Lecţia 4. Pregătiţi pentru sigiliu

„Şi în gura lor [a celor 144.000] nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 14:5).

„Cei care au învăţat despre Hristos, nu iau ‚deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului’ (Efeseni 5:11). În vorbire, cât şi în viaţă, ei vor fi simpli, neprefăcuţi, şi sinceri; pentru că ei se pregătesc pentru tovărăşia sfinţilor în a căror gură ‚nu s-a găsit minciună’.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 69 eng.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 648, 649 eng.

Duminică 18 iulie
1. Nume şi caracter

a. Ce înseamnă să te rogi în numele lui Isus şi să ai numele Tatălui scris în frunte? Ioan 14:13-15; 15:16; 16:23, 24.
... şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. (Ioan 14:13-15).
Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. (Ioan 15:16).
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. Pînă acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan16:23, 24).

„A ne ruga în numele lui Hristos înseamnă mult. Înseamnă că noi acceptăm caracterul Său, dăm pe faţă spiritul Său şi facem faptele Sale.” – Hristos lumina lumii, pag. 668 eng.
„Sigiliul viului Dumnezeu va fi aşezat numai asupra acelora care au caractere asemenea lui Hristos” – Credinţa prin care trăiesc, pag. 287 eng.
„În toate acţiunile vieţii, trebuie să dai pe faţă numele lui Dumnezeu. Această pretenţie îţi cere să ai caracterul Său. Nu poţi sfinţi numele Său, nu-L poţi prezenta lumii, dacă în viaţă şi caracter nu reprezinţi exact viaţa şi caracterul lui Dumnezeu. Poţi face aceasta numai prin acceptarea harului şi neprihănirii lui Hristos.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 107 eng.

b. Cât de important era numele în era Vechiului Testament şi ce indica numele? 1 Samuel 25:25; Genesa 27:36; 32:27, 28. Când se schimba caracterul unei persoane, ce se întâmpla cu numele ei? Genesa 17:5, 15, 16; 32:28.

Luni 19 iulie
2. Legătura bisericii

a. Ce simbolizează femeia în Scriptură, şi ce înseamnă să nu fii întinat cu femei ca o condiţie pentru a fi sigilat? Isaia 4:1; Osea 2:2, 20; 2 Corinteni 11:2; Apocalipsa 14:4 (p.p). Ce înseamnă termenul „Babilon”? Apocalipsa 17:4, 5.
Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice: "Vom mînca pîinea noastră înşine, şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi!" (Isaia 4:1).
"Plîngeţi-vă, plîngeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sunt bărbatul ei! Să-şi depărteze curviile dinaintea ei, şi preacurviile de la ţîţele ei!
… te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul! (Osea 2:2, 20).
Căci sunt gelos pe voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. (2 Corinteni 11:2).
Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. (Apocalipsa 14:4 (p.p).).
Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. ţinea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: "Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămîntului." ( Apocalipsa 17:4, 5).

„Termenul ‚Babilon’ derivă de la ‚Babel’ şi înseamnă confuzie. Este folosit în Scriptură pentru a desemna diferite forme de religie falsă şi apostată. În Apocalipsa 17, Babilonul este înfăţişat ca o femeie – o imagine care este folosită în Biblie ca simbol pentru o biserică, o femeie virtuoasă reprezentând o biserică pură, o femeie josnică, o biserică apostată.” – Marea luptă, pag. 381 eng.

b. Putem spune că toţi cei care sunt în legătură cu o biserică falsă sunt pângăriţi? 2 Corinteni 6:14-18. În ce punct începe pângărirea? Apocalipsa 18:4.
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum pot sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu." De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic." (Corinteni 6:14-18).
Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa 18:4).

„[În primele secole,] după o luptă lungă şi aspră, puţinii credincioşi au hotărât să rupă orice legătură cu biserica apostată dacă aceasta refuza să îndepărteze din mijlocul ei falsitatea şi idolatria. Ei au văzut că despărţirea era o necesitate absolută dacă doreau să asculte de cuvântul lui Dumnezeu.” – Idem., pag. 45 eng.
„Dumnezeu doreşte să-Şi înveţe poporul că neascultarea şi păcatul sunt peste măsură de jignitoare pentru El şi că nu trebuie privite cu uşurătate. El ne arată că, atunci când cei din poporul Său sunt găsiţi în păcat, ar trebui să ia de îndată măsuri hotărâte pentru a scoate din mijlocul lor acel păcat, pentru ca mânia Sa să nu fie îndreptată asupra tuturor. Dacă însă păcatele poporului sunt trecute cu vederea de către aceia aflaţi în poziţii de răspundere, dezaprobarea Sa se va afla asupra lor, iar poporul lui Dumnezeu, ca întreg, va fi considerat răspunzător pentru acele păcate. Prin metodele folosite cu poporul Său din trecut, Domnul arată necesitatea curăţirii de rele a bisericii. Un singur păcătos poate răspândi atât întuneric, încât să alunge lumina lui Dumnezeu din întreaga adunare. Când poporul îşi dă seama că întunericul se aşterne asupra lor şi nu ştiu cauza, ar trebui să-L caute cu sinceritate pe Dumnezeu, cu multă umilinţă şi văzându-şi propria nevrednicie, până când relele care Îl întristează pe Duhul lui Dumnezeu sunt descoperite şi îndepărtate.” – Testimonies, vol. 3, pag. 265 eng.

