Lecţia 11. Caracterul lui Dumnezeu reabilitat

Cine nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:8). 

„Poruncile lui Dumnezeu sunt caracterul Său exprimat, revărsându-se dintr-o inimă plină de iubire în planuri chibzuite pentru ca omul să poată fi ferit de orice rău.” The Signs of the Times, 17 aprilie, 1893, eng.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 33-43.

a. Care este unul dintre principalele atribute ale caracterului lui Dumnezeu? 1 Ioan 4:8. Care sunt condiţiile care trebuie să fie îndeplinite de către acei care doresc să fie în împărăţie? Luca 10:25-28; Efeseni 5:28. Care sunt diferite aspecte ale iubirii veritabile? 1 Corinteni 13:4-8.

Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8).
Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: "Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" Isus i-a zis: "Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?" El a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi." "Bine ai răspuns", i-a zis Isus, "fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică." (Luca 10:25-28).
Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. (Efeseni 5:28).
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit. (1 Corinteni 13:4-8).

„Legea iubirii fiind temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor inteligente depinde de armonia lor desăvârşită cu marile ei principii ale neprihănirii. Dumnezeu doreşte din partea tuturor creaturilor Sale serviciul iubirii – serviciul care îşi are originea într-o apreciere a caracterului Său. El nu Îşi găseşte plăcerea într-o ascultare forţată; şi tuturor le acordă libertatea de voinţă, pentru ca să-I poată aduce un serviciu de bună voie.” Patriarhi şi profeţi, pg. 34, eng.

b. Care sunt cele două principii de bază ale legii divine? Romani 13:8-10; Matei 22:36-40.

Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. De fapt: "Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti", şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci, este împlinirea Legii. (Romani 13:8-10).
"Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Proorocii." (Matei 22:36-40).

„Orice este contrar dragostei, umilinţei şi credinţei, Îl tăgăduieşte pe Hristos. Deşi mărturisitorul religiei poate face mărturisiri de dragoste pentru fraţii săi, totuşi dacă dragostea nu este în inima lui, el nu o poate răspândi la acei care sunt în jurul său.” The Youth’s Instructor, 2 decembrie 1879.

a. Ce înseamnă să-L iubim pe Domnul Dumnezeul nostru din toată inima noastră, din tot sufletul şi cu tot cugetul nostru? Deuteronomul 6:5,6; 5:6-15; Marcu 12:29,30.

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. (Deuteronomul 6:5, 6).
"Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei. n-ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în ape sub pămînt. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. Şase zile să lucrezi, şi să-ţi faci toate treburile. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mînă tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă. (Deuteronomul 5:6-15).
Isus i-a răspuns: "Cea dintîi este aceasta: "Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn." Şi: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta"; iată porunca dintîi. (Marcu 12:29, 30).

„Oricine va călca cu voia o poruncă nu poate să păzească nici una din ele în spirit şi adevăr. El poate pretinde că, exceptând ceea ce se poate considera ca fiind mici abateri, le păzeşte pe toate; totuşi dacă în mod voit păcătuieşte într-un punct, este vinovat de toate.” Testimonies, vol. 5, pg. 434.
„A-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine înseamnă a păzi primele patru şi ultimele şase porunci. Dumnezeu i-a dat omului un câmp larg în care să poată lucra; şi îndeplinind lucrarea pe care Dumnezeu i-a rânduit-o, omul nu se va înălţa pe sine, ci Îl va înălţa pe Hristos. El va preţui iubirea pentru Dumnezeu şi iubirea pentru fraţii lui şi pentru toţi oamenii. Iubirea va muri curând din inimă, dacă este lăsată fără a fi cultivată; putem să păstrăm iubirea divină în suflet doar împlinind cuvintele Învăţătorului… este imposibil a păzi ultimele şase porunci dacă nu le păzim pe primele patru.” The Signs of the Times, 22 septembrie 1890.

b. Ce înseamnă a ne iubi aproapele ca pe noi înşine? Marcu 10:17-19, 12:31.

Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: "Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" "Pentru ce Mă numeşti bun?" i-a zis Isus. "Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: "Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă, să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta." (Marcu 10:17-19).
Iar a doua este următoarea: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Nu este altă poruncă mai mare decît acestea." (Marcu 12:31).

„Dumnezeu este iubire, şi când Îl iubim pe Dumnezeu în mod suprem şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, reflectăm caracterul Tatălui şi al Fiului. Dar acei care-L iubesc pe Dumnezeu cu adevărat vor fi ascultători de toate poruncile Lui. Ascultarea este testul iubirii.” Ibid., 22 octombrie, 1894.
„Domnul cere în acest timp exact ceea ce i-a cerut lui Adam în Eden – ascultare desăvârşită de legea lui Dumnezeu. Trebuie să avem o neprihănire fără pată, fără zbârcitură. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să moară pentru lume, dar El n-a murit pentru ca să anuleze legea care era sfântă, dreaptă şi bună. Sacrificiul lui Hristos pe Calvar este un argument incontestabil care arată caracterul neschimbător al legii. Pedeapsa lui a fost simţită de către Fiul lui Dumnezeu pentru omul vinovat, pentru ca prin meritele Sale păcătosul să poată dobândi virtutea caracterului Său nepătat prin credinţă în numele Său.” Credinţa şi faptele, pg. 89, 90, eng.

a. Ce este păcatul? Romani 7:7, 1 Ioan 3:4. Cine a fost iniţiatorul păcatului? Ioan 8:44. Ce a fost în centrul disputei între Hristos şi Satana chiar de la început? Matei 5:19,20.

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: "Să nu pofteşti!" (Romani 7:7).
Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. (1 Ioan 3:4).
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş, şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8:44).
Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:19, 20).

„La început, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. El a fost în desăvârşită armonie cu natura şi cu legea lui Dumnezeu; principiile neprihănirii erau scrise în inima lui. Dar păcatul l-a înstrăinat de Creatorul său. El nu a mai reflectat chipul divin. Inima lui era în război cu principiile legii lui Dumnezeu.” Harul uimitor, pg. 20 eng.

b. Cum a fost introdus păcatul în lume? Geneza 3:4,5. Cum a reacţionat întregul univers când păcatul a intrat în lume?

Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărît, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul." (Geneza 3:4, 5).

„Prin dorinţa de înălţare de sine a intrat păcatul în lume.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 17, eng.
„Căderea omului a umplut tot cerul de durere.” Patriarhi şi profeţi, pg. 63.

c. Cum trebuie să evităm capcana lui Satan datorită atitudinii sale de înălţare de sine?

„Nici o respectare exterioară nu poate lua locul credinţei simple şi renunţării în întregime la eu. Dar nimeni nu se poate goli de eu. Noi putem doar să fim de acord ca Hristos să realizeze lucrarea. Atunci limbajul sufletului va fi, Doamne, ia inima mea; căci eu nu pot să ţi-o dau. Ea este proprietatea Ta. Păstreaz-o curată, căci eu n-o pot păstra pentru Tine. Mântuieşte-mă împotriva eului meu, a eului meu slab şi necreştinesc. Modelează-mă, transformă-mă, ridică-mă într-o atmosferă curată şi sfântă, unde curentul bogat al iubirii Tale să poată curge prin sufletul meu…
Toate faptele noastre depind de o putere din afara noastră. De aceea trebuie să existe o continuă căutare a inimii după Dumnezeu, o continuă şi serioasă mărturisire a păcatelor cu inima zdrobită şi o umilire a sufletului înaintea Lui. Numai prin renunţare constantă la eu şi dependenţă de Hristos putem umbla în siguranţă.” Parabolele lui Hristos, pg. 159, 160, eng.

 

---

Miercuri 8 septembrie
4. SCOPUL PLANULUI DE MÂNTUIRE

a. Ce dorinţă are Dumnezeu pentru fiecare persoană de pe acest pământ? Ezechiel 18:30-32, 1 Timotei 2:4; 2 Petru 3:9.

