Lecţia 12. Israel înfrânt — De ce?

 

„Israel a păcătuit şi au călcat legământul pe care li l-am dat” (Iosua 7:11). 

„Istoria lui Acan ne învaţă lecţia solemnă că pentru păcatul unui om dizgraţia lui Dumnezeu va fi asupra unui popor sau a unei naţiuni până când fărădelegea este descoperită şi pedepsită.”—Conflict and Courage, pg. 120.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 493-498 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

Duminică 16 martie
1. „ISRAEL A COMIS O FĂRĂDELEGE” 

a. Ce s-a întâmplat la scurt timp după căderea Ierihonului? Iosua 7:2-5.

2 Iosua a trimis din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le-a zis: „Suiţi-vă şi iscodiţi ţara.” Şi oamenii aceia s-au suit şi au iscodit cetatea Ai. 3 S-au întors la Iosua şi i-au spus: „Degeaba mai faci să meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul; căci oamenii aceia sunt puţini la număr.” 4 Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. 5 Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Şebarim şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa. (Ios 7:2-5).

„Marea victorie pe care Dumnezeu o câştigase pentru ei [prin căderea Ierihonului] îi făcuse pe Israeliţi încrezători în sine. Pentru că El le promisese ţara Canaanului ei se simţeau siguri, şi nu au realizat că doar ajutorul divin le putea da succes. Chiar Iosua şi-a făcut planurile pentru cucerirea cetăţii Ai fără să caute sfatul lui Dumnezeu. Israeliţii începuseră să îşi înalţe propria lor tărie şi să privească cu dispreţ asupra vrăjmaşilor lor. Se aşteptau la o victorie uşoară, şi trei mii de oameni erau consideraţi suficienţi pentru a cuceri acel loc. Aceştia s-au grăbit la atac fără asigurarea că Dumnezeu urma să fie cu ei.”—Patriarhi şi profeţi, pg.493, 494 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

b. De ce au fost învinşi Israeliţii? Iosua 7:1, 12.

1 Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel. (Ios 7:1).

12 De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. (Ios 7:12).

„Era un timp de acţiune promptă şi hotărâtă, nu de disperare şi lamentare. Exista păcat secret în tabără, şi acesta trebuia căutat şi îndepărtat înainte ca prezenţa şi binecuvântarea lui Dumnezeu să poată fi din nou cu

poporul Său... Porunca lui Dumnezeu fusese desconsiderată de unul dintre cei desemnaţi să îndeplinească judecăţile Sale... Lui Iosua i-au fost date instrucţiuni pentru descoperirea şi pedepsirea rău-făcătorului.”—Ibid., pg. 494 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

Luni 17 martie
2. „NAŢIUNEA A FOST CONSIDERATĂ RESPONSABILĂ” 

a. A fost încălcată porunca lui Dumnezeu de către întreaga tabără a lui Israel sau doar de către un om? Iosua 7:18.

18 A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi şi a fost arătat prin sorţi Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda.( Ios 7:18).

„Dumnezeu a fost foarte specific referitor la Ierihon, ca nu cumva poporul să fie fermecat de lucrurile la care se închinaseră locuitorii şi inimile lor să fie abătute de la Dumnezeu. El a păzit poporul Său prin cele mai clare porunci; totuşi, în ciuda ordinului hotărât al lui Dumnezeu prin gura lui Iosua, Acan s-a aventurat să îl încalce. Lăcomia sa l-a condus să ia din comorile pe care Dumnezeu îi interzisese să le atingă pentru că blestemul lui Dumnezeu era asupra lor. Şi din cauza păcatului acestui om, Israelul lui Dumnezeu era la fel de slab ca apa înaintea vrăjmaşilor lor.”—Testimonies, vol. 3, pg. 264 engl. (cap. 27, „Biserica Laodiceană”).

„Naţiunea [lui Israel] era considerată responsabilă de vina delicventului. ‚Ei au luat din lucrurile blestemate (date spre nimicire), le-au furat şi au minţit.’ ”—Patriarhi şi profeţi, pg. 494 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

b. Dacă doar o persoană a păcătuit acţionând în mod conştient contrar interdicţiei divine, de ce a pus Dumnezeu responsabilitatea asupra întregii naţiuni? Iosua 7:11.

11 Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit şi le-au ascuns printre lucrurile lor. (Ios 7:11).