Marţi 20 iulie
3. Urmând exemplul lui Isus

a. Ce înseamnă „în gura lor nu s-a găsit minciună” [n.tr.: „în gura lor nu s-a găsit viclenie/înşelătorie”]? Apocalipsa 14:5; Iacov 3:2; Matei 5:37; 12:36, 37. Cum a devenit Sabatul un semn al sfinţirii? Exodul 31:13; Isaia 58:13.
Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Apocalipsa 14:5).
Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul. (Iacov 3:2).
Felul vostru de vorbire să fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. (Matei 5:37).
Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit." (Matei 12:36, 37).
"Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: "Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. (Exodul 31:13).
Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării... (Isaia 58:13).

„Fraţii şi surorile mele, cum folosiţi voi darul vorbirii? Aţi învăţat să vă stăpâniţi limba ca să ascultaţi tot timpul de ceea ce vă dictează o conştiinţă iluminată şi afecţiunile sfinţite? Este conversaţia voastră lipsită de frivolitate, mândrie şi răutate, înşelăciune şi necurăţie? Sunteţi voi fără viclenie înaintea lui Dumnezeu? Cuvintele exercită o putere grăitoare. Dacă este posibil, Satan va ţine limba activă în slujba lui. În noi înşine nu putem să ne stăpânim acest mădular nesupus. Harul divin este singura noastră speranţă.” – Testimonies, vol. 5, pag. 175 eng.
„Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi aşezat niciodată pe frunţile… bărbaţilor sau femeilor cu limbi mincinoase sau inimi înşelătoare. Toţi cei care primesc sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu – candidaţi pentru cer.” – Idem., pag. 216 eng.

b. Cum Îl urmează pe Miel aici pe pământ credincioşii sigilaţi? Apocalipsa 14:4 (partea din mijloc); 1 Petru 2:21, 22; 1 Ioan 2:6; 3:3-7.
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. "El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug." (1 Petru 2:21, 22).
Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. (1 Ioan 2:6).
Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat. Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele, şi în El nu este păcat. Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. (1 Ioan 3:3-7).

„În mijlocul unei lumi care prin nelegiuirea ei a fost condamnată la nimicire, Enoh a trăit o viaţă de o aşa strânsă comuniune cu Dumnezeu, încât n-a fost îngăduit ca el să cadă sub puterea morţii. Caracterul sfânt al acestui profet reprezintă starea de sfinţenie ce trebuie să fie atinsă de cei care vor fi ‚răscumpăraţi de pe pământ’ (Apocalipsa14:3) la revenirea lui Isus Hristos. Atunci, aşa cum a fost şi în lumea dinainte de potop, nelegiuirea va creşte. Dând frâu liber pornirilor inimilor lor stricate, cum şi învăţăturilor unei filozofii înşelătoare, oamenii se vor răscula împotriva autorităţii cerului. Dar, asemenea lui Enoh, poporul lui Dumnezeu va căuta curăţirea inimii şi conformarea faţă de voia Sa, până când ei vor reflecta chipul lui Hristos. Dar, asemenea lui Enoh, ei vor avertiza lumea despre revenirea lui Hristos şi despre judecata ce va veni asupra celor nelegiuiţi şi, prin purtarea, vorbirea şi exemplul lor sfânt, ei vor condamna păcatele celor nelegiuiţi. După cum Enoh a fost luat la cer mai înainte de nimicirea pământului prin apă, tot astfel cei neprihăniţi ce vor fi în viaţă vor fi luaţi la cer de pe pământ, mai înainte de distrugerea lui prin foc.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 88, 89 eng.

Miercuri 21 iulie
4. Îndemnându-ne unii pe alţii

a. Ce arată faptul că cei credincioşi sigilaţi suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se fac în ţară şi în biserică? Ezechiel 9:4; Evrei 10:24-26.
Domnul i-a zis: "Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvîrşesc acolo." (Ezechiel 9:4).
Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate (Evrei 10:24-26).

