Lecţia 3. Iosif în Egipt

„Dumnezeu m-atrimis înaintea voastră casă vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.”(Geneza 45:7).

„Mulţi sunt... puşi la probă... Ei nu aud glasul lui Dumnezeu vorbindu- le direct din ceruri, însă El îi cheamă prin învăţăturile Cuvântului Său şi prin evenimentele providenţei Sale.” - Christian Service, pg. 181 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 213-223 engl.

Duminică 12 ianuarie
1. PROVIDENŢA LUI DUMNEZEU

a. Cum şi-a exprimat Iosif convingerea că el a fost dus în Egipt, datorită atotştiinţei şi purtării de grijă a lui Dumnezeu? Ce scop al lui Dumnezeu a văzut îndeplinindu-se prin el? Geneza 45:5, 7; 50:20.

Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. (Gen 45:5).
Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. (Gen 45:7)
Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. (Gen 50:20)

„Prin Iosif atenţia regelui şi a marilor oameni ai Egiptului a fost îndreptată spre adevăratul Dumnezeu.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 222 engl.

b. Deoarece urmaşii lui Avraam au fost chemaţi să devină „lumina lumii” şi, astfel, o binecuvântare „pentru toate neamurile”, unde urma să se deschidă cea mai bună oportunitate de a deveni un popor numeros într-un timp scurt? Psalmii 105:17, 23, 24.

Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. (Ps 105:17).
Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham. Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui. (Ps 105:23-24).

„Cu toate acestea, Egiptul, a oferit condiţiile necesare pentru îndeplinirea scopul divin. O parte a ţării bine udată şi fertilă le era la dispoziţie, oferindu-le toate avantajele de creştere rapidă a numărului lor. Iar antipatia căreia ei trebuia să-i facă faţă în Egipt din cauza ocupaţiei lor – căci orice păstor era „o urâciune înaintea egiptenilor” (Geneza 46:34) - le-a permis să rămână un popor distinct şi separat şi a servit astfel la îndepărtarea lor de a participa la idolatria din Egipt.” - Idem., pg. 232 engl.

Luni 13 ianuarie
2. SLUJIREA PLINĂ DE SUCCES A LUI IOSIF

a. Ce a dat pe faţă Iosif în timp ce servea ca un sclav în casa lui Potifar? Geneza 39:1, 2.

Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo. 2 Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. (Gen 39:1-2).

„La sosirea în Egipt, Iosif a fost vândut lui Potifar, căpetenia străjerilor împăratului, în a cărui slujbă a rămas zece ani. Aici el a fost expus unor ispite deosebite. El se afla în mijlocul idolatriei. Închinarea la idoli era înconjurată de toată pompa regală, susţinută de bogăţia şi cultura naţiunii celei mai civilizate din acea vreme... Lui nu i-a fost ruşine de religia părinţilor săi, şi nu a făcut nici un efort pentru a ascunde faptul că el era un închinător al lui Iehova.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 214 engl.

b. Ce a ajuns Potifar să-şi dea seama referitor la motivul pentru care lucrarea de administrare a lui Iosif era însoţită de atâta prosperitate? Geneza 39:3. Prin urmare, ce-a făcut Potifar? Geneza 39:4, 5.

Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca. (Gen 39:3).
Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea. 5 De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp. (Gen 39:4-5).

„Prosperitatea deosebită a tot ceea ce era pus în grija lui Iosif nu a fost rezultatul unui miracol produs pe loc, însă hărnicia, grija şi energia investite de el au fost încununate cu binecuvântarea divină. Iosif a atribuit succesul său favorii lui Dumnezeu, şi chiar şi stăpânul său idolatru a acceptat acest lucru ca fiind secretul prosperităţii sale de neegalat. Totuşi, fără efort statornic, bine ţintit, succesul nu ar fi putut fi atins niciodată.” - Idem., pg. 214-217 engl.

c. Ce promisiuni îi sunt făcute fiecărei persoane cinstite şi harnice? Psalmii 1:1-3; 128:1, 2; Proverbelele 12:24, 22:29.

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! 2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! 3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. (Ps 1:1-3).
(O cântare a treptelor.) Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! 2 Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine. (Ps 128:1-2)
Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir. (Prov 12:24).
Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând. (Prov 22:29).

