Lectia 8. Lecţii de evanghelizare de la graniţa Canaanului

„Când oamenii îşi lasă inimile pradă necredinţei, ei se aşază sub controlul lui Satan şi nimeni nu poate spune până unde îi va duce.” – The Review and Herald, 29 octombrie 1903 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 387-394 engl.

Duminică 16 februarie
1. CREDINȚĂ TESTATĂ PÂNĂ LA EXTREM

a. Ce relatare a dovedit lipsa de credinţă din partea copiilor lui Israel, şi de ce? Deuteronomul 1:21; Numeri 13:1, 2, 17-20, 27-32.

Iată că Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.” Deut 1:21

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2 „Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.” (Num 13:1-2).

Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte. 18 Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; 19 vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt deschise sau întărite; 20 cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii. (Num 13:17-20).

Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi iată-i roadele. 28 Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac. 29 Amaleciţii locuiesc ţinutul de la miazăzi; iebusiţii şi amoriţii locuiesc muntele; şi canaaniţii şi hetiţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.” 30 Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” 31 Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” 32 Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. (Num 13:27-32).

„Oamenii nu au stat să chibzuiască, ei nu s-au gândit că El, Cel care îi condusese până aici le va da cu siguranţă ţara; ei nu şi-au amintit cât de minunat îi eliberase Dumnezeu de asupritorii lor deschizându-le o cale prin mare şi distrugând oştile lui Faraon care-i urmăreau. Ei au uitat de Dumnezeu şi au acţionat ca şi cum trebuia să se bazeze numai pe puterea armelor.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 388 engl.

b. Cum a dovedit Israel, prin necredinţa lor, că nu erau pregătiţi să ia în stăpânire ţara? Deuteronomul 1:26; Numeri 14:1-4. Cum împiedică, şi astăzi, necredinţa evanghelizarea? Evrei 3:16-19.

Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. (Deut 1:26).

Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. 2 Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4 Şi au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt.” (Num 14:1-4).

Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? 17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu? 18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19 Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor. (Evr 3:16-19).

„Raportul fals al spionilor necredincioşi a fost acceptat şi prin aceasta întreaga adunare a fost înşelată... Doar doi au fost de partea dreptăţii, în timp ce zece au fost de partea răscoalei.” - Idem., pg. 390 engl.

Luni 17 februarie
2. „FĂRĂ MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC”

a. Cum a pus Dumnezeu din nou la probă dragostea lui Moise pentru Israel? Numeri 14:11, 12, 19, 20. Cum va pleda pentru păcătoşi un adevărat câştigător de suflete? Ioel 2:17.

Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.” (Num 14:11-12).

Iartă, dar, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20 Şi Domnul a zis: „Iert cum ai cerut. (Num 14:19-20).

Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?” (Ioel 2:17).

b. Care a fost reacţia celor din popor atunci când Moise le-a comunicat decizia Domnului? Numeri 14:33-35, 39, 40.

Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustiu şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustiu. 34 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35 Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustiul acesta şi în el vor muri.” (Num 14:33-35).

Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într-o mare jale. 40 S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” (Num 14:39-40).

„Domnul nu le-a poruncit deloc ‚să se scoale şi să meargă la luptă’. Nu a fost scopul Său ca ei să câştige ţara prin război, ci prin ascultare strictă de poruncile Lui.
„Deşi inimile lor erau neschimbate, poporul a fost determinat să-şi mărturisească păcătoşenia şi nebunia răzvrătirii lor cu privire la rapoartele aduse de iscoade. Ei au văzut acum valoarea binecuvântării la care renunţaseră cu atâta grabă. Ei au mărturisit că propria lor necredinţă nu-i lăsase să intre în Canaan.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 392 engl.

c. Ce s-a întâmplat atunci când israeliţii au încercat să-şi assume cucerirea Canaanului, şi de ce? Numeri 14:41-45. Cum putem fi tentaţi să repetăm greşeala lor? Ioan 15:5.

Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti! 42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri! 43 Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” 44 Ei s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei. 45 Atunci s-au coborât amaleciţii şi canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma. (Num 14:41-45).

Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5).

„[Israeliţii] nu au avut încredere în puterea lui Dumnezeu de a lucre împreună cu eforturile lor la a câştiga stăpânirea Canaanului; dar acum ei au îndrăznit să realizeze această lucrare prin propria lor putere, fără ajutor divin. ‚Am păcătuit împotriva Domnului;’ au strigat ei ‚ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru’. (Deuteronomul 1:41). Atât de orbiţi ajunseseră de păcat. Domnul nu le poruncise niciodată ‚să se scoale şi să meargă la luptă’. Nu a fost scopul Său ca ei să câştige ţara prin război, ci prin ascultare strictă de poruncile Lui.” – Ibid.