De aceea, vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu; întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi". (Ezechiel 18:30-32).
Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne cercetează inima. (1 Timotei 2:4).
Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară, dimpotrivă, binecuvîntaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvîntarea. (2 Petru 3:9).

„Motivul pentru care Mirele întârzie este pentru că El este îndelung răbdător faţă de noi, şi nu voieşte ca vreunul să piară, ci ca toţi să vină la pocăinţă. O, preţioasa îndelungă răbdare a Mântuitorului nostru îndurător! O, dacă fiecare dintre dragii noştri tineri ar aprecia valoarea sufletului care a fost cumpărat cu un preţ infinit la Calvar! O, dacă fiecare ar estima în mod corespunzător capacităţile care i-au fost date de Dumnezeu! Prin Hristos puteţi să urcaţi scara progresului, şi să aduceţi orice putere sub controlul lui Isus…. În spirit, în gândire, în cuvânt şi în acţiune, puteţi arăta că sunteţi mişcaţi de Duhul lui Hristos şi viaţa voastră poate exercita o putere de influenţă asupra altora.” Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pg. 118, eng.

b. Care este dovada unei inimi noi? Deuteronomul 5:29; Ioan 14:15,21, 15:10.

O! de ar rămîne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor! (Deuteronomul 5:29).
Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui." (Ioan 14:15, 21).
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămîne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămîn în dragostea Lui. (Ioan 15:10).

„Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile. Trebuie să prezentăm lumii în rânduri clare şi distincte nevoia de a asculta de această lege.” Testimonies, vol. 8, pg. 199, eng.
„Acela care este neprihănit înăuntru nu are o inimă aspră şi nesimţitoare, ci zi după zi el devine tot mai asemănător chipului lui Hristos.” Solii pentru tineret, pg. 35, eng.
„Adevărata sfinţire este o conformare totală la voia lui Dumnezeu. Gândurile şi sentimentele răzvrătite sunt biruite şi glasul lui Isus trezeşte o viaţă nouă, care pătrunde întreaga fiinţă. Acei care sunt cu adevărată sfinţiţi nu-şi vor pune propria lor părere ca standard pentru bine sau rău.” The Sanctified Life, pg. 9.
„Sfinţirea constă în îndeplinirea voioasă a îndatoririlor zilnice într-o ascultare desăvârşită de voia lui Dumnezeu.” Parabolele lui Hristos, pg. 360, eng.

a. În toată istoria lumii, prin ce semn de identificare a fost distins în mod clar poporul rămăşiţei lui Dumnezeu? Maleahi 4:4, 1 Corinteni 7:19.

Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rînduieli şi porunci, pentru tot Israelul! (Maleahi 4:4).
Tăierea împrejur nu este nimic şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. (1 Corinteni 7:19).

„Ascultarea este testul uceniciei. Păzirea poruncilor este aceea care dovedeşte sinceritatea mărturisirilor noastre de iubire. Când învăţătura pe care o primim omoară păcatul în inimă, curăţă sufletul de întinare, aduce rod spre sfinţire, putem şti că este adevărul lui Dumnezeu. Când bunăvoinţa, bunătatea, duioşia, simpatia sunt manifestate în vieţile noastre; când bucuria de a face bine este în inimile noastre; când Îl înălţăm pe Hristos şi nu eul, putem şti că credinţa noastră este una veritabilă.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 146, 147, eng.

b. Cum îi identifică profeţia pe drepţii cei credincioşi până la sfârşitul timpului? Isaia 8:20; Apocalipsa 12:17, 14:12, 22:14.

La Lege şi la mărturie!" Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:20).
Şi balaurul, mîniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos. (Apocalipsa 12:17).
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (Apocalipsa 14:12).
Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! (Apocalipsa 22:14).

