lecție pentru popor, pentru ucenicii Săi, și pentru femeie. El dorea să îi inspire cu speranță pe cei suferinzi. El dorea să le arate că ceea ce adusese puterea vindecătoare era credința.“1

EXPERIENȚA DE LA PATUL MEU 

În anul 1996, am fost extrem de bolnav—viața îmi agăța de un fir de ață—și eram dispus să merg la orice spital public sau privat, în ciuda faptului că ei se bazau pe practica medicală convențională bazată pe tradiții spiritiste. În mod provi-dențial, am ajuns într-o instituție de sănătate a căror lumini erau aprinse, pentru acces permanent. Acolo am stat pentru mai mult de un an. 

În această instituție, calea recomandată și practicată pentru recuperare era diferită de ceea ce mă așteptam. Pentru primele câteva luni, prescripția a fost să mănânc hrană crudă, să studiez cuvântul lui Dumnezeu, și să ascult prelegeri. La aproape o jumătate de an mai târziu, doar după ce mai întâi personalul se concentrase pe vindecarea sufletului meu, a venit vindecarea fizică în cele din urmă, care se adresa celor două probleme principale care mă conduseseră, de fapt, în acel loc. 

Eram acolo în același timp cu o tânără pacientă însoțită de bunica ei. Starea ei de sănătate era îngrozitoare. Era într-o stare critică, incapabilă să se miște sau să se îngrijească, necesitând atenție constantă. În zilele finale ale vieții ei, tânăra femeie a rămas imobilizată la pat, primind îngrijire și sprijin, în timp ce suferea complicații extrem de severe ale stării de sănătate. 

Bunica ei, care era o persoană ce obișnuia să se roage, plângea în poala nepoatei ei. Tânăra femeie aparent căutase ajutor în toate marile spitale și luase orice remediu disponibil, dar totuși nu putea să depășească starea în care se afla. Ca o ultimă soluție, bunica a insistat apăsat că tânăra trebuia să își mărturisească lui Dumnezeu păcatele, explicând în mod disperat că, în armonie cu proverbul biblic, „blestemul nu va veni fără cauză“ (Proverbe 26:2, engl. KJV, ultima parte). 

„Satan este autorul bolii; și medicul luptă împotriva lucrării și puterii sale. Boala minții stăpânește peste tot. Nouă din zece boli de care suferă oamenii, își au temelia aici. Probabil ceva probleme familiale rod, asemenea unui cancer, chiar sufletul, și slăbesc forțele vieții. Remușcarea pentru păcat uneori subminează constituția și dezechilibrează mintea.“2 

Apelul serios al bunicii devotate a atins o coardă în inima tinerei. Dintr-o dată, spre uimirea tuturor, pacienta a izbucnit într-o descriere a unei practici foarte dezgustătoare pe care ea o comisese în viața ei, care fusese o sfidare răsunătoare a lui Dumnezeu. Ca urmare a acelui comportament din tinerețea ei, ea simțise ca și când suferea de un mare blestem, care în cele din urmă se manifestase în această boală fizică. Timp de ceva vreme, ea sperase să fie vindecată de medicină, însă starea ei doar se înrăutățise. 

Acum tânăra femeie simțea că trebuia să stea față în față cu adevărul cu privire la nelegiuirea care îi tulburase multă vreme sufletul—recunoscând marea ei nevoie de Hristos, singurul Salvator al păcătoșilor. În acel moment, cei care au auzit tragica ei istorie s-au rugat arzător în favoarea ei. 

Există o lecție ce poate fi luată din această experiență: 

„Medicul are nevoie de mai mult decât înțelepciune omenească și putere omenească pentru a ști cum să slujească multelor cazuri uimitoare de boală a minții și inimii, de care este chemat să se ocupe. Dacă el este ignorant cu privire la puterea harului divin, el nu poate să îl ajute pe cel suferind, și în schimb doar va agrava dificultatea; însă dacă se prinde strâns de Dumnezeu, el va putea să îi ajute pe cei cu mintea bolnavă, distrasă. El va putea să îi îndrume pe pacienții săi la Hristos și să îi învețe să ducă toate grijile și nedumeririle lor la marele Purtător de Poveri. 

