Lecţia 10. Prima întâlnire

„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi.” (1 Petru 4:12).

„Noi stăm înaintea lui Dumnezeu şi suntem încercaţi ca să se vadă dacă putem să fim număraţi în familia celor mântuiţi din ceruri.” – Christian Education, pg. 145.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 224-227 engl. (cap. 21).

 

Duminică 1 martie
1. Motivul foametei

a. Ce scop ascuns a avut Dumnezeu atunci când a permis ca foametea să ajungă în Canaan? Gensa 42:1, 2; 46:3. Atunci când nu putem înţelege care este intenţia lui Dumnezeu în încercările noastre, ce ar trebui să facem? Proverbele 3:5, 6; Evrei 11:6. De ce?

(Gen 42:1-2) 1 Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” 2 Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.”

(Gen 46:3) 3 Şi Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.

(Prov 3:5-6) 5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! 6 Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.

(Evr 11:6) 6 Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

„Cu toţii ne dorim răspunsuri imediate şi directe la rugăciunile noastre şi suntem ispitiţi să devenim descurajaţi în cazul în care răspunsul întârzie sau vine sub o formă în care nu ne aşteptăm. Dar Dumnezeu este prea înţelept şi prea bun ca să răspundă rugăciunilor noastre întotdeauna exact la timpul şi în modul în care dorim noi. El va face mai mult şi mai bine pentru noi ca să ne împlinească toate dorinţele. Şi pentru că putem să ne încredem în înţelepciunea şi dragostea Sa, nu ar trebui să-L rugăm să cedeze la voinţa noastră, ci ar trebui să căutăm să înţelegem şi să împlinim planul Său. Dorinţele şi interesele noastre ar trebui să se piardă în voinţa Sa. Aceste experienţe care pun la probă credinţa sunt pentru binele nostru. Prin ele se vede dacă credinţa noastră este adevărată şi sinceră, bazându-se numai pe Cuvântul lui Dumnezeu sau, dacă, depinzând de împrejurări, este nesigură şi schimbătoare. Credinţa este întărită prin exercitare. Trebuie să lăsăm răbdarea să-şi facă lucrarea ei desăvârşită, amintindu-ne că există făgăduinţe preţioase în Scripturi pentru cei care se încred în Domnul.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 219 engl. (cap.: „Supunerea faţă de voia lui Dumnezeu”).

b. De ce a trimis Iacov numai zece fii în Egipt? De ce îi era teamă? Genesa 42:3, 4.

(Gen 42:3-4) 3 Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu. 4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire.

 

Luni 2 martie
2. Încercarea sincerităţii

a. La ce s-a gândit Iosif imediat când şi-a recunoscut fraţii care se plecau înaintea lui atunci când au venit după hrană? Genesa 42:5-9; 37:5-8.

(Gen 42:5-9) 5 Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci în Canaan era foamete. 6 Iosif era mai mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 7 Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.” 8 Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. 9 Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”

(Gen 37:5-8) 5 Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult. 6 El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat! 7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.” 8 Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui.

„Când Iosif i-a văzut pe fraţii lui plecându-se şi închinându-se înaintea lui, şi-a adus aminte de visele sale, iar scenele din trecut i-au apărut vii înainte. Ochiul lui pătrunzător, examinând grupul, a descoperit că Beniamin nu era printre ei. Căzuse şi el victimă cruzimii perfide a acelor bărbaţi nemiloşi? S-a hotărât să afle adevărul.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 224, 225 engl. (cap. 21).

b. De ce nu l-au recunoscut fraţii lui pe Iosif? Genesa 42:8, 23; 41:42, 43, 45.

(Gen 42:8) 8 Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. 

(Gen 42:23) 23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.

(Gen 41:42-43) 42 Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.

(Gen 41:45) 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.

„Numele evreiesc [al lui Iosif] fusese schimbat cu unul ales pentru el de rege şi nu mai era decât puţină asemănare între primul ministru al Egiptului şi tânărul pe care îl vânduseră ismailiţilor.” – Idem., pg. 224.

c. De ce i-a trimis Iosif pe fraţii lui la închisoare timp de trei zile? Ce le-a trecut prin minte în acest timp? Genesa 42:9-17.

(Gen 42:9-17) 9 Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” 12 El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 13 Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.” 14 Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. 15 Iată cum veţi fi încercaţi: Pe viaţa lui faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 16 Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui faraon că sunteţi nişte iscoade.” 17 Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile, în temniţă.

„[Iosif] dorea să afle dacă [fraţii lui] aveau acelaşi spirit arogant pe care l-au avut când a fost cu ei…

Acele trei zile petrecute în închisoare au fost zile de necaz pentru fiii lui Iacov. Ei au reflectat la purtarea lor greşită din trecut, în special la cruzimea arătată de ei faţă de Iosif. Ei ştiau că, dacă erau condamnaţi ca spioni şi nu puteau să aducă dovezi ca să se dezvinovăţească, aveau să moară cu toţii sau să devină sclavi. Se îndoiau că vreunul din ei ar fi putut face ceva să-l convingă pe tatăl lor să fie de acord să-l trimită pe Beniamin cu ei, după moartea crudă de care suferise Iosif, aşa cum credea el.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 140-142.