Marţi 18 februarie
3. PATRUZECI DE ANI MAI TÂRZIU, PRIMA EVANGHELIZARE ÎN CANAAN

a. Patruzeci de ani mai târziu, în pregătirea pentru cucerirea Ierihonului, ce a făcut Iosua şi de ce? Iosua 2:1 (prima parte).

Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: „Duceţi-vă de cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat şi au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, şi s-au culcat acolo. (Ios 2:1).

„La câţiva kilometri dincolo de râul [Iordan], chiar vizavi de locul unde copiii lui Israel şi-au aşezat tabăra, era oraşul mare şi puternic fortificat Ierihon. Acest oraş era practic cheia pentru întreaga ţară şi reprezenta un obstacol formidabil pentru succesul lui Israel. Prin urmare, Iosua a trimis doi tineri ca spioni să viziteze acest oraş şi să afle date despre populaţia, resursele şi despre tăria fortificaţiilor sale.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 482 engl.
„În ce priveşte cucerirea Ierihonului, nici una dintre armatele lui Israel nu se putea lăuda că a folosit o putere cât de mică ca să răstoarne zidurile oraşului, dar Căpetenia oştirii Domnului a planificat lupta cu cea mai mare simplitate, aşa încât doar Domnul să primească slava şi nu omul să fie înălţat.” – Comentariile biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 2. pg. 995 engl.

b. La ce pericol s-au expus cei doi spioni şi cine i-a adăpostit? Iosua 2:1 (a doua parte), 2.

Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: „Duceţi-vă de cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat şi au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, şi s-au culcat acolo. 2 S-a dat de ştire împăratului din Ierihon şi i-au spus: „Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă-noapte ca să iscodească ţara.” (Ios 2:1-2).

„Locuitorii din oraşul [Ierihon], îngroziţi şi suspicioşi, erau în mod constant în alertă, iar solii erau în mare pericol.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 482 , 483 engl.

c. Potrivit raportului lui Rahav, cum au reacţionat ea şi poporul, în general, atunci când vestea despre puterea lui Dumnezeu a ajuns la Ierihon? Iosua 2:9-11.

…şi le-a zis: „Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră. 10 Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe care i-aţi nimicit cu desăvârşire. 11 De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ. (Ios 2:9-11).

d. Ce raport au adus spionii şi cu ce rezultat? Iosua 2:22-24.

Ei au plecat şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. Cei doi oameni s-au întors, s-au coborât din munte şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată ţara în mâinile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.”  (Ios 2:22-24).

Ei au plecat şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. 23 Cei doi oameni s-au întors, s-au coborât din munte şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. 24 Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată ţara în mâinile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.” (Ios 2:22-24).

„Ordine au fost emise acum pentru a pregăti înaintarea. Oamenii urmau să pregătească rezerve de mâncare pentru trei zile, iar armatei i s-a cerut să fie gata de luptă. Cu toţii au acceptat din inimă planurile conducătorului lor şi l-au asigurat de încrederea şi sprijinul lor.” - Idem., pg. 483 engl.

Miercuri 19 februarie
4. MERGÂND DIN UȘĂ ÎN UȘĂ PENTRU A-I CĂUTA PE CEI PIERDUȚI

a. Care a fost scopul principal al lui Dumnezeu atunci când a îndrumat cele două iscoade spre casa lui Rahav? Iosua 2:12-16; Evrei 11:31.

Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare 13 că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele şi pe toţi ai lor şi că ne veţi scăpa de la moarte.” 14 Bărbaţii aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi când Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.” 15 Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetăţii. 16 Şi le-a zis: „Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întâlnească cei ce vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, până se vor întoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.” (Ios 2:12-16).

Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă. (Evr 11:31).