Există o legătură desemnată de divinitate între păcat și boală. Niciun medic nu poate să își exercite meseria pentru măcar o lună, fără să vadă ilustrat acest principiu. El poate ignora faptul; mintea sa poate fi atât de ocupată cu alte chestiuni, încât atenția sa să nu fie atrasă de acest fapt; dar dacă va fi atent și onest, nu va putea să nu recunoască faptul că păcatul și boala se află într-o relație de cauză-efect. Medicul ar trebui să fie grabnic în a vedea acest lucru și în a acționa corespunzător. Când el a câștigat încrederea celor suferinzi prin alinarea suferințelor lor și prin faptul că i-a adus înapoi de la marginea mormântului, el îi poate învăța faptul că boala este rezultatul păcatului și că vrăjmașul căzut este cel care caută să îi ademenească în practici care distrug sănătatea și sufletul. El poate impresiona mințile lor cu nevoia tăgăduirii de sine și ascultării de legile vieții și sănătății. În mințile tinerilor, în special, el poate inspira principii drepte. Dumnezeu iubește creaturile Sale cu o dragoste care este tandră și puternică în același timp. El a întemeiat legile naturii, însă legile Sale nu sunt cerințe arbitrare. Fiecare „Să nu...“ și „Să...”, fie că sunt din legea fizică sau din cea morală, con-ține sau implică o promisiune.“3 

După ce tânăra din instituție și-a mărturisit lui Dumnezeu păcatele, puteai să vezi o pace adâncă pe fața ei. Am realizat că pacea aceasta nu venea din interiorul ei. Ea venea prin pacea cerească, ce se găsește doar în Isus Hristos. 

Da, după ceva timp, simptomele grave din condiția ei fizică au început să se remită, însă la acel moment deja spusese: „Acum trebuie să mă odihnesc. Vă rog, am nevoie să mă odihnesc. Am nevoie să mă odihnesc.” Ea privea la toată suferința pe care o îndurase ca la o simplă consecință a acelui stil de viață rebel, totuși acum recunoștea fru-musețea și înțelepciunea eternă a Celui Atotputernic în a cărui grijă iubitoare ea se odihnea acum. La scurt timp după aceea, ea a murit— în pace, și în îndurarea Sa gingașă. 

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU RECUPERARE 

Hristos este nerăbdător să inspire speranță celor suferinzi și să le arate faptul că încrederea în El aduce vindecare și restaurare a sufletului și a trupului. 

Pe întreaga planetă, milioane de oameni au nevoie de asistență, de la cele mai simple la cele mai complexe cazuri. Care este cea mai mare problemă? Psalmistul recunoaște în fața lui Dumnezeu dimensiunea spirituală: „N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.“ (Psalmul 38:3). 

Majoritatea sunt conștienți că este important să urmezi o dietă bazată pe fructe, vegetale și apă proaspătă, să faci mișcare fizică, să te odihnești, să faci băi de soare, să respiri mult aer curat etc. Totuși, poate cel mai important aspect dintre toate este sănătatea mintală și spirituală, pe care toți tindem să o neglijăm. 

Există mulți care urmează o dietă restrictivă, selectând cu religiozitate hrana lor și în multe cazuri adăugând suplimente alimentare. Alții se trezesc cu rigurozitate dimineața pentru a face exerciții fizice—și mulți fac aceasta chiar înainte de a merge la culcare. Cu toate acestea, ei simt mândrie, vanitate, poftă, indiferență și dispreț pentru alții, neglijând cel mai bun exercițiu din lume (lucrarea misionară—evanghelia cu picioarele noastre pe pământ—mersul, mersul rapid, alergarea pentru a duce evanghelia). 

Și mai sunt și unii care se îngrijorează cu privire la mersul la culcare devreme ca să se îngrijească de trupurile lor și de bunăstarea lor emoțională, lucru care, bineînțeles, nu e greșit, ci e bun. Totuși, în mijlocul lucrării lor, a afacerilor și a studiului lor, toată acea activitate intelectuală poate să fie, într-adevăr, motivată de o ambiție egoistă, lacomă de câștig și plăcere în această lume trecătoare. Ei nu sunt dispuși să facă aceleași sacrificii când e vorba de lucrarea misionară, sprijinindu-i pe cei infirmi, pe cei bolnavi, și pe cei afectați de durerea morții sau de dezastre. Cu asemenea obiceiuri, în multe cazuri adesea ireversibile, ei își asigură—atât pe termen lung cât și pe termen scurt—durere, precum și boală fizică, mintală și spirituală. 

Adevărata sursă de sănătate fizică, mintală și spirituală, este Dumnezeu, iubitorul Tată, și Isus, marele Medic. Legătura dintre mintea umană și mintea lui Hristos este cea care aduce vigoare minții, sufletului, neuronilor și organelor vitale, care dă vitalitate întregului corp, prevenind astfel boala și vindecând trupurile bolnave. 

