Lecţia 2. Primii soli ai lui Dumnezeu

„Avraam s-a apropiat si a zis: ‚Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?’ ” (Geneza 18:23).

„În timp ce Avraam avea acel sentiment de umilinţă adevărată pe care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să-l aibă, el avea un interes deosebit de mare faţă de sufletele păcătoşilor... Interesul şi îngrijorarea lui Avraam pentru Sodoma sunt o lecţie pentru noi că ar trebui să avem un interes deosebit de mare pentru cei din jurul nostru.” – Christ Triumphant, pg. 75 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 139, 140, 158-165 engl.

Duminică 5 ianuarie
1. CHEMAREA LUI AVRAAM

a. După Sem, pe cine a chemat Dumnezeu ca sol al Său special, şi cum a reacţionat acesta? Geneza 12:1-4; Evrei 11:8, 9.

Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. -Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. (Geneza 12:1-4).

Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. (Evrei 11:8,9).

„Dumnezeu a păstrat permanent o rămăşiţă care să-I slujească. Adam, Set, Enoh, Metusala, Noe, Sem, în linie neîntreruptă, au păstrat veac după veac descoperirile preţioase ale voinţei Sale... [Domnul] i-a comunicat voia Sa lui Avraam, şi i-a dat o cunoaştere clară a cerinţelor Legii Sale şi a mântuirii care urma să fie dobândită prin Hristos.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 125 engl.

b. De ce a fost necesar ca Avraam să-şi părăsească rudele şi prietenii? Matei 10:37, 38; Faptele Apostolilor 7:2-4; Amos 3:3.

Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. (Matei 10:37,38).

Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.” El a ieşit atunci din ţara haldeilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. (Faptele apostolilor 7:2-4).

Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi? (Amos 3:3).

„Avraam trebuia să fie despărţit de societatea în care trăise primii ani ai vieţii sale. Influenţa exercitată de rudele şi prietenii săi ar fi afectat pregătirea pe care Domnul îşi propusese să o dea robului Său... Mulţi sunt încă puşi la probă aşa cum a fost Avraam.” - Idem., pg. 126 engl.

Luni 6 ianuarie
2. AVRAAM, PRIETEN AL LUI DUMNEZEU

a. Ce exemplu demn de urmat a lăsat Avraam pentru noi? Geneza 12:7, 8; 13:4, 18.

Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. (Geneza 12:7,8).

…în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului. (Geneza 13:4).

Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului. (Geneza 13:18).

„Oriunde îşi ridica [Avraam] cortul, în apropiere de acesta se ridica şi altarul său, chemându-i pe toţi din tabăra lui la jertfa de dimineaţă şi de seară. Când îşi muta cortul, altarul rămânea. În anii ce au urmat, au existat unii canaaniţi nomazi care au primit învăţătură de la Avraam, şi de fiecare dată când unul dintre aceştia ajungea la altar, ştia cine fusese acolo înaintea lui, şi după ce-şi ridica cortul, el repara altarul, şi se închina acolo Dumnezeului celui viu.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 128 engl.

b. Ce doreşte Dumnezeu ca să facă poporul Său? Matei 5:14-16. Daţi exemple din viaţa lui Avraam care să-l prezinte ca fiind un misionar creştin eficient. Geneza 14:21-24; 18:19.

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14,16).

Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine! Afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!  (Geneza 14:21-24).

Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… (Geneza 18:19).

„Atâta timp cât Hristos locuieşte în inimă, este imposibil ca lumina prezenţei Sale să fie ascunsă, sau ca lumina să se micşoreze. Dimpotrivă, aceasta va deveni tot mai strălucitoare pe măsură ce zilnic ceaţa egoismului şi păcatului este risipită de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Poporul lui Dumnezeu este reprezentantul Său pe pământ, şi El doreşte ca ei să fie lumini în întunericul moral al acestei lumi.” – Idem., pg. 134 engl.

c. De ce a fost Avraam numit prietenul lui Dumnezeu? Iacov 2:21- 23; Geneza 26:5. Cum putem fi consideraţi prieteni ai lui Hristos? Ioan 15:14; Filipeni 2:15.

Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” (Iacov 2:21-23).

… pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.” (Geneza 26:5).

Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu  (Ioan 15:14).

… ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, (Filipeni 2:15).

„Caracterul şi calea creştinului este în contrast izbitor cu aceelea ale celor lumeşti. Creştinul nu poate găsi plăcere în petrecerile şi diferitele tipuri de distracţii din lume. El are pasiuni mai înalte şi mai sfinte. Creştinii vor demonstra că ei sunt prietenii lui Dumnezeu prin ascultarea pe care o dau pe faţă.” - Înalta noastră chemare, pg. 149.

Marţi 7 ianuarie
3. O CASĂ OSPITALIERĂ

a. Ce obicei a reprezentat o trăsătură esenţială a caracterului lui Avraam? Geneza 18:1-8.

Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat. (Geneza 18:1-8).

„În amiaza fierbinte de vară patriarhul şedea la uşa cortului, privind peisajul liniştit, când a văzut în depărtare trei călători ce se apropiau. Înainte de a ajunge la cortul său, străinii s-au oprit, ca şi când doreau să se consulte referitor la ce vor face mai departe. Fără să mai aştepte ca ei să-i ceară adăpost, Avraam s-a ridicat repede şi, deoarece părea că ei se îndreaptă într-o altă direcţie, el a pornit grăbit după ei, şi cu cea mai mare curtoazie le-a cerut să-l onoreze rămânând la el pentru odihnă şi hrană. Cu mâinile sale a adus apă ca ei să se spele de praful care se aşezase pe picioare lor în timpul călătoriei. El însuşi a ales hrana pentru ei şi, în timp ce se odihneau la umbra răcoroasă, le-a fost pregătit un ospăţ, iar el a stat respectuos alături de ei în timp ce ei se bucurau de ospitalitatea lui. ” - Patriarhi şi profeţi, pg. 138 engl.

b. Ce lecţie a desprins apostolul Pavel din experienţa lui Avraam? Evrei 13:2.

Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri. (Evrei 13:2).

c. În ce fel putem urma exemplul lui Avraam astăzi? Isaia 58:7; Matei 25:35; Luca 14:12-14.

…împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. (Isaia 58:7).

Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; (Matei 25:35).

A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (Luca 14:12-14).

„Momentele noastre de destindere socială nu ar trebui să fie reglementate de eticheta obiceiurilor lumeşti, ci de Duhul lui Hristos şi de învăţătura Cuvântului Său. Israeliţii, în toate sărbătorile lor, îi includeau pe cei săraci, pe străini, şi pe leviţii, care erau atât ajutoare pentru preot în sanctuar cât şi învăţători religioşi şi misionari. Aceştia erau consideraţi ca oaspeţi ai poporului pentru a împărtăşi ospitalitatea lor în toate ocaziile de bucurie socială şi religioasă, şi ei trebuia să fie îngrijiţi cu blândeţe în caz de boală sau când se aflau în nevoi. Unora ca aceştia ar trebui să le spunem bun venit în casele noastre. Cât de mult ar putea face un astfel de bun venit pentru a ridica moralul şi încuraja pe profesor sau pe asistenta medicală misionară, pe mama care munceşte din greu, împovărată de griji sau pe cel slab şi în vârstă, care atât de des nu are un cămin şi se luptă cu sărăcia şi multe descurajări.” - Divina vindecare, pg. 352, 353 engl.

Miercuri 8 ianuarie
4. AVRAAM, UN MIJLOCITOR HOTĂRÂT

a. Cine i-a dezvăluit personal lui Avraam răutatea Sodomei precum şi hotărârea distrugerii ei? Geneza 18:16, 17, 20-22.

Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă. Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?… (Geneza 18:16,17).

Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.  De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.” Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. (Geneza 18:20-22).

„Doi dintre solii cereşti au plecat, lăsându-l pe Avraam singur cu Acela pe care Îl recunoştea acum ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Şi omul de credinţă a pledat pentru locuitorii Sodomei. Cândva îi salvase cu sabia, acum el s-a străduit să-i salveze prin rugăciune.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 139 engl.

b. Cum a stăruit Avraam după mila lui Dumnezeu? Geneza 18:23-33. Ce roadă a Duhului a inspirat rugăciunea lui? Ioan 15:12, 13, 17.

Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.” Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci. Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui. (Geneza 18:23-33).

Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. (Ioan 15:12,13).

Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii. (Ioan 15:17).

„Cu profund respect şi umilinţă el şi-a formulat pledoaria stăruitoare: ‚Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.’ (Geneza 18:27). Nu a existat nici cea mai slabă încredere în sine, nici o mândrie referitoare la propria neprihănire. El nu a pretins favoare pe temeiul ascultării sale, sau a sacrificiilor pe care le-a făcut pentru a face voia lui Dumnezeu. El însuşi un păcătos, a pledat în favoarea păcătosului. Un astfel de spirit ar trebui să aibă toţi cei care se apropie de Dumnezeu.” - Idem., pg. 139 engl.
„Dragostea pentru sufletele care pier a inspirat rugăciunea lui Avraam. În timp ce ura păcatele acelei cetăţi decăzute, el dorea ca păcătoşii să poată fi salvaţi. Interesul său profund pentru Sodoma ne înfăţişează neliniştea pe care ar trebui s-o simţim pentru cei nepocăiţi. Noi ar trebui să cultivăm ură faţă de păcat, dar milă şi iubire pentru păcătos.” - Idem., pg. 140 engl.

c. Ce scop ar trebui să fie primordial în viaţa fiecărui creştin de astăzi, în timp ce căutăm să ajungem la lumea din jurul nostru? 1 Corinteni 9:19-23; 2 Corinteni 5:14, 15.

Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea. (1 Corinteni 9:19-23).

Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:14,15).

„Trebuie să existe mult mai puţine dispute, şi mult mai multă prezentare a lui Hristos. Răscumpărătorul nostru este centrul a toată credinţa şi speranţa noastră. Cei care pot prezenta iubirea Lui fără seamăn şi pot inspira inimile să-I dedice sentimentele cele mai bune şi sfinte, fac o lucrare mare şi sfântă.” - Colporteur Ministry, pg. 42 engl.

Joi 9 ianuarie
5. LOT, UN MISIONAR LA POARTA SODOMEI

a. Prin ce obicei a încercat Lot să-şi îndeplinească responsabilităţile sale misionare? Geneza 19:1-3.

Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.” Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat. (Geneza 19:1-3).

„Văzând agresiunile la care erau supuşi străinii în Sodoma, Lot şi-a asumat ca datorie a sa aceea de a-i proteja, aşteptându-i la intrare, oferindu- le ospitalitate în propria sa casă. El stătea la poartă şi, studiindu-i pe călători în timp ce se apropiau, se ridică de la locul lui pentru a-i întâmpina.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 158 engl.

b. Ce situaţie i-a răpit lui Lot liniştea sufletească în timp ce locuia în Sodoma? 2 Petru 2:7, 8. Cum au tratat oamenii din Sodoma religia lui Avraam şi a lui Lot? Luca 17:28-30; Iuda 17, 18.

…şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)… (2 Petru 2:7,8).

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. (Luca 17:28-30).

Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. -Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. (Iuda 1:17,18).

„Avraam nu era un străin pentru oamenii din Sodoma, şi faptul că se închina unui Dumnezeu nevăzut a fost o chestiune de batjocură în mijlocul lor.” - Idem., pg. 157 engl.

c. În ciuda celor mai bune intenţii de a fi un misionar credincios în Sodoma, ce exemplu avem cu privire la pericolul de a locui la oraş pentru creştinii de astăzi? Geneza 19:14-17, 26.

Lotaieşit şiavorbitcugineriisăi, careluaseră pefetelelui: „Sculaţi-vă”, azisel, „ieşiţidinloculacesta; căciDomnularesă nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.” Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.” (Geneza 19:14-17).

Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. –(Geneza 19:26).

Vineri 10 ianuarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum a reuşit Avraam să predice Evanghelia contemporanilor săi, chiar şi în absenţa lui?
2. De unde ştim că Avraam a fost un mijlocitor stăruitor?
3. Cât de importantă a fost ospitalitatea în viaţa lui Avraam?
4. Creştini fiind, care ar trebui să fie scopul nostru principal?
5. Cum ar fi putut fi mărturia lui Lot mai eficientă ca misionar pentru locuitorii Sodomei?