„Dumnezeu ne aduce în situaţii în care suntem încercaţi ca să vadă dacă ne vom încrede într-o putere din afara noastră şi superioară nouă. Toţi avem trăsături nedescoperite de caracter care trebuie să iasă la lumină prin încercare. Dumnezeu permite acelora care sunt încrezători în sine să fie aspru încercaţi ca să poată să înţeleagă neajutorarea lor.” – In Heavenly Places, pg. 279.

 

Marţi 3 martie
3. Culegem ceea ce am semănat

a. Pentru cine îşi făcea Iosif cu adevărat griji? De ce? Genesa 42:18-20; 35:16-19.

(Gen 42:18-20) 18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile 20 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut.

(Gen 35:16-19) 16 Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea; 17 şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!” 18 Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni; dar tatăl său l-a numit Beniamin 19 Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.

„[Iosif] era nerăbdător să afle de la [fraţii lui] informaţii cu privire la tatăl lui şi Beniamin… Despre tatăl lui şi Beniamin dorea Iosif să ştie.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 140.

b. De ce au crezut fraţii lui că a venit acest necaz peste ei? Genesa 42:21, 22. Ce efect a avut această conversaţie asupra lui Iosif? Genesa 42:23, 24 (p.p.).

(Gen 42:21-22) 21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” 22 Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.”

(Gen 42:23-24) 23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. 24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

„[Fiii lui Iacov] l-au vândut pe Iosif ca sclav şi se temeau că Dumnezeu dorea să-i pedepsească făcându-i să devină sclavi.” – Idem., pg. 142. „Ei se învinovăţeau pentru felul în care s-au purtat cu Iosif: ‚Ei au zis atunci unul către altul: ‚Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.’ Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: ‚Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.’ (Genesa 42:21, 22). Ascultându-i, Iosif nu a putut să-şi mai controleze emoţiile şi a ieşit să plângă.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 226 engl. (cap. 21). 

c. Atunci când lucrurile merg prost în viaţa noastră, pe cine suntem tentaţi să dăm vina? Genesa 42:24-28. Cine era de fapt adevărata cauză a problemei lor? Galateni 6:7, 8; Numeri 32:23.

(Gen 42:24-28) 24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor. 25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s-a făcut. 26 Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat. 27 Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului 28 şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?”

(Gal 6:7-8) 7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. 8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

(Num 32:23) 23 Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.

„O, de ar putea fi impresionată corect mintea tinerilor şi a vârstnicilor cu privire la extrema păcătoşenie a păcatului! O, de ar înţelege bine cu toţii cât de ofensator este acesta înaintea lui Dumnezeu şi cât de mult rău face omenirii! Cuvântul adevărului declară: ’Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.’ (Numeri 32:23). Adevăratul caracter al fiecărei fapte din viaţa noastră va fi făcut de cunoscut. Poate chiar în viaţa aceasta, prin providenţa lui Dumnezeu, unele împrejurări neaşteptate vor da în vileag faptele tale rele ascunse; dar dacă reuşeşti să ascunzi adevăratul tău caracter de ochii oamenilor, va fi o
zi inevitabilă a dezvăluirii rezervată pentru orice suflet care nu se pocăieşte de păcatele lui şi nu părăseşte tot răul prin puterea lui Hristos, care a murit ca noi să trăim.” – The Review and Herald, 27 martie 1888.

 

Miercuri 4 martie
4. Descoperirea caracterului

a. De ce a fost lăsat Simeon în închisoare? Genesa 42:24. Care a fost reacţia lui Iacov când i-a fost transmisă această veste? Genesa 42:29-36.

(Gen 42:24) 24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

(Gen 42:29-36) 29 S-au întors la tatăl lor, Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30 „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade. 31 Noi i-am spus: „Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.” 33 Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi 34 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.” 35 Când şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut. 36 Tatăl lor, Iacov, le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!”

„Întorcându-se în încăpere, [Iosif] a poruncit ca Simeon să fie legat înaintea lor şi trimis iarăşi în închisoare. În tratamentul crud aplicat fratelui lor, Simeon fusese instigatorul şi factorul principal şi, din acest motiv, a fost ales el.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 226 engl. (cap. 21).

„Afecţiunile lui Iacov s-au legat de Beniamin cu toată puterea asemenea dragostei unei mame. El arată cât de profund a fost marcat de pierderea lui Iosif. Dar nevoia apăsa asupra lui Iacov şi a copiilor lui, iar familiile lor aveau nevoie de hrană.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 158, 159.

b. Explicaţi modul în care declaraţiile lui Ruben şi Iuda descoperă faptul că dragostea fraţilor pentru tatăl lor şi unii pentru alţii a devenit mai profundă după trădarea lui Iosif? Genesa 42:37; 43:8, 9.

