Lecţia 5. Avertizarea finală

„După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.” (Apocalipsa 18:1).

“Eforturile, care se fac pentru a împiedica înaintarea adevărului, vor servi la răspândirea lui… Oamenii pe care Dumnezeu i-a făcut depozitarii legii Sale nu trebuie să permită ca lumina lor să fie ascunsă. Adevărul trebuie proclamat în locurile învăluite în întuneric ale pământului.” – Testimonies, vol. 5, pag. 454 eng.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 603-612 eng.

Duminică 25 iulie
1. Slava templului

a. La începutul reconstruirii Ierusalimului, când s-a aşezat temelia noului templu, pe de o parte, s-a auzit plânset, pe de alta, strigăte de bucurie. De ce au fost două reacţii adverse? Ezra 3:10-12; Hagai 2:3.
Cînd au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trîmbiţe, şi pe Leviţi, fiii Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, împăratul lui Israel. Cîntau, mărind şi lăudînd pe Domnul prin aceste cuvinte: "Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!" Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudînd pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului. Dar mulţi din preoţi şi Leviţi şi din capii de familii mai în vîrstă care văzuseră casa dintîi, plîngeau tare cînd se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte… (Ezra 3:10-12).
Cine a mai rămas între voi din cei ce au văzut Casa aceasta în slava ei dintîi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri? (Hagai 2:3).

„Acolo erau… oameni în vârstă care văzuseră slava templului lui Solomon, şi care plângeau la temelia noii clădiri, pentru că era atât de inferioară faţă de cea dintâi… Atunci s-a dat făgăduinţa că slava acestei case din urmă avea să fie mai mare decât a celei dintâi.” – Marea luptă, pag. 23, 24 eng.

b. Cum şi prin ce lucrare au sperat iudeii să vadă în cel de-al doilea templu împlinirea profeţiei din Hagai 2:9? Ioan 2:20.
"Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decît a celei dintîi, zice Domnul oştirilor şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor." (Hagai 2:9).
udeii au zis: "Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?" (Ioan 2:20).

„Ucenicii s-au înfiorat şi s-au umplut de uimire la cuvintele lui Hristos care preziceau dărâmarea templului şi doreau să înţeleagă mai pe deplin înţelesul cuvintelor Sale. Bogăţia, truda şi măiestria arhitecturală au fost folosite din belşug timp de mai bine de patruzeci de ani pentru a-i spori grandoarea.” – Idem., pag. 24 eng.

Luni 26 iulie
2. Slava templului (continuare)

a. La ce s-a referit Hagai când a vorbit despre slava celui de-al doilea templu? Hagai 2:7, 9 (compară cu Maleahi 3:1). În ce fel a întrecut cel de-al doilea templu slava celui dintâi templu? Cu alte cuvinte, a cui prezenţă a umplut cel de-al doilea templu cu slavă mai mare? Ioan 1:14; 1 Corinteni 2:8.
… voi clătina toate neamurile, comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.
"Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decît a celei dintîi, zice Domnul oştirilor şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor." (Hagai 2:7, 9).
Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legămîntului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:1).

„Timp de veacuri, iudeii căutaseră în zadar să arate prin ce se împlinise făgăduinţa lui Dumnezeu dată prin Hagai;  totuşi mândria şi necredinţa le-au întunecat minţile faţă de adevărata însemnătate a cuvintelor profetului. Acest al doilea templu nu a fost onorat cu norul slavei lui Iehova, ci cu prezenţa vie a Unuia în care locuia trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii – care era Dumnezeu Însuşi manifestat în trup. ‚Dorinţa tuturor neamurilor’ venise cu adevărat la templul Său când Bărbatul din Nazaret învăţa şi vindeca în curţile sfinte. Prin prezenţa lui Hristos, şi doar prin ea, cel de-al doilea templul l-a întrecut pe primul în slavă. Însă Israel a îndepărtat de la el Darul oferit de cer. O dată cu umilul Învăţător care în acea zi ieşise pe porţile lui de aur, se îndepărtase şi slava din templu pentru totdeauna. Deja se împlineau cuvintele Mântuitorului: ‚Vi se lasă casa pustie.’ (Matei 23:38).” – Marea luptă, pag. 24 eng.

b. Ce a spus Isus despre soarta surprinzătoare a celui de-al doilea templu? Matei 24:1, 2; Luca 21:5, 6.
La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: "Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămîne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată." (Matei 24:1, 2).
Pe cînd vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: "Vor veni zile cînd nu va rămîne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.". (Luca 21:5, 6).