„Ziua răzbunării lui Dumnezeu este chiar asupra noastră. Sigiliul lui Dumnezeu va fi aşezat pe frunţile celor care suspină şi gem din pricina urâciunilor care se săvârşesc în ţară.” – Testimonies, vol. 5, pag. 212 eng.
„Aluatul evlaviei nu şi-a pierdut puterea întru totul. Când primejdia şi apăsarea bisericii sunt cele mai intense, mica grupă care stă în lumină va suspina şi geme din pricina urâciunilor care se săvârşesc în ţară. Însă ei se vor ruga într-un mod şi mai special pentru biserică pentru că membrii ei acţionează după obiceiul lumii…
Când mânia lui [Dumnezeu] se va revărsa prin judecăţi, … urmaşii umili şi devotaţi ai lui Hristos se vor deosebi de restul lumii prin durerea sufletească, exprimată prin tânguire, plânset, mustrări şi avertizări. În timp ce alţii încearcă să acopere răul existent şi să scuze marea răutate prezentă pretutindeni, cei care sunt zeloşi pentru onoarea lui Dumnezeu şi iubesc sufletele nu vor tăcea de dragul nici unui favor.” – Idem., pag. 209, 210 eng.

b. Vor fi mântuiţi cei care nu arată nici o preocupare faţă de sufletele confraţilor cât şi ale celor din jurul lor? Ezechiel 33:7-11.
Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvîntul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea. Cînd zic celui rău: "Răule, vei muri negreşit!" şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău ca să se întoarcă de la calea lui şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul. Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: "Voi cu drept cuvînt ziceţi: "Fărădelegile şi păcatele noastre sunt asupra noastră, şi din pricina lor tînjim; cum am putea să trăim?" Spune-le: "Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?" (Ezechiel 33:7-11).

„Domnul caută să mântuiască, nu să nimicească. El Îşi găseşte plăcerea în salvarea păcătoşilor. [Ezechiel 33:11 citat]. Prin avertismente şi rugăminţi stăruitoare El îi cheamă pe cei neascultători să nu mai facă răul şi să se întoarcă la El şi să trăiască. El îi înzestrează pe solii Săi aleşi cu o îndrăzneală sfântă ca cei care aud să se teamă şi să fie aduşi la pocăinţă.” – Profeţi şi regi, pag. 105 eng.
„Dacă relele sunt vizibile în mijlocul poporului [lui Dumnezeu], şi dacă servii lui Dumnezeu trec pe lângă ele cu indiferenţă, ei efectiv îl susţin şi-l îndreptăţesc pe păcătos, şi sunt la fel de vinovaţi.” – Testimonies, vol. 3, pag. 265, 266 eng.

Joi 22 iulie
5. Biruinţă absolută

a. Pentru a obţine o biruinţă desăvârşită şi pentru a fi sigilaţi, care sunt unele dintre cerinţele obligatorii? Ioan 15:5; Apocalipsa 14:12; 2 Petru 1:5-11.
Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5).
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (Apocalipsa 14:12).
De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. (2 Petru 1:5-11).

„Dumnezeu cere ca poftele să fie curăţate, şi să se practice jertfirea de sine faţă de lucrurile care nu sunt bune. Aceasta este o lucrare care trebuie să se facă înainte ca poporul să poată sta în picioare înaintea Sa ca popor făcut desăvârşit.” – Testimonies, vol. 9, pag. 153, 154 eng.
„[Satan] căzuse din acelaşi motiv din care cad mii astăzi, din cauză că avea ambiţia de a fi primul, că nu dorea să fie sub stăpânire. Domnul dorea să-l înveţe pe om lecţia că, deşi unit cu biserica, totuşi el nu este mântuit până când sigiliul lui Dumnezeu nu este aşezat asupra lui.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 969 eng.

b. Care este cântarea pe care cei 144.000 o învaţă şi pe care nimeni altcineva nu o poate învăţa? Apocalipsa 14:2, 3. Care trebuie să fie biruinţa lor specială? Apocalipsa 15:2, 3.
Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt. (Apocalipsa 14:2, 3).
Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei. Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau: "Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! (Apocalipsa 15:2, 3).

„Deşi biserica şi statul îşi vor uni puterea ca să-i constrângă pe ‚toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi,’ (Apocalipsa 13:16), ca să primească ‘semnul fiarei’, totuşi poporul lui Dumnezeu nu-l va primi.” – Marea luptă, pag. 450 eng.

Vineri 23 iulie
Întrebări recapitulative personale

a. Cât este de important să avem numele Tatălui pe frunţile noastre şi ce înseamnă aceasta?
b. Cum devine cineva întinat cu femei într-un sens profetic?
c. Ce înseamnă să fii fără vicleşug?
d. De ce ar trebui să fim preocupaţi de spiritualitatea altor membri cât şi de a celor din jurul nostru?
e. Ce rol are dieta asupra biruinţei desăvârşite?