Lecţia 3. Cele douăsprezece seminţii ale lui Israel

„Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor, când a despărţit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel.” (Deuteronomul 32:8).

“Adevăraţii copii ai lui Avraam trăiau aşa cum a trăit şi el, ducând o viaţă de ascultare de Dumnezeu… Simpla descendenţă din Avraam nu avea nici o valoare. Fără o legătură spirituală cu el, care să se dea pe faţă prin posedarea aceluiaşi spirit, şi prin facerea aceloraşi fapte, ei nu erau copiii lui.” – Hristos lumina lumii, pag. 467 eng.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 106, 465-469 eng.

Duminică 11 iulie
1. Făgăduinţa evangheliei

a. Care a fost prima făgăduinţă făcută lui Avraam, şi cum zugrăveşte acea făgăduinţă evanghelia? Genesa 12:1-3; 15:6; 22:18; Galateni 3:8, 9.
Domnul zisese lui Avram: "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare. Voi binecuvînta pe cei ce te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi bbinecuvântate în tine." Genesa 12:1-3
Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. (Genesa 15:6).
Toate neamurile pămîntului vor fi bbinecuvântate în sămînţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!" (Genesa 22:18).
Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi bbinecuvântate în tine." Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvîntaţi împreună cu Avraam cel credincios. (Galateni 3:8, 9).

„[Avraam] s-a încrezut în Hristos pentru iertarea păcatelor. Această credinţă i-a fost socotită neprihănire. Legământul cu Avraam a menţinut şi autoritatea legii lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 370 eng.

b. Ce este evanghelia? Romani 1:16; 1 Corinteni 1:17, 18; Coloseni 1:20. Cum i-a fost ilustrat Calvarul lui Avraam într-un mod practic? Genesa 22:2-13; Ioan 8:56-58.
Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului (Romani 1:16).
De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 1:17, 18).
…şi să împace totul cu sine prin El, atît ce este pe pămînt, cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui. (Coloseni 1:20).
Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune." Avraam s-a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu. A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. Şi Avraam a zis slugilor sale: "Rămîneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce pînă colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi." Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: "Tată!" "Ce este, fiule?" i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: "Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?" "Fiule", a răspuns Avraam, "Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot." Şi au mers amîndoi împreună înainte. Cînd au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam a întins mîna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: "Avraame! Avraame!" "Iată-mă!" a răspuns el. Îngerul a zis: "Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine." Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într-un tufiş şi Avraam s-a dus de a luat berbecele, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. (Genesa 22:2-13).
Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat." "N-ai nici cincizeci de ani", I-au zis Iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!" Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu." (Ioan 8:56-58).

„Intenţia lui Dumnezeu era ca jertfa lui Isaac să prefigureze jertfa Fiului Său… Toată acea agonie pe care Avraam a suferit-o în timpul acelei încercări întunecoase şi teribile a fost cu scopul de a impresiona profund înţelegerea lui cu privire la planul de mântuire pentru omul căzut.” – Comentarii biblice, vol. 1, pag. 1094 eng.

Luni 12 iulie
2. Hristos – binecuvântarea primordială făgăduită

a. A înţeles Avraam binecuvântările care aveau să vină în urma credinţei în crucea lui Hristos? Galateni 3:13, 14; 2 Corinteni 5:21.
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn"… (Galateni 3:13, 14).
Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21).

„Atunci când la întrebarea lui Isaac, ‚Unde este mielul pentru arderea de tot?’ Avraam a răspuns: ‚Dumnezeu Se va îngriji de miel;’ şi când mâna tatălui a fost oprită în momentul în care era gata să înjunghie pe fiul său, şi berbecul de care Se îngrijise Dumnezeu a fost adus ca jertfă în locul lui Isaac – atunci s-a revărsat lumină asupra tainei mântuirii şi chiar îngerii au înţeles mult mai clar hotărârea minunată pe care Dumnezeu o luase pentru mântuirea omului (1 Petru 1:12).” – Patriarhi şi profeţi, pag. 155 eng.

b. Cum explică Pavel făgăduinţa importantă făcută lui Avraam? Galateni 3:16, 27-29; Coloseni 2:10-13. Ce binecuvântări primim prin Hristos, sămânţa lui Avraam? Romani 3:23-25; Tit 2:11-14.
Acum, făgăduinţele au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui." Nu zice: "Şi seminţelor" (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: "Şi seminţei tale", adică Hristos. Galateni 3:16.
Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici slobod - nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămînţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. Galateni 27-29
Voi aveţi totul deplin în El care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. Coloseni 2:10-13.
Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu… (Romani 3:23-25).
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune. (Tit 2:11-14).