„Pietrele templului erau din cea mai curată marmură, de un alb desăvârşit, şi unele dintre ele de o mărime aproape fabuloasă. O parte a zidului rezistase asediului armatei lui Nebucadneţar. În felul desăvârşit în care era construit părea asemenea unei singure pietre solide săpată direct din carieră. Ucenicii nu puteau înţelege cum aveau să fie dărâmate acele ziduri grandioase.
Când atenţia lui Hristos a fost atrasă către splendoarea templului, ce gânduri nerostite o fi avut Cel Respins! Priveliştea dinaintea Sa era cu adevărat frumoasă, însă El a spus cu tristeţe: Văd totul. Clădirile sunt într-adevăr minunate. Arătaţi spre aceste ziduri care par indestructibile; însă luaţi aminte la cuvintele Mele: Va veni ziua când ‚nu va mai rămânea piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.’ (Marcu 13:2).” – Hristos lumina lumii, pag. 627 eng.

Marţi 27 iulie
3. Hristos în voi

a. Cum poate fi descrisă pe scurt firea omenească? Romani 3:10-12, 23.
după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:10-12, 23).

b. Ce este slava lui Dumnezeu care trebuie să strălucească prin servii Săi? Exodul 33:18, 19; 34:5-7.
Moise a zis: "Arată-mi slava Ta!" Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!" (Exodul 33:18, 19)
Domnul S-a coborît într-un nor, a stat acolo lîngă el, şi a rostit Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: "Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!" (Exodul 34:5-7).

„Urmaşii lui Hristos trebuie să reverse lumină în întunericul lumii. Prin Duhul Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu este o lumină când devine o putere transformatoare în viaţa primitorului. Prin implantarea în inima lor a principiilor cuvântului Său, Duhul Sfânt dezvoltă în oameni atributele lui Dumnezeu. Lumina slavei Sale – a caracterului Său – trebuie să strălucească mai departe prin urmaşii Săi. În felul acesta ei, trebuie să-L slăvească pe Dumnezeu, să lumineze cărarea către căminul Mirelui, cetatea lui Dumnezeu, spre ospăţul de nuntă al Mielului.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 414 eng.

c. Ce trebuie să aibă loc în noi dacă dorim să reflectăm slava lui Dumnezeu? Coloseni 1:27. Cum lucrează Dumnezeu în viaţa noastră ca să ne pregătească pentru o astfel de experienţă? 2 Corinteni 3:18; 4:17.
…cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1:27).
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18).
Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. (2 Corinteni 4:17).

„Cu cât mai apropiată este comuniunea noastră cu Dumnezeu, şi cu cât cunoaştem mai clar cerinţele Sale, cu atât mai mult vom fi modelaţi după chipul divin, şi cu atât mai gata vom fi să devenim părtaşi ai naturii divine.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 330 eng.
„Înainte de a primi botezul Duhului Sfânt, Tatăl nostru cel ceresc ne va încerca să vadă dacă putem trăi fără să-L dezonorăm.” – Selected Messages, vol. 3, pag. 426, 427 eng.
„Hristos caută să-i înalţe pe toţi aceia are doresc să se ridice la tovărăşia cu El, ca să putem fi una cu El după cum şi El este una cu Tatăl. El îngăduie ca noi să intrăm în contact cu suferinţa şi nenorocirile pentru a ne elibera de egoismul nostru; El caută să dezvolte în noi atributele caracterului Său – compasiune, gingăşie şi dragoste. Prin aceea că primim această lucrare de slujire ne aşezăm în şcoala Sa ca să fim demni pentru curţile lui Dumnezeu. Dacă o respingem, respingem instrucţiunea Sa şi alegem despărţirea veşnică de prezenţa Sa.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 388-389 eng.

Miercuri 28 iulie
4. Pământul luminat de slava lui Dumnezeu

a. Ce este slava care va lumina întregul pământ şi de ce este nevoie de un alt înger să termine această lucrare? Apocalipsa 18:1.
După aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pămîntul s-a luminat de slava lui. (Apocalipsa 18:1).

„Cei care aşteaptă venirea Mirelui trebuie să spună oamenilor: ‚Iată, acesta este Dumnezeul vostru.’ Ultimele raze ale luminii milostive, ultima solie de milă care trebuie dată lumii este descoperirea caracterului Său de dragoste. Copiii lui Dumnezeu trebuie să dea pe faţă slava Sa. În propria lor viaţă şi propriul lor caracter ei trebuie să descopere ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru ei.
Lumina Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească prin fapte bune – prin cuvintele adevărului şi faptele sfinţeniei.” – Pildele Domnului Hristos, pag. 415, 416 eng.
„Adevărul nu trebuie atenuat şi nici solia pentru acest timp, diminuată. Solia îngerului al treilea trebuie consolidată şi confirmată. Capitolul al optsprezecelea din Apocalipsa descoperă importanţa prezentării adevărului nu cu măsură ci cu îndrăzneală şi putere… S-a vorbit prea mult pe ocolite în ce priveşte proclamarea soliei îngerului al treilea. Solia nu a fost dată atât de clar şi de desluşit cum ar fi trebuit.” – Evanghelizarea, pag. 230 eng.
„Domnul Dumnezeul cerului nu va trimite asupra lumii judecăţile Sale pentru neascultare şi păcat până când nu-i trimite pe străjerii Săi să dea avertizarea. El nu va încheia timpul de probă până când solia nu va fi proclamată mai desluşit. Legea lui Dumnezeu trebuie ridicată în slăvi; pretenţiile ei trebuie prezentate în adevăratul lor caracter sfânt, pentru ca oamenii să fie aduşi să se hotărască de partea adevărului sau împotriva lui. Totuşi lucrarea va fi scurtată în neprihănire. Solia neprihănirii lui Hristos trebuie să răsune de la o margine a pământului la cealaltă ca să pregătească Domnului calea. Aceasta este slava lui Dumnezeu, care încheie lucrarea îngerului al treilea.” – Testimonies, vol. 6, pag. 19 eng.