„Păcatul lui Acan a adus dezastru asupra întregii naţiuni. Pentru păcatul unui om neplăcerea lui Dumnezeu se va afla asupra bisericii Sale până când fărădelegea este căutată şi îndepărtată. Influenţa cea mai de temut pentru biserică nu este aceea a împotrivitorilor pe faţă, a necredincioşilor şi hulitorilor, ci a mărturisitorilor neconsecvenţi ai lui Hristos. Aceştia sunt cei care reţin binecuvântarea lui Dumnezeu de la Israel şi aduc slăbiciunea asupra poporului Său.”—Ibid., pg. 497.

„În felul său de comportare cu poporul Său în trecut Domnul ne arată nevoia de curăţire a bisericii de rele. Un păcătos poate răspândi întuneric care va exclude lumina lui Dumnezeu de la întreaga adunare. Când poporul îşi dă seama că întunericul se aşează asupra lor, şi ei nu cunosc cauza, ar trebui să îl caute pe Dumnezeu cu seriozitate, cu mare umilinţă şi umilire de sine, până când relele care Îl întristează pe Spiritul Său sunt cercetate şi îndepărtate.”—  Testimonies, vol. 3, pg. 265 engl. (cap. 27 „Biserica laodiceană”).

Marţi 18 martie
3. „SCOALĂ-TE” 

a. Cum a strigat Iosua către Domnul, şi pentru ce era el cel mai mult îngrijorat? Iosua 7:6-9.

6 Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărână. 7 Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! 8 Dar, Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? 9 Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?” (Ios 7:6-9).

„Iosua şi bătrânii lui Israel erau în mare întristare. Ei stăteau proşternaţi în faţa chivotului lui Dumnezeu în cea mai adâncă umilinţă pentru că Dumnezeu era mâniat pe poporul Său. Ei s-au rugat şi au plans înaintea Domnului.”—Testimonies, vol. 3, pg. 264 engl. (cap. 27 „Biserica Laodiceană”).

„Se poate vedea din rugăciunea lui Iosua, dacă aveţi discernământ spiritual, că ceea ce era considerat de Acan drept un lucru foarte neînsemnat, era cauza chinului mare şi durerii bărbaţilor responsabili ai lui Israel... Acan, partea vinovată, nu simţea povara. El lua totul foarte liniştit.”—Christ Triumphant, pg. 137.

b. Care a fost prima lucrare care l-a instruit Dumnezeu pe Iosua să o facă? Iosua 7:10, 13.

10 Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? (Ios 7:10).

13 Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le: „Sfinţiţi-vă pentru mâine. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. (Ios 7:13).

„Era un timp de acţiune promptă şi hotărâtă, şi nu de disperare şi lamentare. Exista păcat secret în tabără, şi trebuia cercetat şi îndepărtat înainte ca prezenţa şi binecuvântarea lui Dumnezeu să poată fi cu poporul Său.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 494 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

„Domnul nu a specificat cine era vinovatul; însă a dat îndrumări referitor la ce trebuia făcut.”—The Youth’s Instructor, 25 ianuarie 1894.

c. Cum reacţionează unii oameni când trebuie îndeplinită o lucrare similară în biserică astăzi? Isaia 30:9, 10.

9 Scrie că: „Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, 10 care zic văzătorilor: „Să nu vedeţi!”, şi prorocilor: „Să nu prorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri închipuite! (Isa 30:9-10).

„Spiritul de ură care a existat în unii pentru că relele din mijlocul poporului lui Dumnezeu au fost mustrate a adus orbire şi o înşelăciune îngrozitoare asupra propriilor lor suflete, făcând imposibil ca ei să discearnă între ce era drept şi ce era greşit. Ei şi-au distrus propria vedere spirituală. Ei pot fi martori la greşeli, însă nu simt ca Iosua şi nu se umilesc pentru pericolul în care se află sufletele lor.”—Testimonies, vol. 3, pg. 266 engl. (cap. 27 „Biserica Laodiceană”).

Miercuri 19 martie
4. „SCOATE RĂUL” 

a. De ce nu a indicat Dumnezeu în mod direct cine era vinovatul? Psalmii 32:5. Care este diferenţa dintre mărturisirile acceptabile şi cele inacceptabile?

5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire) (Ps 32:5).