„Deşi [poporul lui Israel ‚în ce priveşte trupul’] dispreţuiseră îndurarea lui Dumnezeu şi pierduseră binecuvântările lor ca popor ales al Său – totuşi Dumnezeu nu a lepădat sămânţa lui Avraam; planurile măreţe pe care dorea să le împlinească prin Israel trebuia realizate. Toţi cei care prin Hristos deveneau copiii credinţei trebuia socotiţi ca sămânţă a lui Avraam; ei erau moştenitorii făgăduinţelor legământului; asemenea lui Avraam, ei erau chemaţi să păzească şi să facă de cunoscut lumii legea lui Dumnezeu şi evanghelia Fiului Său.” – Idem., pag. 476 eng.
„Descendenţa din Avraam era dovedită, nu prin nume sau linie genealogică, ci prin asemănarea la caracter. În acelaşi fel, succesiunea apostolică nu se bazează pe transmiterea autorităţii eclesiastice, ci pe relaţia spirituală. O viaţă impulsionată de spiritul apostolilor, de credinţa în adevăr şi de împărtăşirea adevărului pe care l-au învăţat, aceasta este adevărata dovadă a succesiunii apostolice. Aceasta îi face pe oameni succesori ai primilor învăţători ai evangheliei.” – Hristos lumina lumii, pag. 467 eng.
„Nimeni nu va avea dreptul la moştenirea cerească dacă nu a fost curăţit, rafinat, înnobilat şi sfinţit. Atunci să ne facem chemarea şi alegerea noastră sigure.” – The Messenger, 10 mai 1893.

Marţi 13 iulie
3.Canaanul ceresc

a. Ce cuprinde moştenirea făgăduită lui Avraam? Genesa 17:8; Romani 4:13. De ce nu a putut moşteni imediat ţara Canaanului? Genesa 15:16.
Ţie, şi seminţei tale după tine, voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpînire veşnică şi Eu voi fi Dumnezeul lor." (Genesa 17:8).
În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. (Romani 4:13).
În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vîrful." (Genesa 15:16).

„Moştenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este din lumea aceasta. Avraam nu a avut nici o proprietate pe pământul acesta ‚nici măcar o palmă de loc’ (Faptele Apostolilor 7:5). El a avut o mare avere şi a folosit-o spre slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor săi; dar el n-a considerat lumea aceasta ca fiind căminul său. Domnul l-a chemat să-i părăsească pe concetăţenii săi idolatri, dându-i făgăduinţa ţării Canaanului ca o stăpânire veşnică; şi totuşi, nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu l-au primit. Când Avraam a avut nevoie de un loc de îngropăciune pentru soţia sa moartă, el a trebuit să-l cumpere de la canaaniţi. Unica sa stăpânire în ţara făgăduinţei a fost acel mormânt săpat în stâncă din peştera Macpela.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 169 eng.

b. Care a fost nădejdea lui Avraam, bazată pe făgăduinţa lui Dumnezeu – o nădejde care este împărtăşită de toţi credincioşii? Evrei 11:8-10; Daniel 7:27; 2 Petru 3:13. Cum considera el că era în această lume? Evrei 11:13-16.
Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. (Evrei 11:8-10).
Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta! (Daniel 7:27).
Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13).
În credinţă au murit toţi aceştia fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. (Evrei 11:13-16).

„Cuvântul lui Dumnezeu nu dăduse greş; şi nici nu se împlinise pe deplin prin ocuparea Canaanului de către israeliţi… Darul pentru Avraam şi sămânţa lui cuprindea nu numai ţara Canaanului, ci întregul pământ. Apostolul spune astfel: ‘În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.’ (Romani 4:13). Iar Biblia arată clar că făgăduinţele făcute lui Avraam trebuie să se împlinească prin Hristos. Toţi cei care sunt ai lui Hristos sunt ‚sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă’ – moştenind o ‘moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji’ – pământul eliberat de blestemul păcatului (Galateni 3:29; 1 Petru 1:4). Pentru că ‘domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt.’ (Daniel 7:27).” – Idem., pag. 169, 170 eng.

Miercuri 14 iulie
4. Moştenitori ai împărăţiei

a. Ce fel de oameni vor moşteni Canaanul ceresc? Matei 5:5; 1 Ioan 3:2, 3; Isaia 60:21.
Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul! (Matei 5:5).
Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat. (Ioan 3:2, 3).
Nu vor mai fi decît oameni neprihăniţi în poporul tău: ei vor stăpîni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mîinilor Mele ca să slujească spre slava Mea. (Isaia 60:21).

