Lecţia 11. Cucerirea Ierihonului

„Domnul a zis lui Iosua: ‚Iată, dau în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi.’ ” (Iosua 6:2). 

„[Ierihonul era] o fortăreaţă păgână, centrul închinării la Astarteea, cea mai josnică şi mai degradantă formă de idolatrie dintre toate cele canaanite.” —Profeţi şi regi, pg. 229 engl. (cap. 18, „Vindecarea apelor”).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 487-493 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

Duminică 9 martie
1. Căpetenia OŞTIRII DOMNULUI 

a. Când Israeliţii erau tăbărâţi pe malul estic al râului Iordan, Iosua căuta ajutor de la Domnul în perspectiva cuceririi Ierihonului. Pe cine a văzut el când s-a ridicat de la rugăciune? Iosua 5:13-15.

Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” 14 El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” 15 Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa. (Ios 5:13-15).

„Hristos, Cel Înălţat, era cel care stătea în faţa conducătorului lui Israel.”— Patriarhi şi profeţi, pg. 488 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

b. Ce instrucţiune a dat El? Iosua 6:2-5. Ce asigurări date mai înainte de Hristos i-au oferit lui Iosua curaj pentru a-şi îndeplini misiunea? Iosua 1:5, 6, 9.

Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi. 3 Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile. 4 Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trâmbiţe. 5 Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte.” (Ios 6:2-5).

Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. 6 Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da. (Ios 1:5-6).

Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Ios 1:9).

„În ascultare de porunca divină Iosua a condus în marş armatele lui Israel... Ei trebuia să facă doar înconjorul cetăţii, purtând chivotul lui Dumnezeu şi sunând din trâmbiţi... Chivotul lui Dumnezeu, îmbrăcat în lumina măririi divine, era dus de preoţi îmbrăcaţi în veşmintele care indicau slujba lor sfântă. Armata lui Israel îi urma, fiecare seminţie sub steagul său. Astfel era procesiunea care înconjura cetatea blestemată.”—Ibid.

c. Cu ce condiţie avem şi noi aceeaşi asigurare mângâietoare astăzi? Matei 28:20; Iacov 1:5.

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Mat 28:20.

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. (Iac 1:5).

Luni 10 martie
2. MILA ŞI DREPTATEA LUI DUMNEZEU

a. Ce s-a întâmplat în a şaptea zi? Iosua 6:15, 16, 20, 21.

În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori. 16 A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! (Ios 6:15-16).

Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate 21 şi au nimicit-o cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari. (Ios 6:20-21).

„Toţi locuitorii oraşului [Ierihon], şi fiecare fiinţă vie care era în el, ‚bărbaţi, femei, tineri şi bătrâni, boi şi oi şi măgari’ (Iosua 6:21), au fost trecuţi prin sabie... Cetatea a fost arsă; palatele şi templele, locuinţele măreţe cu toate apartamentele sale luxoase, draperiile bogate şi hainele scumpe, au fost date flăcărilor. Ceea ce nu a putut fi distrus de foc, ‚argintul şi aurul, şi vasele de alamă şi de fier’ (versetul 24), trebuia devotate serviciului templului. Chiar locul pe care se aflase oraşul era blestemat; Ierihon nu trebuia să mai fie reclădit niciodată ca o fortăreaţă; asupra oricui urma să se încumete să restaureze zidurile pe care puterea divină le doborâse erau rostite judecăţi ameninţătoare... Distrugerea completă a poporului din Ierihon era doar o împlinire a poruncilor date anterior prin Moise referitor la locuitorii  Canaanului.”—Patriarhi şi Profeţi, pg. 491, 492 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

b. După cum demonstrase deja Domnul în cazul Sodomei (Geneza 18:32), cum a arătat El din nou că nu îi distruge pe cei neprihăniţi împreună cu cei răi? Iosua 6:22, 23.

Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” (Gen 18:32).

Iosua a zis celor doi bărbaţi care iscodiseră ţara: „Intraţi în casa curvei şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum i-aţi jurat.” 23 Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii ei şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel. (Ios 6:22-23) 

„Doar credincioasa Rahav, împreună cu casa ei, au fost cruţaţi, ca împlinire a promisiunii făcute de iscoade.”— Ibid., pg. 491 engl. (cap. 45 „Căderea Ierihonului”).

c. Ce declaraţie a lui Isus arată că există speranţă pentru toţi păcătoşii, cu condiţia pocăinţei? Matei 21:28-31; Luca 13:1-5. Ce asigurare le dă El? Ioan 6:37.

Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. 30 S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. 31 Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. (Mat 21:28-31).