(Gen 42:37) 37 Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.”

(Gen 43:8-9) 8 Iuda a zis tatălui său, Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri. 9 Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.

„În timpul anilor în care Iosif fusese despărţit de fraţii lui, aceşti fii ai lui Iacov şi-au schimbat caracterul. Ei fuseseră invidioşi, violenţi, înşelători, cruzi şi răzbunători; dar acum, când treceau printr-o nenorocire, se dovedeau a fi altruişti, credincioşi unul altuia, devotaţi tatălui lor şi, deşi ei înşişi nişte bărbaţi de vârstă mijlocie, supuşi autorităţii lui.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 225 engl. (cap. 21)

c. Ce tendinţă dăm adesea pe faţă în familiile noastre atunci când lucrurile nu merg bine? Genesa 43:1-7. Unde şi-a avut originea această slăbiciune? Genesa 3:12, 13; Apocalipsa 12:10.

(Gen 43:1-7) 1 Foametea bântuia greu în ţară. 2 Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.” 3 Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.” 4 Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra merinde. 5 Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!” 6 Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” 7 Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: „Aduceţi pe fratele vostru”?”

(Gen 3:12-13) 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

(Apoc 12:10) 10 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

„Fiecare familie să-L caute pe Domnul în rugăciune serioasă după ajutor ca să facă lucrarea lui Dumnezeu. Să biruiască obiceiurile vorbirii irascibile şi a învinovăţirii altora. Să caute să fie amabili şi curtenitori în cămin, să-şi formeze obiceiuri de chibzuinţă şi atenţie. Ce vătămare se aduce în cercul familiei prin rostirea cuvintelor nerăbdătoare, pentru că dacă unul vorbeşte nerăbdător îl provoacă pe celălalt să răspundă în acelaşi spirit şi acelaşi fel. Atunci vin cuvintele de răzbunare, de îndreptăţire de sine şi prin astfel de cuvinte se aşază pe gâtul vostru un jug greu şi supărător; pentru că toate aceste cuvinte amare se vor întoarce într-o recoltă otrăvitoare pentru sufletele voastre.” – Căminul advent, pg. 438, 439 engl. (cap. 69).

 

Joi 5 martie
5. Învăţând încrederea în mila lui Dumnezeu

a. Atunci când Iacov s-a văzut strâmtorat, în mâinile cui a fost obligat să se predea? Genesa 42:19, 20; 43:8-14; Psalmii 33:18-22.

(Gen 42:19-20) 19 Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile 20 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut.

(Gen 43:8-14) 8 Iuda a zis tatălui său, Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri. 9 Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. 10 Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” 11 Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fistic şi migdale. 12 Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală. 13 Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

(Ps 33:18-22) 18 Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, 19 ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. 20 Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru. 21 Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt. 22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!

„Iacov s-a simţit obligat să permită fiului său Beniamin să meargă cu fraţii lui. El trimite şi un dar conducătorului, sperând ca prin acesta să obţină favoarea lui. De asemenea, i-a sfătuit pe fiii lui să ia o sumă dublă de bani şi să înapoieze banii găsiţi în sacii lor; pentru că, poate, au fost aşezaţi acolo din greşeală. El le-a spus: ‚Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi- vă la omul acela.’ (Genesa 43:13). Când fiii au fost gata să plece în călătoria lor nesigură, tatăl lor bătrân s-a ridicat şi, stând în picioare în mijlocul lor, şi-a ridicat mâinile spre cer şi S-a rugat fierbinte Domnului să meargă cu ei şi a rostit asupra lor o binecuvântare plină de har: ‚Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!’ (versetul 14).” – Spiritual Gifts, pg. 159, 160.

b. Atunci când trecem prin împrejurări copleşitoare, pe cine ne putem baza mereu? Plângerile lui Ieremia 3:22, 23; Psalmii 103:13-17.

(Ier 3:22-23) 22 Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru. 23 În adevăr, zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.

(Ps 103:13-17) 13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. 14 Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână. 15 Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. 16 Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte. 17 Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor.

„Dacă ne prindem de [Căpetenia mântuirii noastre] printr-o credinţă vie, spunând cu Iacov: ‚Nu te las să pleci’ (Genesa 32:26); dacă ne rugăm fierbinte: ‚Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt’ (Psalmii 51:11), ne aparţine făgăduinţa: ‚Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.’ (Evrei 13:5).” – Înalta noastră chemare, pg. 22 engl.

 

Vineri 6 martie
Întrebări recapitulative personale

1. Explicaţi cum ne pot fi de folos pe termen lung împrejurările negative.
2. Câtă credinţă putem să ne punem în profeţiile lui Dumnezeu?
3. Ce ar trebui să ne amintim mereu atunci când suntem ispitiţi să ascundem un păcat?
4. Cum dă pe faţă o criză familială adevăratul caracter?
5. Ce este îndurarea şi de ce depindem de ea atât de mult?