Lecţia 5. Pregătindu-ne pentru a fi purtători de lumină (I)

„Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt.” (Exodul 19: 5, 6).

„[Domnul] este Cel care a scos pe copiii lui Israel din Egipt, şi şi-a asumat educarea lor pentru a putea fi poporul Lui. Prin ei, El dorea să binecuvânteze şi să educe lumea. El le-a dat hrana cea mai potrivită pentru acest scop, nu carne, ci mana, ‚pâinea din cer’.” - Divina vindecare , pg. 311 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 377-382 engl.

Duminică 26 ianuarie
1. O SITUAŢIE PERICULOASĂ

a. Ce măsuri luate de izraeliţi au demonstrat că nu erau pregătiţi pentru ca Dumnezeu să-i folosească în calitate de purtători de lumină? Exodul 16:2, 3.

Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustiul acela împotriva lui Moise şi Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustiul acesta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.”  (Exodul 16:2-3)

„A fost necesar pentru [copiii lui Israel] să întâmpine dificultăţi şi să îndure lipsuri. Dumnezeu îi scotea dintr-o stare de degradare pentru a-i face capabili să ocupe un loc de cinste între popoare şi pentru a-i face în stare de a li se încredinţa lucruri importante şi sfinte. Dacă ar fi avut credinţă în El, având în vedere tot ceea ce El făcuse pentru ei, aceştia ar fi suportat cu bucurie neplăceri, lipsuri, şi chiar suferinţă reală; dar ei nu erau dispuşi să aibă încredere în Domnul, mai mult decât ţineau dovezile continue ale puterii Lui.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 292, 293 engl.

b. Ca răspuns la cârtirile mulţimii, ce instrucţiuni le-a dat Domnul prin Moise în scopul de a le reeduca apetitul pervertit? Exodul 16:4, 12-15, 31, 35.

 Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.  (Exodul 16:4)

„Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tăbăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiului era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” Căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.  (Exodul 16:12-15)

Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere.  (Exodul 16:31)

Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.  (Exodul 16:35)

Luni 27 ianuarie
2. PLANUL LUI DUMNEZEU

a. Ce trebuie să păstrăm permanent în minte pentru a fi lumina lumii? 1 Corinteni 10:31. Care a fost dieta originală a lui Adam şi a Evei în Eden? Geneza 1:29.

Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.  (1 Corinteni 10:31)

Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.  (Geneza 1:29)

„Mi s-a arătat mereu şi mereu că Dumnezeu lucrează pentru a-şi aduce poporul înapoi la planul original, şi anume, să nu-şi întreţină viaţa folosind carnea animalelor moarte. El doreşte ca noi să-i învăţăm pe oameni o cale mai bună... Dacă este părăsită carnea, dacă gustul nu este educat pentru a o dori, dacă este încurajată plăcerea de a consuma fructe şi cereale, în curând va fi aşa cum a dorit Dumnezeu la început. Poporul Său nu va consuma nici un fel de carne.” - Îndrumarea copilului , pg. 383 engl.

b. Ce ar fi trebuit să-şi amintească permanent Israel ca popor ales de Dumnezeu ca să ducă lumina lumii? Deuteronom 6:24; 7:6.

Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim întotdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.  (Deuteronomul 6:24)

Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.  (Deuteronomul 7:6)

„Dumnezeu a scos pe copiii lui Israel din Egipt, ca să-i aşeze în ţara Ca-naanului, ca un popor curat, sfânt şi fericit. Pentru realizarea acestui scop El a trebuit să-i disciplineze, atât pentru binele lor cât şi pentru binele urmaşilor lor. Dacă ar fi fost dispuşi să-şi tăgăduiască apetitul, în ascultare de restricţiile Sale înţelepte, slăbiciunea şi boala ar fi fost necunoscute printre ei... Dar refuzul lor de a se supune restricţiilor şi cerinţelor lui Dumnezeu, i-a împiedicat, în mare măsură, să atingă standardul înalt pe care El a dorit ca ei să-l atingă, şi să primească binecuvântările pe care El era gata să le reverse asupra lor.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 378 engl.

c. De ce a împietrit Satan inima copiilor lui Israel şi i-a făcut „să poftească după lucruri interzise”? Psalmii 78:18.

Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.  (Psalmi 78:18)

„Satan i-a ispitit să considere această restricţie ca fiind nedreaptă şi plină de cruzime. El i-a făcut să poftească după lucruri interzise, pentru că a văzut că îngăduirea nestăpânită a apetitului conduce la senzualitate, şi prin aceasta poporul ar putea fi mai uşor de adus sub controlul său. Autorul bolii şi nefericirii îi va asalta pe oameni acolo unde poate avea cel mai mare succes. Prin ispite adresate apetitului, el i-a condus pe oameni, într-o mare măsură, la păcat încă din momentul în care a determinat-o pe Eva să mănânce din fructul oprit.” - Ibid.

 

Marţi 28 ianuarie
3. RĂSCOALĂ PE FAŢĂ

a. La scurt timp după plecarea lor de la Muntele Sinai, ce au făcut copiii lui Israel şi cum a răspuns Dumnezeu? Numeri 11:1.

Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.  (Numeri 11:1)

b. De ce a considerat Dumnezeu, de această dată, cârtirile lor ca fiind păcatul răscoalei? Psalmii 78:17, 18; Evrei 10:26.

Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.  (Psalmi 78:17-18)

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate.  (Evrei 10:26)

„Murmurări şi nemulţumiri au fost frecvent exprimate în timpul călătoriei de la Marea Roşie la Sinai, dar din milă pentru ignoranţa şi orbirea lor, Dumnezeu nu a pedepsit păcatul. Dar, în momentul în care El S-a descoperit lor la Horeb, ei au primit o mare lumină, pentru că au fost martori la măreţia, puterea, şi mila lui Dumnezeu, iar necredinţa şi nemulţumirea lor au atras o mai mare vină. Mai mult decât atât, ei au făcut legământ să-L accepte pe Iehova ca Rege al lor şi să se supună autorităţii Sale. Cârtirea lor era acum răscoală, şi, ca atare, trebuia să primească pedeapsa promptă şi vizibilă, pentru a-l feri pe Israel de la anarhie şi ruină. ‚S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei…’ Cei mai vinovaţi dintre răsculaţi au fost ucişi de un fulger coborât din nor.” - Patriarhi şi profeţi , pg. 379 engl.

c. Cum au mers mai departe supravieţuitorii în răzvrătirea lor? Numeri 11:4-6.

Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”  (Numeri 11:4-6)

„Dar răul a fost în curând mai mare decât înainte. În loc de a-i determina pe supravieţuitori la umilinţă şi pocăinţă, această pedeapsă înfricoşătoare părea doar a creşte cârtirile lor. În toată tabăra, oamenii s-au adunat la uşa corturilor lor, plângând şi văitându-se... Astfel şi-au manifestat nemulţumirea cu privire la hrana ce le era dată de către Creatorul lor. Cu toate acestea, ei avuseseră dovezi constante că aceasta era adaptată la nevoile lor, căci în ciuda greutăţilor îndurate, nu era nici unul slăbit în toate seminţiile lui Israel.” - Ibid.

„Fiecare suflet va fi încercat şi pus la probă. Toţi să fie atenţi la modul în care tratează avertismentele, mustrările şi cerinţele Duhului lui Dumnezeu. Cei care resping lumina pentru că nu se armonizează cu înclinaţiile lor, vor fi lăsaţi în întuneric, pentru a alege lucrurile pe care le iubesc, lucrurile care-i separă de favoarea lui Dumnezeu.” - The Review and Herald, 16 octombrie 1883.

 

Miercuri 29 ianuarie
4. MOISE STĂRUIE DUPĂ AJUTOR

a. Tulburat peste măsură de această situaţie periculoasă, ce cerere a făcut Moise la Domnul? Numeri 11:11-15. Ce asigurare a primit Moise de la Dumnezeu acum? Numeri 11:16.