„Nimeni să nu-şi bată joc de responsabilităţile pe care le are. Chiar dacă nu vă ocupaţi de afaceri mari, amintiţi-vă că binecuvântarea lui Dumnezeu este dată hărniciei neobosite. El nu dispreţuieşte ziua în care ne ocupăm de lucruri mici. O înţeleaptă utilizare a lucrurilor mici va produce o creştere minunată. Un talant folosit cu înţelepciune va aduce doi la Dumnezeu.” - Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 48 engl.

Marţi 14 ianuarie
3. INTEGRITATEA LUI IOSIF

a. Cum au fost credinţa şi integritatea lui Iosif puse la probă în timp ce se afla în casa lui Potifar, şi care a fost răspunsul lui Iosif? Geneza 39:7-9.

După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” 8 El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. 9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Gen 39:7-9).

„Răspunsul lui Iosif descoperă puterea principiului religios. El nu a vrut să trădeze încrederea stăpânului său de pe pământ, şi, indiferent de consecinţe, el a rămas credincios Stăpânului său din ceruri. Sub ochiul cercetător al lui Dumnezeu şi al sfinţilor îngeri mulţi îşi permit să facă lucruri de care nu s-ar face vinovaţi în prezenţa semenilor lor, însă, primul gând al lui Iosif a fost la Dumnezeu.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 217 engl.

b. În ciuda faptului că Iosif a rămas credincios stăpânului său, cum a acţionat Potifar pentru a da impresia că el credea acuzaţiile false ale soţiei sale imorale aduse împotriva lui Iosif? Geneza 39:20, Psalmii 105:17, 18.

A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă. (Gen 39:20).
Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. 18 I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare. (Ps 105:17-18).

„Iosif a suferit pentru integritatea sa, pentru că ispititorul său s-a răzbunat, acuzându-l de o faptă necomisă, şi făcând să fie aruncat în închisoare. Dacă Potifar ar fi crezut acuzaţiile soţiei sale împotriva lui Iosif, tânărul evreu şi-ar fi pierdut viaţa, dar modestia şi corectitudinea care au caracterizat permanent comportamentul său au fost o dovadă a nevinovăţiei sale; totuşi, pentru a salva reputaţia casei stăpânului său, el a fost lăsat pradă ruşinii şi sclaviei.” – Idem., pg. 218 engl.

c. Unde se afla închisoarea? Compară Geneza 39:1 şi 41:9, 10. Cum l-au folosit Dumnezeu şi Potifar pe Iosif în timp ce era în închisoare? Geneza 40:1, 2, 5, 8, 12-19, 23.

Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo. (Gen 39:1).
Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. Faraon se mâniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor. (Gen 41:9-10).
După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. 2 Faraon s-a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor. (Gen 40:1-2).
Paharnicul şipitarul împăratuluiEgiptului, careerau închişi întemniţă, auvisat într-onoapteamândoicâteunvis, şianumefiecarecâteunviscareputeasă capeteotălmăciredeosebită. (Gen 40:5)
Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru.” (Gen 40:8).
Iosif i-a zis: „Iată tălmăcirea visului: Cele trei mlădiţe sunt trei zile. 13 Peste trei zile faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la faraon şi scoate-mă din casa aceasta. 15 Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” 16 Mai marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. 17 În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.” 18 Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i tălmăcirea: Cele trei coşuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile, faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.” (Gen 40:12-19).
Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat. (Gen 40:23).

„Paharnicul regelui îi promisese cea mai profundă recunoştinţă lui Iosif, atât pentru interpretarea încurajatoare a visului său, cât şi pentru numeroasele fapte de amabilitate; şi, în schimb, acesta din urmă, referindu-se într-un mod emoţionant la captivitatea sa nedreaptă, l-a rugat ca să aducă în faţa regelui cazul său... Dar atunci când a redobândit favoarea regală, [paharnicul] nu s-a mai gândit la binefăcătorul său.” - Idem., pg. 219 engl.

Miercuri 15 ianuarie
4. IOSIF ÎNAINTEA LUI FARAON

a. Cum a lucrat Dumnezeu, providenţial, pentru a-l scoate pe Iosif din închisoare? Geneza 41:1-7. Cum S-a descoperit adevăratul Dumnezeu lui Faraon? Geneza 41:9, 12, 14-16.

După doi ani, faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu. 2 Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. 3 După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele pe marginea râului. 4 Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi faraon s-a trezit. 5 A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai. 6 Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. 7 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi faraon s-a trezit. Iată visul. (Gen 41:1-7).
Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. (Gen 41:9).

Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. (Gen 41:12).

Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la faraon. 15 Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.” 16 Iosif a răspuns lui faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui faraon!” (Gen 41:14-16).

b. Cum a atras Iosif atenţia lui Faraon asupra adevăratului Dumnezeu la începutul interpretării visului? Geneza 41:25. Rezumaţi interpretarea visului. Geneza 41:26-31.

Iosif a zis lui faraon: „Ce a visat faraon însemnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui faraon ce are să facă. (Gen 41:25).
Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis. 27 Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete. 28 Astfel, după cum am spus lui faraon, Dumnezeu a arătat lui faraon ce are să facă. 29 Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara. 31 Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară. (Gen 41:26-31).

c. Ce sfat i-a dat Iosif lui Faraon? Geneza 41:33-36.

Acum, faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului. 34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Gen 41:33-36).

„Interpretarea a fost atât de raţională şi clară, iar soluţia pe care a recomandat- o a fost atât de înţeleaptă şi ingenioasă, încât corectitudinea ei nu putea fi pusă la îndoială.” - Patriarhi şiprofeţi, pg. 221 engl.

d. Ce dovezi avem că Faraon a început să creadă în adevăratul Dumnezeu? Geneza 41:38-41.

Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” 39 Şi faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. 40 Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.” (Gen 41:38-41).

„Paharnicul, care îşi reproşa acum atitudinea, s-a străduit să-şi ispăşească fosta sa ingratitudine, aducând cele mai calde laude binefăcătorului său, şi cercetările suplimentare făcute de către rege au dovedit corectitudinea raportului său. Din toată împărăţia Iosif a fost singurul om înzestrat cu înţelepciunea de a sublinia pericolul care ameninţa regatul şi de a pregăti cele necesare pentru a-i face faţă; şi regele a fost convins că el era cel mai potrivit pentru a executa planurile pe care le propusese. Era clar că o putere divină era cu el, şi că nu era nici unul între oficialii împăratului atât de capabil încât să conducă treburile naţiunii în această criză. Faptul că el era evreu şi sclav n-avea mare importanţă în comparaţie cu înţelepciunea lui evidentă şi cu judecata lui sănătoasă. ‚Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?’ (Geneza 41:38), a zis împăratul consilierilor lui.” - Ibid.

Joi 16 ianuarie
5. IOSIF, UN EXEMPLU DEMN DE RESPECT

a. Care este una dintre primele lecţii pe care câştigătorii de suflete ar trebui să le înveţe din experienţa lui Iosif? Luca 16:10.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. (Luca 16:10).

„Atenţia deosebită faţă de datorie în orice lucru, de la cel mai de jos până la cel mai înălţat, i-a pregătit fiecare capacitate pentru cel mai mare  serviciu al său. Cel care trăieşte în conformitate cu voinţa Creatorului îşi asigură cea mai adevărată şi cea mai nobilă dezvoltare a caracterului. ‚Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.’ (Iov 28:28).
Sunt puţini cei care îşi dau seama de influenţa pe care lucrurile mici din viaţă le au asupra dezvoltării caracterului. Nimic din cele cu care interacţionăm nu este cu adevărat neimportant. Circumstanţele diferite în care ne aflăm zi de zi sunt concepute pentru a testa credincioşia noastră şi a ne pregăti pentru însărcinări mai mari. Prin respectarea principiului în tranzacţiile obişnuite ale vieţii, mintea devine obişnuită să pună cerinţele datoriei mai presus de cele ale plăcerii şi înclinaţiei. O minte astfel disciplinată nu oscilează între bine şi rău, ca o trestie bătută de vânt; ea este loială datoriei, deoarece ea s-a antrenat să aibă obiceiuri de fidelitate şi adevăr. Prin credincioşia în lucrurile cele mai neînsemnate ei dobândesc puterea de a fi credincioşi în lucruri mai mari.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 222, 223.

 

Vineri 17 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Când şi-a dat Iosif seama că mutarea sa în Egipt a fost urmarea unui
plan divin?
2. Ce binecuvântări poate aduce, prin munca sa credincioasă, un angajat
creştin unei companii?
3. Prin providenţă divină, cum a atras Iosif atenţia lui Faraon spre
adevăratul Dumnezeu?
4. Ce sugerează că Faraon a început să creadă în Dumnezeu?
5. Care este una dintre primele lecţii pe care câştigătorii de suflete trebuie
să le înveţe din exemplul lui Iosif?