În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? 3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. 4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13:1-5).

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: (Ioan 6:37).

„Oricare ar fi aparenţele, fiecare viaţă centrată asupra eului este o viaţă irosită. Oricine încearcă să trăiască departe de Dumnezeu îşi iroseşte proprietăţile. El iroseşte anii preţioşi, îşi iroseşte puterile minţii, inimii şi sufletului, şi lucrează spre faliment pentru veşnicie. Omul care se desparte de Dumnezeu ca să îşi poată sluji sieşi este robul mamonei.”—Parabolele Domnului, pg. 200, 201 engl. (cap. 16, „Pierdut, şi găsit din nou”).

Marţi 11 martie
3. MILA ŞI DREPTATEA LUI DUMNEZEU (CONTINUARE)

a. De ce a fost necesară distrugerea Ierihonului şi a locuitorilor lui? Nu ar fi fost mai bine să încerce să îi evanghelizeze? Geneza 15:13-16; Deuteronom 9:4; Isaia 26:10.

Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. 14 Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii. 15 Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. 16 În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.” (Gen 15:13-16).

Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: „Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.” Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta. (Deut 9:4).

Dacă ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domneşte neprihănirea şi nu caută la măreţia Domnului. (Isa 26:10).

[Deuteronom 7:2, 20:16 citat.] Pentru mulţi aceste porunci par contrare spiritului iubirii şi milei recomandat în alte părţi ale Bibliei, însă ele erau cu adevărat dictate de înţelepciunea şi bunătatea infinită... Locuitorii Canaanului avuseseră ocazii abundente de căinţă. Cu patruzeci de ani mai înainte, deschiderea Mării Roşii şi judecăţile asupra Egiptului mărturisiseră despre puterea supremă a Dumnezeului lui Israel... Toate aceste evenimente erau cunoscute locuitorilor Ierihonului.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 492 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

b. Cum sunt avertizaţi evangheliştii de astăzi referitor la împotrivitorii adevărului care sunt împietriţi? Matei 7:6. Cum ne îndeamnă apostolul Pavel să nu risipim prea mult timp cu astfel de oameni? Tit 3:10, 11.

Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă. (Mat 7:6).

După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, 11 căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit. (Tit 3:10-11).

„[Matei 7:6 citat.] Isus se referă aici la o clasă care nu are nici o dorinţă de a scăpa din robia păcatului. Complăcându-se în firea lor coruptă şi decăzută ei au devenit atât de degradaţi încât se agaţă de rău şi nu vor să fie despărţiţi de el. Servii lui Hristos nu ar trebui să îşi îngăduie să fie împiedicaţi de cei care ar face evanghelia doar o chestiune de dispută şi ridiculizare.”—Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 129 engl. (cap. 6, „Nu judecând, ci făcând”).

c. De ce ar trebui să fim întotdeauna gata să le oferim altora favoarea de a alege? 1 Samuel 16:7 (a doua parte).

Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1Sam 16:7).

„Mulţi aleg întunericul mai degrabă decât lumina, pentru că faptele lor sunt rele. Însă există persoane care, dacă adevărul le-ar fi fost prezentat într-un mod diferit, în alte circumstanţe, dându-le o şansă dreaptă de a cântări argumentele pentru ei înşişi şi de a compara verset cu verset, ar fi încântaţi de claritatea sa, şi s-ar prinde de el.”—Testimonies, vol. 3, pg. 426, 427 engl. (cap. 35, „Independenţă individuală”).

Miercuri 12 martie
4. DUMNEZEU ÎNCĂ ESTE DISPUS SĂ FACĂ LUCRURI MARI

a. Cum a fost testată credinţa poporului lui Israel în legătură cu miracolul pe care l-a îndeplinit Domnul la Ierihon? Evrei 11:30.

Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile. (Evr 11:30).

„Căpetenia oştirii Domnului a comunicat doar cu Iosua; El nu S-a descoperit întregii adunări... Ei ar fi putut gândi: „Ce manevre fără sens sunt acestea, şi cât de ridicolă e îndeplinirea marşului zilnic împrejurul zidurilor cetăţii, sunând din goarnele făcute din coarne de berbeci.” Aceasta nu poate avea nici un efect asupra zidurilor lor fortificare. Însă tocmai planul de a continua această ceremonie pentru un timp atât de lung înainte de dărâmarea totală a zidurilor le-a dat ocazie israeliţilor de a-şi dezvolta credinţa. Trebuia să fie imprimat în minţile lor faptul că tăria lor nu stătea în înţelepciunea omului, nici în puterea lui, ci doar în Dumnezeul mântuirii lor. E trebuia să se obişnuiască în felul acesta să se încreadă cu totul în Conducătorul lor divin.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 493 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

b. Ce lecţie ne învaţă acest eveniment? Ioan 14:12; 1 Ioan 5:4.