„Scopul lui Dumnezeu a fost acela ca prin descoperirea caracterului Său prin Israel oamenii să fie atraşi la El. Invitaţia Evangheliei urma să fie adresată întregii lumi. Prin învăţătura sistemului de jertfe, Hristos trebuia să fie înălţat înaintea neamurilor, şi toţi cei care aveau să privească la El urmau să trăiască. Toţi cei care asemenea lui Rahav canaanita şi Rut moabita , s-au întors de la idolatrie la închinarea la adevăratul Dumnezeu, urmau să se unească cu poporul Său ales.” - Parabolele Domnului, pg. 290 engl.

b. Cum l-a îndrumat Duhul lui Dumnezeu pe Petru să meargă la o casă a neamurilor, unde suflete preţioase aşteptau să fie „adăugate la Domnul”? Faptele Apostolilor 10:11-15, 19-28.

A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. 13 Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” 14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” 15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Fapte 10:11-15).

Şi, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.” 21 Petru deci s-a coborât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?” 22 Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.” 23 Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. 24 A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt om!” 27 Şi, vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. 28 „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. (Fapte 10:19-28).

„Vino aproape de oameni; când poţi pătrunde în familiile lor; nu aştepta ca oamenii să-l caute pe păstor. Păstrează încrederea şi asigurarea credinţei care dovedeşte că nu te încrezi în basme, ci într-un clar ‚Aşa zice Domnul.’ ...
Există numeroase familii la care adevărul Cuvântului lui Dumnezeu nu va ajunge decât dacă ispravnicii harului felurit al lui Hristos intră în casele lor, şi prin lucrare serioasă, sfinţită de aprobarea Duhului Sfânt, dărâmă barierele şi pătrund în inimile oamenilor. Pe măsură ce oamenii vor vedea că aceşti lucrători sunt solii milei, predicatorii harului, ei sunt gata să asculte cuvintele rostite de ei. Însă inimile celor care fac această lucrare trebuie să bată la unison cu inima lui Hristos. Ele trebuie să fie în întregime consacrate în slujba lui Dumnezeu, gata să facă voia Lui, să meargă oriunde providenţa Sa le conduce, şi să vorbească cuvintele date de El.” - Evanghelizarea, pg. 158, 159 engl.

c. Ce adevăr reiese din comparaţia între zilele lui Noe, zilele lui Lot în Sodoma şi ultimele zile ale Ierihonului? Luca 13:23, 24; 2 Petru 2:5-9; Iosua 6:17.

Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: 24 „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. (Luca 13:23-24).

…dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; 6 dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, 7 şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; 8 (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite) 9 înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii… (2Pet 2:5-9).

Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi. (Ios 6:17).

Joi 20 februarie
5 . „ORICINE CREDE...”

a. Ce a vrut să spună Hristos în Matei 21:28-31 când i-a mustrat pe preoţii cei mai de seamă şi bătrânii poporului?

Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” 29 „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. 30 S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. 31 Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. (Mat 21:28-31).

„Mântuitorul nu a trecut niciodată nepăsător pe lângă un suflet, indifferent cât de adânc era scufundat în păcat, dacă acesta era dispus să primească adevărurile preţioase ale cerului. Pentru vameşi şi desfrânate cuvintele Lui au reprezentat începutul unei vieţi noi.” - Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 129 engl.

b. Cum trebuie să urmăm noi exemplul Său în domeniul misionar? Marcu 16:15.

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. (Mar 16:15).

„Trebuie să arătăm lumii şi tuturor fiinţelor cereşti că apreciem dragostea minunată a lui Dumnezeu pentru omenirea căzută şi că aşteptăm binecuvântări tot mai mari din plinătatea Lui infinită. Mult mai mult decât o facem, trebuie să vorbim despre capitolele preţioase din experienţa noastră...
Aceste acţiuni îndepărtează puterea lui Satan. Ele înlătură spiritul de murmurare şi plângere, iar ispititorul nu mai are succes. Ele cultivă acele caracteristici ale caracterului care îi vor face pe locuitorii pământului potriviţi pentru locaşurile cereşti. O astfel de mărturie va avea influenţă asupra altora. Nici un altfel de mijloc nu poate fi mai eficient pentru a câştiga suflete la Hristos.” – Parabolele lui Hristos, pg. 299, 300 engl.

Vineri 21 februarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum au reacţionat israeliţii când au auzit raportul celor douăsprezece iscoade?
2. Cum a dovedit Moise că-şi iubea încă poporul?
3. Patruzeci de ani mai târziu, de ce au fost trimise doar două iscoade?
4. De ce au fost cele două iscoade îndreptate anume spre casa lui Rahav?
5. Cum se repetă astăzi, adesea, istoria atunci când misionarii nostril sunt în căutarea celor pierduţi care au nevoie de mântuire?