Lecţia 7. Strâmtorarea lui Iacov

Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ieremia 30:7).

„Deşi poporul lui Dumnezeu va fi înconjurat de vrăjmaşi care sunt hotărâţi să-i nimicească, totuşi chinul pe care îl suferă nu este teama de persecuţie de dragul adevărului; ei se tem ca nu cumva să nu se fi căit de vreun păcat… Dacă ar putea avea asigurarea iertării, nu s-ar da înlături de la tortură şi moarte; dar dacă se dovedesc nevrednici şi îşi pierd viaţa pentru propriile lor defecte de caracter, atunci numele sfânt al lui Dumnezeu va fi batjocorit.” – Marea luptă, pag. 619 eng.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 613-623 eng.

Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care-l binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: "Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov." Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: "Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorîndu-te. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran, şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău, pînă va trece de la tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într-o zi?" Rebeca a zis lui Isaac: "M-am scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het între fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?" Genesa 27:41-46.

„Să nu uităm niciodată că eforturile pe care le facem prin propria noastră putere sunt cu totul fără valoare.” – The Signs of the Times, 29 octombrie 1902.

b. Cum a simţit Iacov, în viaţa lui cu Laban, în mod amarnic rezultatul încercării de a obţine făgăduinţa lui Dumnezeu prin înşelăciune? Galateni 6:7, 8; Genesa 29:21-30; 31:4-7, 36-42.

Nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. (Galateni 6:7, 8).
În urmă, Iacov a zis lui Laban: "Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea." Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ. Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea, pe roaba sa Zilpa. A doua zi dimineaţa, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: "Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?" Laban a răspuns: "În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari. sprăveşte săptămîna cu aceasta şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani." Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămîna cu Lea, apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. i Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani. (Genesa 29:21-30).
Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la cîmp la turma lui. El le-a zis: "După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. (Genesa 31:4-7).
Iacov s-a mîniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: "Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atîta înverşunare? Mi-ai scormonit toate lucrurile şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amîndoi! Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stîrpit şi n-am mîncat berbeci din turma ta. 39 Nu ţi-am adus acasă vite sfîşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria. Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mîinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata. (Genesa 31:36-42).

„Pentru a obţine dreptul de întâi născut, care era deja al lui prin făgăduinţa lui Dumnezeu, Iacov a recurs la înşelăciune şi a cules recolta în ura fratelui său. În cei douăzeci de ani de exil, a fost el însuşi nedreptăţit şi înşelat şi, în cele din urmă, a fost nevoit să-şi găsească siguranţa în fugă; şi el a cules a doua recoltă, când relele din propriul său caracter s-au văzut ieşind la suprafaţă în fiii săi – toate constituind o imagine fidelă a răsplăţii ce însoţeşte viaţa omenească.” – Educaţia, pag. 147 eng.

a. În ciuda faptului că a înşelat, ce experienţă i-a dat lui Iacov curajul de a rămâne credincios lui Dumnezeu în toţi anii grei petrecuţi la socrul său? Genesa 28:10-22. Pe cine reprezintă scara? Ioan 1:51.

…acov a plecat din Beer-Şeba, şi şi-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătîi şi s-a culcat în locul acela. Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac. Pămîntul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. Sămînţa ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miază-noapte şi la miază-zi; şi toate familiile pămîntului vor fi bbinecuvântate în tine şi în sămînţa ta. Iată, Eu sunt cu tine, te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ţi spun." Iacov s-a trezit din somn, şi a zis: "Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut." I-a fost frică, şi a zis: "Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!" Şi Iacov s-a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stîlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vîrful ei. A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte, cetatea se chema Luz. Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: "Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîine să mănînc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da." (Genesa 28:10-22.).
Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborîndu-se peste Fiul omului." (Ioan 1:51).

„Domnul cunoştea influenţele rele care aveau să-l înconjoare pe Iacov, şi primejdiile la care avea să fie expus. În mila Sa, El a deschis viitorul înaintea fugarului pocăit, ca să poată înţelege planul divin cu referire la sine şi să fie pregătit să se împotrivească ispitelor care aveau să vină cu siguranţă asupra lui când era singur în mijlocul idolatrilor şi uneltitorilor. Înaintea lui avea să stea mereu înaltul standard la care trebuia să ţintească; iar faptul că ştia că prin el se împlinea planul lui Dumnezeu urma să-i inspire credincioşie…
Lumea nu a fost lăsată singură în deznădejde. Scara Îl reprezintă pe Isus, mijlocul desemnat pentru comuniune. Dacă El nu ar fi făcut din meritele Sale un pod peste prăpastia pe care o făcuse păcatul, îngerii slujitori nu ar fi putut intra în comuniune cu omul căzut. Hristos îl leagă pe om în slăbiciunea şi neputinţa lui de sursa puterii nemărginite.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 184 eng.

b. Deşi Dumnezeu l-a binecuvântat constant, de ce a părăsit Iacov confortul noului său cămin şi s-a întors ca să facă faţă unei sorţi necunoscute mergând să-l întâlnească pe fratele lui? Genesa 31:11-13; Evrei 10:38.

Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: "Iacove!" "Iată-mă", am răspuns eu. El a zis: "Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi seini, căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere." (Genesa 31:11-13).
Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." (Evrei 10:38.).

„Iacov nu şi-a părăsit rudele şirete cu mai mult timp în urmă de teama întâlnirii cu Esau. Acum el a simţit că era în pericol din partea fiilor lui Laban, care, considerând că averea lui era a lor, puteau încerca să o ia prin violenţă. El se afla într-o mare nedumerire şi durere, neştiind încotro să o apuce. Însă, păstrând în minte făgăduinţa milostivă de la Betel, el a adus cazul său înaintea lui Dumnezeu şi a căutat îndrumare din partea Sa. Rugăciunea lui a fost ascultată printr-un vis: ‚Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.’ (Genesa 31:3).” – Idem., pag. 193 eng.

a. Care a fost cel mai mare obstacol dinaintea lui Iacov în drumul de întoarcere în Canan şi cum a întâmpinat el criza? Genesa 32:3-12.

Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom. El le-a dat porunca următoare: "Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: "Aşa vorbeşte robul tău Iacov: "Am locuit la Laban, şi am rămas la el pînă acum, am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta." Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: "Ne-am dus la fratele tău Esau şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni." Iacov s-a spăimîntat foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele, şi a zis: "Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămîne, va putea să scape." Iacov a zis: "Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: "Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!" Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere. Izbăveşte-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii. Şi Tu ai zis: "Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra." (Genesa 32:3-12).

„Când [Iacov] se apropia de sfârşitul călătoriei lui, gândul la Esau îi pricinuia multe presimţiri de nenorocire. După fuga lui Iacov, Esau s-a considerat singurul moştenitor al averilor tatălui lor. Vestea întoarcerii lui Iacov avea să trezească teama că el venea ca să pretindă moştenirea. Esau putea acum să pricinuiască fratelui său o mare vătămare, dacă ar fi dorit aceasta, şi putea fi stârnit la violenţă împotriva lui, nu numai de dorinţa de răzbunare, ci şi pentru a-şi asigura netulburat moştenirea bogăţiei pe care el o considerase că este a lui atât de mult timp.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 195 eng.
„În situaţia lui disperată, [Iacov] şi-a amintit de făgăduinţele lui Dumnezeu şi s-a rugat stăruitor şi din inimă pentru îndurarea Sa… El trebuia să aibă asigurarea că păcatul său a fost iertat. Durerea fizică nu era suficientă ca să abată mintea lui de la această ţintă. Hotărârea lui a devenit tot mai puternică, credinţa lui, tot mai serioasă şi perseverentă, până la final. Îngerul a încercat să Se elibereze; El a cerut: ‚Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile;’ dar Iacov a răspuns: ‚Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.’ (Genesa 32:26). Dacă aceasta ar fi fost o încumetare mândră şi arogantă, Iacov ar fi fost nimicit pe loc; însă ea era asigurarea unuia care îşi mărturiseşte propria nevrednicie şi totuşi se încrede în credincioşia unui Dumnezeu care Îşi ţine legământul.” – Idem., pag. 197 eng.

b. În acea noapte lungă de luptă corp la corp, care a fost secretul biruinţei lui şi, ca urmare, a schimbării numelui lui? Genesa 32:24-30.

Ea a răspuns: "Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor." Şi i-a zis mai departe: "Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte." Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, zicînd: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu." Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate. Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga şi brăţările în mîinile sorei sale, şi auzise pe soră-sa Rebeca spunînd: "Aşa mi-a vorbit omul acela." A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor (Genesa 32:24-30).

„Greşeala care a dus la păcatul lui Iacov de a obţine dreptul de întâi născut prin înşelăciune i-a fost arătată clar acum. El nu se încrezuse în făgăduinţele lui Dumnezeu ci căutase ca, prin propriile lui eforturi, să facă să se întâmple ceea ce Dumnezeu ar fi împlinit la timpul Său şi în felul Său.” – Idem., pag. 197, 198 eng.

a. Cum se va repeta episodul numit „strâmtorarea lui Iacov” cu poporul rămăşiţei lui Dumnezeu în zilele din urmă? Ieremia 30:5-7.

"Aşa vorbeşte Domnul: "Auzim strigăte de groază; de spaimă, nu este pace! Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele? Vai! căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea. (Ieremia 30:5-7).