SMULGÂND RĂDĂCINA DE AMĂRĂCIUNE 

Fiind colportor, am fost invitat să prezint o cuvântare la centrul de tipărire al unei mari bănci naționale. Le-am prezentat cărțile noastre, inclusiv cartea Calea către Hristos. La sfârșitul vorbirii, directorul de departament m-a luat în biroul său și m-a prezentat unui tânăr slab, anemic, cu părul lung și o față desfigurată, și o tumoare la genunchi—care șchiopăta și se mișca cu mare dificultate. El suferea de dureri în piept și de dureri de spate. 

L-am întrebat de ce era în situația aceasta, și mi-a spus că trăise cu tatăl și mama sa, și cu cei trei frați mai mici ai săi. Apoi, când tatăl său devenise grav bolnav și în cele din urmă a murit, unul dintre cei mai buni prieteni ai tatălui său mituise autoritățile și falsificase documentația pentru casa în care locuia familia în centrul orașului, pretinzând în justiție că acea casă îi aparținea. Instanța fusese de acord și au evacuat familia, scoțându-i în stradă. 

Acum, această familie nefericită nu avea încotro să meargă, și chiar nici rudelor lor nu le mai păsa de ei. În cele din urmă, a venit un om când se așteptau ei cel mai puțin, și le-a găsit un șopron lângă o piață, unde au început să ducă viața unor oameni fără resurse. 

Această experiență frustrantă a stârnit în acel tânăr un sentiment de resentimente furioase. Cei trei frați ai săi au fost nevoiți să își abandoneze studiile, din cauza lipsei mijloacelor financiare; mama sa trăia o criză psihologică, un episod de hipertensiune și o pierdere a vederii, pe lângă faptul că, din cauza acestei traume, unul dintre frați suferea de epilepsie. Acum, deși acest tânăr era și el bolnav, el era singurul care putea să ofere familiei sale chiar și cel mai mic sprijin. Cu sănătatea slăbită, el a trebuit să abandoneze universitatea și nicio companie nu dorea să îl angajeze. 

Atunci, managerul băncii, un om plin de compasiune, cu o inimă caldă, l-a invitat să lucreze cu el în departamentul său — să aranjeze documentele și cutiile și să ducă gunoiul. La sfârșitul lunii, de fiecare dată când managerul își primea salariul, îi dădea ceva acestui tânăr. Tânărul spunea că aștepta o intervenție chirurgicală la genunchiul său, posibil de amputare a piciorului său, însă acea zi nu mai venea, din cauza lipsei de resurse. În felul acesta i L-am prezentat pe Hristos, Domnul care vindecă sufletul. El era recunoscător și a luat cartea să citească. O săptămână mai târziu, i-am prezentat iertarea lui Hristos, și cu lacrimi în ochi, el a acceptat-o în mod natural. I-am cerut să îl ierte pe omul care i-a adus familia în strâmtorări. 

„Cum aș putea să iert pe cineva care mi-a adus atâta nenorocire mie, mamei mele și fraților mei?“ a întrebat el. L-am rugat să Îl lase pe Dumnezeu să acționeze în inima sa și să lase în mâna Domnului această bătălie. 

După ceva timp, a fost în sfârșit de acord să ierte. Am mers acasă și i-am spus soției mele, care la acea vreme studia medicina. Ea a luat o găleată, a pregătit ceva lut pe care să îl duc, plus încă alte plase cu lut uscat și ceva varză și ceapă. Am dus toate acestea la locuința tânărului. Ea a început să pună lut pe genunchiul tânărului și i-a dat instrucțiuni din Spiritul Profetic cu privire la abstinența de la alimentele dăunătoare și la consumul din abundență de alimente proaspete, naturale, pe bază de plante. În același timp, le-am dat medicamente fratelui și mamei sale. 

Da, Domnul folosește remediile naturale ca agenți de vindecare, însă un element cheie în procesul de restaurare este adesea a realiza și următorul lucru: 

„Unul dintre păcatele cele mai des întâlnite, și unul care este însoțit de cele mai vătămătoare rezultate, este îngăduirea unui spirit neiertător. Cât de mulți vor nutri animozitate sau dorința de răzbunare și apoi se vor pleca înaintea lui Dumnezeu și vor cere să fie iertați cum iartă și ei. Cu siguranță că nu au o înțelegere adevărată a sensului profund al acestei rugăciuni, sau altfel nu ar rosti-o cu buzele lor. Depindem de îndurarea iertătoare a lui Dumnezeu în fiecare zi și în fiecare oră; cum putem atunci să cultivăm, să nutrim amărăciune și răutate față de semenii noștri păcătoși?“4 

CEI MAI PRIVILEGIAȚI DE PE PĂMÂNT 

 