b. Când a început să strălucească lumina din Apocalipsa 18:1?
După aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pămîntul s-a luminat de slava lui. (Apocalipsa 18:1).

„Timpul încercării este chiar asupra noastră, pentru că marea strigare a îngerului al treilea a început deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Răscumpărătorul iertător de păcate. Aceasta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple întregul pământ.” – Selected Messsages, vol. 1, pag. 363 [Scris în 1892 cu referire la conferinţa din Minneapolis.]

Joi 29 iulie
5. „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu”

a. Care este solia acestui alt înger şi cum se aseamănă cu solia îngeru-lui al doilea? Apocalipsa 18:2, 3; 14:8.
El a strigat cu glas tare, şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urîte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mîniei curviei ei, şi împăraţii pămîntului au curvit cu ea, şi negustorii pămîntului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei." (Apocalipsa 18:2, 3).
Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!" (Apocalipsa 14:8).

„Solia despre căderea Babilonului, aşa cum este dată de cel de-al doilea înger, se repetă menţionând în plus stricăciunile care au pătruns în biserici din 1844 încoace. Lucrarea acestui înger vine la vremea potrivită ca să se alăture ultimei mari lucrări a soliei îngerului al treilea când se transformă într-o mare strigare. Iar poporul lui Dumnezeu este pregătit în felul acesta să stea în picioare în ceasul ispitirii, pe care îl vor întâmpina în curând. Am văzut o mare lumină asupra lor, iar ei s-au unit ca să proclame fără teamă solia îngerului al treilea.” – Experienţe şi viziuni, pag. 277 eng.
„În timp ce Satan lucrează prin minunile sale mincinoase, a sosit vremea [care] a fost prezisă în Apocalipsa, când îngerul puternic, care va lumina pământul cu slava sa, va vesti căderea Babilonului şi va chema pe poporul lui Dumnezeu să-l părăsească.” – Selected Messages, vol. 3, pag. 406, 407.

b. În ce sens este solia atât de aspră? Ce se găseşte în Babilon şi cere o acţiune în forţă? Apocalipsa 18:5-24.
Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns pînă în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori cît faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cît s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atît daţi-i chin şi tînguire! Pentru că zice în inima ei: "Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tînguirea!" Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tînguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Şi împăraţii pămîntului care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea fumul arderii ei, vor plînge şi o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: "Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!" Negustorii pămîntului o plîng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; nici scorţişoară, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grîul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
Şi roadele atît de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui, şi vor zice: "Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare... Atîtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!" Şi toţi cîrmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce cîştigă din mare stăteau departe; şi, cînd au văzut fumul arderii ei, strigau: "Care cetate era ca cetatea cea mare?" Şi îşi aruncau ţărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, ţipau şi ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!" "Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu a făcut dreptate, şi a judecat-o." Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis: "Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit! Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbiţe, nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pămîntului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sîngele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost jungheaţi pe pămînt." (Apocalipsa 18:5-24).

c. Ce face poporul lui Dumnezeu din alte staule ca să evite plăgile care urmează să vină? Apocalipsa 18:4; Isaia 56:1-7; Ioan 10:16.
Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa 18:4).
Aşa vorbeşte Domnul: "Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi stăpînindu-şi mîna, ca să nu facă nici un rău! Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: "Domnul mă va despărţi de poporul Său!" Şi famenul să nu zică: "Iată, eu sunt un copac uscat!" Căci aşa vorbeşte Domnul: "Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legămîntul Meu, le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decît fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească şi vor stărui în legămîntul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele." (Isaia 56:1-7).
Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. (Ioan 10:16).

Vineri 30 iulie
Întrebări recapitulative personale

a. Atunci când Biblia vorbeşte despre slava lui Dumnezeu, ce înseamnă aceasta?
b. Cum a întrecut slava celui de-al doilea templu pe cea a celui dintâi?
c. Cum se poate ca fiinţa omenească să reflecte slava lui Dumnezeu?
d. De ce este nevoie de al patrulea înger şi când a început lucrarea lui?
e. Ce trebuie să facă oamenii care sunt în bisericile populare ca să fie cruţaţi?