„Noaptea de chin a lui Iacov, atunci când s-a luptat în rugăciune pentru eliberarea din mâna lui Esau (Genesa 32:24-30), reprezintă experienţa poporului lui Dumnezeu din timpul de strâmtorare. Din cauza înşelăciunii comise pentru a-şi asigura binecuvântarea tatălui, destinată lui Esau, Iacov a fugit ca să-şi scape viaţa, alarmat de ameninţările cu moartea ale fratelui lui. După ce a rămas mai mulţi ani în exil, el a pornit, la porunca lui Dumnezeu, să se întoarcă împreună cu soţiile şi copiii lui, turmele şi cirezile lui, în ţara lui natală. Când a ajuns la graniţa ţării, a fost umplut de groază la vestea că Esau se apropia în fruntea unei cete de războinici, hotărât fără îndoială să se răzbune. Tabăra lui Iacov, neînarmată şi lipsită de apărare, părea gata să cadă ca victime ale violenţei şi măcelului. Şi la povara neliniştii şi a temei s-a adăugat şi greutatea zdrobitoare a mustrării de conştiinţă că păcatul său adusese această primejdie. Singura lui nădejde era în îndurarea lui Dumnezeu; singura lui apărare era rugăciunea. Totuşi, el nu lasă nimic nefăcut din partea lui ca să ispăşească răul făcut faţă de fratele lui şi ca să îndepărteze primejdia care îi ameninţa. La fel ar trebui să facă şi urmaşii lui Hristos, când se apropie de timpul de strâmtoare, să depună orice efort pentru a se aşeza într-o lumină favorabilă înaintea poporului, să dezarmeze prejudecata şi să îndepărteze primejdia care le ameninţă libertatea de conştiinţă.” – Marea luptă, pag. 616 eng.

b. Ce dovadă arată că rămăşiţa va răbda conflictul? Ieremia 30:10, 11; Apocalipsa 14:1-3.

De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, şi îţi voi izbăvi sămînţa din ţara în care este roabă, Iacov se va întoarce iarăşi, va avea odihnă şi linişte; şi nu-l va mai tulbura nimeni. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc, voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici, te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit." (Ieremia 30:10, 11).
Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt. (Apocalipsa 14:1-3.).

„[Rămăşiţa cea victorioasă] cântă o cântare nouă înaintea tronului, o cântare pe care nici un om nu o poate învăţa în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii. Este cântarea lui Moise şi a Mielului – o cântare de eliberare. Nimeni, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, nu poate învăţa acea cântare, pentru că este cântarea experienţei lor – o experienţă pe care nici o altă grupă nu a avut-o.” – Idem., pag. 648, 649.

a. Ce fenomen fizic se va observa la sfârşitul încercării omenirii? Ioel 2:2.

O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. (Ioel 2:2).

„Când [Hristos] părăseşte sanctuarul, întunericul îi acoperă pe locuitorii pământului. În acel timp înfricoşător, cel neprihănit trebuie să trăiască înaintea lui Dumnezeu fără mijlocitor.” – Marea luptă, pag. 614 eng.

b. Care va fi starea rămăşiţei lui Dumnezeu când trebuie să trăiască înaintea lui Dumnezeu fără Mijlocitor? Isaia 43:25.

Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. (Isaia 43:25).

„În vremea strâmtorării, dacă poporul lui Dumnezeu ar avea păcate nemărturisite care să le apară înainte în timp ce sunt chinuiţi de teamă şi durere, ei ar fi copleşiţi; disperarea le-ar reteza credinţa şi ei nu ar mai putea avea încredere ca să se roage lui Dumnezeu pentru eliberare.” – Idem., pag. 620 eng.

c. Ce va face de fapt ca rămăşiţa să sufere chinul după încheierea timpului de probă, adică în timpul strâmtorării? Ce asigurare doresc cu ardoare să primească? Apocalipsa 3:10.

Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pămîntului.(Apocalipsa 3:10.).

„[Poporul lui Dumnezeu] se teme că nu s-au căit de toate păcatele… Dacă ar putea avea asigurarea iertării nu s-ar da înapoi de la tortură sau moarte; însă dacă s-ar dovedi nevrednici, şi şi-ar pierde viaţa din cauza propriilor defecte de caracter, atunci numele cel sfânt al lui Dumnezeu ar fi batjocorit.” – Idem., pag. 619 eng.

a. Cum dăinuie consecinţele păcatului şi după căinţă?
b. Ce măsuri de siguranţă a luat Iacov înainte de a se întâlni cu Esau?
c. Ce trebuie să învăţăm din secretul victoriei lui Iacov?
d. Explicaţi cauza adevărată a chinului din timpul strâmtorării lui Iacov.
e. Cum putem trăi înaintea lui Dumnezeu fără Mijlocitor?