Noi suntem oamenii cei mai privilegiați din istoria lumii. Trăim într-un timp al celei mai mari lumini divine, cu Biblia și Spiritul Profetic. Chiar ne bucurăm de un privilegiu unic, fiind înzestrați cu învățăturile conținute în Spiritul Profetic. În el, Domnul descrie în mod clar cum ar trebui să ne hrănim, să ne îmbrăcăm, să relaționăm și să ne administrăm afacerile. El conține cel mai bun sprijin emo-țional și spiritual. Avem nevoie să fim lucrători riguroși pentru a prezenta aceste învățături tuturor, descurajând consumul de alimente sofisticate, ultraprocesate, și pentru a evita principiile începătoare ale lumii și pretențiile științifice care nu sunt susținute de Cuvântul lui Dumnezeu și de Spiritul Profetic. Trebuie să căutăm o relație mai profundă cu Dumnezeu, singurul Garant absolut al bunăstării noastre fizice și psihoemoționale. 

ADEVĂRATA SURSĂ DE VINDECARE 

 

„Salvatorul a dovedit în minunile Sale puterea care este în continuu la lucru în favoarea omului, pentru a-l susține și pentru a-l vindeca. Prin agenții naturii, Dumnezeu lucrează, zi după zi, oră după oră, pentru a ne menține în viață, pentru a ne întări și restaura. Când o parte a corpului suferă o vătămare, începe imediat un proces de vindecare; agenții naturii sunt puși la lucru pentru a restaura starea de sănătate. Dar puterea care lucrează prin acești agenți este de la Dumnezeu. Toată puterea dătătoare de viață este de la El. Când cineva își revine din boală, Dumnezeu este cel care îl restaurează. 

Boala, suferința și moartea sunt lucrări ale unei puteri opuse. Satan este distrugătorul; Dumnezeu este restauratorul. 

Cuvintele rostite lui Israel sunt adevărate și astăzi pentru cei care restaurează sănătatea trupului sau sănătatea sufletului. `Eu sunt Domnul, care te vindecă´. (Exodul 15:26). 

Dorința lui Dumnezeu pentru fiecare ființă umană este exprimată în cuvintele: `Preaiubitule, doresc mai presus de toate ca tu să prosperi și să fii sănătos, la fel cum prosperă sufletul tău.´ (3 Ioan 2 engl. KJV.) 

El este cel care ´îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale, El îți izbăvește viața din groapă, El te încununează cu bunătate și îndurare´ (Psalmul 103:3, 4).“5 

În aceste istorii și pasaje, vedem un adevăr clar: Vindecarea spirituală poate să însemne o mare diferență în promovarea vindecării fizice. Credința și pocăința au puterea de a întări corpul într-un mod unic. Femeia care a atins haina lui Isus a fost vindecată datorită credinței ei, arătându-ne că și noi trebuie să venim la El. În timp ce ne deschidem astfel inimile bolnave de păcat, frânte, pentru a primi îndurarea Sa, experimentăm realitatea că ´dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire´ (1 Ioan 1:9). ´Îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărările neprihănirii din pricina numelui Său.´ (Psalmul 23:3). 

Ce s-ar putea să te rețină de la a te bucura de marea pace pe care o are de oferit Dumnezeu? Ți-ai cercetat inima pentru a vedea dacă s-ar putea să fie în ea ceva păcat pe care nu l-ai recunoscut sau o povară pe care încă o mai porți? Poate că mândria te împiedică să experimentezi din plin harul Său. Gândește-te la aceasta: La ce e nevoie să renunți pentru a fi vindecat? Ce luptă ascunsă te poate împiedica să găsești pace? Dumnezeu vede totul, și îndurarea Sa vindecătoare este disponibilă oricui se va apropia de El cu umilință. 

Întoarce-te la Hristos, Cel care vindecă atât sufletele cât și trupurile! Mărturisește-ți păcatele, renunță la lucrurile care împiedică vindecarea ta, și vei găsi pace și restaurare deplină. El a promis: „Eu sunt Domnul care te vindecă“ (Exodul 15:26). Caută mai întâi vindecarea sufletului prin Cel care a luat asupra Lui durerile și necazurile noastre, și toate celelalte lucruri se vor rezolva conform voii Sale. Amin! 

Referințe: 
1. Pe urmele Marelui Medic, p. 59, 60, cap. 4, Atingerea credinței).
2. Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 443, 444, cap. 50, Responsabilitățile medicului, Sublinierea adăugată.
3. Ibid. p. 444.
4. Ibid., p. 170, cap. 16, Dragostea frățească. 
5. Pe urmele Marelui Medic, p. 112, 113, cap. 7, Conlucrarea divinului cu umanul, subcap. Sursa vindecării.