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl… (Ioan 14:12).

…pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. (1Ioan 5:4).

„Cu ocazia cuceririi Ierihonului, nici unul din armatele lui Israel nu putea să se laude că şi-a folosit tăria limitată pentru a dărâma zidurile acestei cetăţi, ci Căpetenia oştirii Domnului planificase acea bătălie în simplitatea ei, pentru ca doar Dumnezeu să primească slava şi muritorii să nu fie înălţaţi. Dumnezeu ne-a promis toată puterea.”—Christ Triumphant, pg. 136.

„Dumnezeu va face lucruri mari pentru cei care se încred în El. Motivul pentru care pretinsul Său popor nu are mai multă tărie este că ei se încred atât de mult în propria lor înţelepciune, şi nu îi dau Domnului o ocazie de a-şi manifesta puterea Sa în favoarea lor. El îi va ajuta pe copiii Săi credincioşi în fiecare situaţie de urgenţă dacă ei îşi vor pune întreaga lor încredere în El şi dacă Îl vor asculta cu credincioşie.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 493 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

„Cele mai mari victorii ale bisericii lui Hristos sau ale creştinilor individuali nu sunt acelea care se câştigă prin talent sau educaţie, prin bogăţie sau favoarea oamenilor. Ci sunt acele victorii care sunt câştigate în camera de audienţă cu Dumnezeu, când credinţa serioasă, în agonie, se prinde de braţul cel tare al puterii.”—Ibid, pg. 203.engl. (cap. „Noaptea de luptă”) 

Joi 13 martie
5. CUM PUTEM CÂŞTIGA NOI VICTORII

a. Ce avertizare şi promisiune a lui Isus ar trebui să reţinem mereu? Ioan 15:5, 7.

Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Ioan 15:5

Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. (Ioan 15:7).

„De aici înainte urmaşii lui Hristos aveau să privească asupra lui Satan ca la un vrăjmaş învins. Pe cruce, Isus urma să câştige victoria pentru ei: acea victorie El dorea ca ei să o accepte ca a lor. ‚Iată,’ a zis El, ‚vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi scorpioni, şi toată puterea asupra vrăjmaşului: şi nimic nu vă va vătăma cu nici un chip.’ (Luca 10:19) Puterea omipotentă a Duhului Sfânt este apărarea fiecărui suflet pocăit. Hristos nu va permite ca vreunul care a pretins în pocăinţă şi credinţă protecţia Sa să treacă sub puterea vrăjmaşului. Salvatorul este de partea celor ispitiţi şi încercaţi. Cu El nu poate exista eşec, pierdere, imposibilitate, sau înfrângere; putem face toate lucrurile prin Cel care ne întăreşte. Când vin ispite şi încercări, nu aşteptaţi să îndreptaţi toate dificultăţile, ci priviţi la Isus, ajutorul vostru.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 490-493 engl. (cap. 53, „Ultima călătorie din Galilea”).

„Nu putem face nimic prin noi înşine. În toată nevrednicia noastră neajutorată trebuie să ne încredem în meritele unui Salvator răstignit şi înviat. Nimeni nu va pieri în timp ce face aceasta. Lista cea lungă şi neagră a greşelilor noastre este în faţa ochiului Celui Nemărginit. Registrul este complet; nici una dintre greşelile noastre nu este uitată. Însă cel care a auzit strigătele servilor Săi din vechime, va auzi rugăciunea credinţei şi va ierta fărădelegile noastre. El a promis, şi îşi va îndeplini cuvântul dat.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 203 engl. (cap. 18, „Noaptea de luptă”).

„Cei care nu sunt dispuşi să părăsească fiecare păcat şi să caute în mod serios binecuvântarea lui Dumnezeu, nu o vor obţine. Însă toţi cei care se vor prinde de promisiunile lui Dumnezeu... vor avea succes.”—Ibid.

Vineri 14 martie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Când Hristos s-a descoperit lui Iosua, ce instrucţiuni i-a dat El împreună cu propria Sa asigurare?
2. Cum a demonstrat Domnul mila Sa în distrugerea Ierihonului?
3. Cu ce clasă de păcătoşi suntem avertizaţi să nu risipim mult timp?
4. Cum putem obţine cele mai mari victorii ca indivizi şi ca biserică?
5. Care este secretul pentru a birui păcatul din viaţa noastră?