„[Apocalipsa 14:12 citat.] Din moment ce acei care păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt astfel puşi în contrast cu acei care se închină fiarei şi chipului ei şi primesc semnul ei, rezultă că păzirea legii lui Dumnezeu, pe de o parte şi călcarea ei, pe de altă parte, vor face deosebirea între închinătorii lui Dumnezeu şi închinătorii fiarei.” Marea luptă, pg. 445, 446, eng.

a. Care este atributul de bază al caracterului lui Dumnezeu?
b. Care sunt cele două principii fundamentale ale iubirii divine, şi unde sunt specificate şi exemplificate aceste principii?
c. Care este definiţia biblică a păcatului?
d. Descrieţi o persoană care a primit o inimă nouă.
e. Prin ce semn distinctiv este deosebit poporul lui Dumnezeu de lume? 

---

CARACTERUL LUI DUMNEZEU REABILITAT

„Ţinta marelui rebel a fost întotdeauna aceea de a se îndreptăţi şi de a dovedi guvernarea divină responsabilă pentru răzvrătire. Acestui scop i-a dedicat întreaga putere a intelectului său gigantic. El a lucrat în mod deliberat şi sistematic, şi cu un succes grozav, conducând mari mulţimi să accepte versiunea lui cu privire la marea controversă care este de atâta vreme în desfăşurare. Timp de mii de ani acest cap al conspiraţiei a vândut falsitatea drept adevăr. Dar acum a venit timpul când răzvrătirea urmează să fie în cele din urmă înfrântă şi istoria şi caracterul lui Satan descoperite. În ultimul său mare efort de a-L detrona pe Hristos, de a nimici poporul Său şi a lua în stăpânire Cetatea lui Dumnezeu, arhiamăgitorul a fost cu totul demascat. Acei care s-au unit cu el văd eşecul total al cauzei lui. Urmaşii lui Hristos şi îngerii loiali văd întreaga amploare a maşinaţiunilor sale împotriva guvernării lui Dumnezeu. El este ţinta aversiunii universale.

Satana vede că răzvrătirea lui voită l-a făcut nepotrivit pentru cer. El şi-a antrenat puterile pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu; puritatea, pacea şi armonia cerului ar fi pentru el tortura supremă. Acuzaţiile sale împotriva milei şi dreptăţii lui Dumnezeu sunt acum aduse la tăcere. Ocara pe care el a încercat s-o arunce asupra lui Iehova zace cu totul asupra lui. Şi acum Satan se apleacă şi mărturiseşte dreptatea sentinţei sale….

Înaintea universului a fost prezentat în mod clar marele sacrificiu făcut de Tatăl şi de Fiul pentru om. A sosit ceasul când Hristos Îşi ocupă poziţia de drept şi este proslăvit mai presus de stăpâniri şi puteri şi de orice nume care este numit. A fost pentru bucuria care a fost pusă înaintea Lui – pentru ca să poată aduce pe mulţi fii la slavă – că El a suferit crucea şi a dispreţuit ruşinea. Şi necuprins de mare a fost durerea şi ruşinea, totuşi mai mare este bucuria şi slava. El priveşte la cei mântuiţi, reînnoiţi după chipul Său, fiecare inimă purtând imprimarea perfectă a divinului, fiecare faţă reflectând asemănarea Împăratului lor. El vede în ei rezultatul muncii sufletului Său şi este satisfăcut. Atunci, cu un glas care ajunge la mulţimile adunate ale celor drepţi şi ale celor răi, El declară: ‚Iată-i cumpăraţi cu sângele Meu! Pentru aceştia am suferit, pentru aceştia am murit, ca ei să poată locui în prezenţa Mea prin veacurile veşnice.’ Şi cântarea de laudă se ridică de la cei îmbrăcaţi în haine albe din jurul tronului. ‚Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea şi bogăţiile şi înţelepciunea şi puterea şi cinstea şi slava şi binecuvântarea’ (Apocalipsa 5:12).” – Marea luptă, pg. 670, 671, eng.