„Titlul unei proprietăţi din această lume trebuie să fie fără cusur, altfel este fără valoare şi nu se acordă dreptul de moştenire. Li se va da cerul acelora care au un titlu greşit? Apostolul descoperă linia prin care trebuie să vină moştenirea cerească. El spune: ‚Dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.’ (Galateni 3:29). Dacă suntem ai lui Hristos, titlul nostru de moştenire a cerului este fără cusur, întrucât ne aflăm atunci sub singurul legământ salvator, legământul harului; şi prin har vom putea să ne facem chemarea şi alegerea noastră sigure îmbrăcând desăvârşirea lui Hristos în credinţă, în spirit, în caracter; pentru că nimeni nu va avea dreptul la moştenirea cerească dacă nu a fost curăţit, rafinat, înnobilat, elevat şi sfinţit pe deplin. Cei ale căror vieţi sunt ascunse cu Hristos în Dumnezeu, care au fost îmbrăcaţi cu neprihănirea Sa, vor avea dreptul la moştenirea nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji.” – The Signs of the Times, 2 mai 1892.

b. Ce ţintă în ce priveşte caracterul este aşezată înaintea noastră pentru a o atinge înainte de a putea primi sigiliul aprobării lui Dumnezeu? Efeseni 3:19; 4:13; Coloseni 1:26-28; 2:10.  Atunci când poporul lui Dumnezeu a ajuns la statura de femei şi bărbaţi desăvârşiţi în Hristos, ce declaraţie se va face despre lucrarea evangheliei? Apocalipsa 10:7.
…şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efeseni 3:19)
…pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. (Efeseni 4:1).
Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus. (Coloseni 1:26-28; 2:10).
Voi aveţi totul deplin în El care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri. (Coloseni 2:10).
…ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.(Apocalipsa 10:7).

„Putem vorbi despre binecuvântările Duhului Sfânt, însă dacă nu ne pregătim pentru primirea Lui, la ce folos sunt faptele noastre? Ne luptăm cu toată puterea noastră ca să ajungem la statura de bărbaţi şi femei în Hristos? Căutăm deplinătatea Sa, înaintând mereu spre ţinta pusă înaintea noastră – desăvârşirea caracterului Său? Atunci când poporul Domnului ajunge la această ţintă, vor fi sigilaţi pe frunţile lor. Umpluţi de Duhul, ei vor fi desăvârşiţi în Hristos, iar îngerul raportor va declara: ‚S-a sfârşit.’” – Înalta noastră chemare, pag. 150 eng.

Joi 15 iulie
5. Intrarea în cetatea cea sfântă

a. Câte porţi sunt în Noul Ierusalim, ale căror nume indică spre trăsături distincte de caracter, şi care sunt deschise pentru cei mântuiţi? Apocalipsa 21:10-12. Cum sunt clasificaţi cei 144.000 prin diferitele lor experienţe de biruinţă ca să se încadreze în caracteristicile fiecărei porţi? Apocalipsa 7:4-8.
Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfîntă Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. (Apocalipsa 21:10-12).
Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii, din seminţia lui Gad, douăsprezece mii, din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii, din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin douăsprezece mii au fost pecetluiţi. (Apocalipsa 7:4-8).

b. Daţi exemple de câteva caractere care nu vor găsi nici o poartă deschisă şi cărora nu li se va permite să intre în Cetatea cea Sfântă. Apocalipsa 21:27; 22:15; 1 Corinteni 6:9, 10.
Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului. (Apocalipsa 21:27).
Afară sunt cîinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! (Apocalipsa 22:15).
Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9, 10).

„În mijlocul mulţimii celor răscumpăraţi se află apostolii lui Hristos, marele Pavel, înflăcăratul Petru, iubitul şi iubitorul Ioan, şi fraţii lor sinceri, şi împreună cu ei marea oaste a martirilor; în timp ce dincolo de ziduri, cu toate lucrurile urâcioase şi josnice, sunt cei care i-au persecutat, închis şi omorât. Acolo se află Nero, acel monstru al cruzimii şi viciului, care priveşte acum bucuria şi înălţarea acelora pe care odinioară i-a torturat şi în a căror groază extremă şi-a găsit o desfătare satanică.” – Marea luptă, pag. 667 eng.
„În cetatea lui Dumnezeu nu va intra nimic care pângăreşte. Toţi cei care vor locui acolo au devenit aici curaţi la inimă. În cel care învaţă despre Isus, se va da pe faţă un dezgust tot mai mare faţă de nepăsarea în maniere, limbajul indecent şi gândul vulgar. Atunci când Hristos locuieşte în inimă, gândurile şi manierele vor fi curate şi rafinate.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 24, 25 eng.

Vineri 16 iulie
Întrebări recapitulative personale

a. În esenţă, ce este evanghelia, şi cum a fost ea predicată lui Avraam?
b. Cine este sămânţa lui Avraam? Cum poţi să faci parte din acea sămânţă?
c. Ce moştenire a fost făgăduită lui Avraam?
d. Descrieţi caracterul care se cere pentru a primi moştenirea făgăduită.
e. Care sunt condiţiile de intrare în Cetatea cea Sfântă? Cine va fi ţinut afară?