..şi a zis Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut ca să-mi zici: „Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil,” până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da? De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!” Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.”  (Numeri 11:11-15)

Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.  (Numeri 11:16)

„Domnul i-a permis lui Moise să-şi aleagă cei mai credincioşi şi mai eficienţi bărbaţi pentru a împărţi responsabilităţile cu el. Influenţa lor urma să ajute la ţinerea în frâu a violenţei poporului şi la înăbuşirea răscoalei; cu toate acestea, promovarea acestora avea să dea naştere la probleme serioase. Ei nu ar fi fost niciodată aleşi dacă Moise ar fi dat pe faţă o credinţă pe măsura dovezilor cu privire la puterea şi bunătatea lui Dumnezeu la care fusese martor.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 380 engl.

b. Ce a fost instruit Moise să spună poporului ca răspuns la plângerile lor? Numeri 11:18-20.

Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne şi veţi mânca. Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: „Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?”  (Numeri 11:18-20)

c. Cum a mustrat Domnul lipsa de credinţă şi nemulţumirea lui Moise? Numeri 11:21-23.

Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: „Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!” Putem tăia oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să le ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?” Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.”  (Numeri 11:21-23)

d. Deşi Dumnezeu a oferit acum mâncarea de carne pentru satisfacerea poftelor oamenilor, cum au fost pedepsiţi pentru răzvrătirea lor? Numeri 11:31-33; Psalmii 106:13-15.

Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului. În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei. Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.  (Numeri 11:31-33)

Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui. Ci i-a apucat pofta în pustiu şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.  (Psalmi 106:13-15)

„Dumnezeu a dat poporului ceea ce nu a fost spre binele lor suprem, pentru că au persistat în dorinţa de a-l avea, ei nu s-au mulţumit cu acele lucruri care s-ar fi dovedit a le face într-adevăr bine. Dorinţele lor răsculate au fost satisfăcute, dar ei au fost lăsaţi să sufere consecinţele. Ei s-au ospătat fără înfrânare, iar lipsa lor de cumpătare a fost pedepsită rapid. ‚Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.’ (Numeri 11:33). Un număr foarte mare a fost doborât de febră, în timp ce, cei mai vinovaţi dintre ei au fost loviţi de îndată ce au gustat din hrana pe care o poftiseră.” - Idem., pg. 382 engl.

 

Joi 30 ianuarie
5. ALEGÂND ÎNTRE LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC

a. Cum îi tratează Dumnezeu pe cei care nu au văzut niciodată lumina, care nu au cunoscut niciodată voia Sa sau care nu au înţeles niciodată planul Său? Faptele Apostolilor 17:30.

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.  (Faptele apostolilor 17:30)

„În cazul în care lumina este oferită, şi acea lumină este dată la o parte sau respinsă, atunci vine condamnarea şi mânia lui Dumnezeu; dar înainte de a veni lumina, nu există nici un păcat, pentru că nu a existat nici o lumină pe care ei să o respingă.” - Testimonies, vol. 1, pg. 116 engl.

b. Însă, cum vor fi trataţi cei care refuză să asculte de Dumnezeu după ce voinţa Lui le-a fost descoperită? Luca 12:47, 48; Iacov 4:17; 1 Samuel 15:23.

Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.  (Luca 12:47-48)

Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!  (Iacov 4:17)

Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.”  (1 Samuel 15:23)

„În timp ce [mulţi oameni] refuză să creadă şi să asculte unele cerinţe ale Domnului, ei stăruie în a-I oferi lui Dumnezeu serviciile lor religioase de formă. Duhul lui Dumnezeu nu răspunde în nici un fel pentru astfel de slujire. Nu contează cât de zeloşi sunt oamenii în respectarea ceremoniilor religioase, Domnul nu le poate accepta, dacă ei persistă în încălcarea intenţionată a uneia dintre poruncile Lui.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 634.

Vineri 31 ianuarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Care a fost răspunsul lui Israel la planul lui Dumnezeu de reeducare în domeniul sănătăţii?
2. De ce a considerat Dumnezeu această murmurare ca fiind răscoală?
3. Cum de le-a dat Dumnezeu hrana dorită?
4. Cum îi tratează Dumnezeu pe cei care ignoră sincer adevărul?
5. Cum îi tratează Dumnezeu pe cei care nu ascultă în mod intenţionat de voia Sa clar descoperită?