„Păcătosul nu a fost indicat în mod direct, chestiunea fiind în incertitudine pentru o vreme, pentru ca oamenii să poată simţi responsabilitatea lor pentru păcatele care existau între ei, şi astfel să fie conduşi la o cercetare a inimii şi umilire înaintea lui Dumnezeu.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 494, 495 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

„Acan... văzuse armatele lui Israel întorcându-se de la Ai învinse şi descurajate; totuşi nu a venit în faţă să îşi mărturisească păcatul. El îl văzuse pe Iosua şi pe bătrânii lui Israel plecaţi până la pământ în mâhnire prea adâncă pentru a fi exprimată în cuvinte. Dacă ar fi mărturisit atunci, el ar fi dat ceva dovadă de pocăinţă; însă el încă tăcea. El auzise declaraţia cum că se făptuise o fărădelege grea, şi chiar auzise exprimat direct caracterul acesteia. Însă buzele sale erau sigilate... Există o mare diferenţă între admiterea faptelor după ce acestea au fost dovedite şi mărturisirea păcatelor cunoscute doar de noi şi Dumnezeu. Acan nu ar fi mărturisit, dacă nu spera ca făcând astfel să evite consecinţele fărădelegii sale. Însă mărturisirea sa nu a slujit decât să arate că pedeapsa sa era dreaptă. Nu exista nici o căinţă autentică pentru păcat, nici o mâhnire, nici o schimbare a scopurilor, nici o detestare a păcatului.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 497, 498 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

b. De ce a implicat Dumnezeu întreaga adunare într-o cercetare adâncă? 1 Corinteni 12:25, 26.

25 pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26 Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. (1Cor 12:25-26).

„Dumnezeu consideră poporul său, ca trup, responsabil pentru păcatele care există în indivizii din mijlocul lui. Dacă cei ce conduc biserica neglijează să caute în mod serios păcatele care aduc neplăcerea lui Dumnezeu asupra trupului (n.tr.bisericii), ei devin răspunzători de aceste păcate.”— Testimonies, vol. 3, pg. 269 engl. (cap. 27 „Biserica laodiceană”).

c. Când este vorba de a-i ajuta pe cei greşiţi, ce fel de înţelepciune trebuie să însoţească lucrarea necesară din partea predicatorilor? Iacov 1:5; 3:17, 18; Iuda 22, 23.

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. (Iac 1:5).

17 Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. 18 Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. (Iac 3:17-18).

22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi; 23 căutaţi să mântuiţi  pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. (Iuda 1:22-23).

Joi 20 martie
5. „CU ADEVĂRAT AM PĂCĂTUIT...” 

a. Când sorţul a căzut asupra lui Acan, ce a spus el? Iosua 7:20, 21.

20 Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut: 21 am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele.” (Ios 7:20-21).

„Pentru a dovedi vinovăţia sa dincolo de orice îndoială, nelăsând nici un loc pentru acuzaţia că el fusese condamnat în mod nedrept, Iosua l-a somat pe Acan în mod solemn să recunoască adevărul. Omul nenorocit a făcut o mărturisire amplă a păcatului său.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 495 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

„Mărturisirile făcute la momentul potrivit pentru a uşura poporul lui Dumnezeu vor fi acceptate de El. Însă există între noi oameni care vor face mărturisiri, la fel cum a făcut Acan, prea târziu pentru a se salva.”—Testimonies, vol. 3, pg. 272 engl. (cap. 27 „Biserica laodiceeană”).

b. Ce pedeapsă, aplicată lui Acan, a servit drept avertizare pentru restul poporului? Iosua 7:24, 25. Cum este aceasta o avertizare pentru noi?

24 Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. 25 Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre (Ios 7:24-25).

„Păcatul mortal care a condus la nimicirea lui Acan îşi avea rădăcinile în lăcomie, unul dintre toate păcatele cele mai comune şi privite cu uşurinţă. În timp ce alte greşeli sunt detectate şi pedepsite, cât de rar atrage încălcarea poruncii a zecea măcar mustrare. Enormitatea acestui păcat şi rezultatele sale teribile sunt lecţiile istoriei lui Acan. Lăcomia este un rău care se dezvoltă treptat. Acan a nutrit lăcomia de câştig până când a devenit un obicei, legându-l în cătuşe aproape imposibil de rupt. În timp ce cultiva acest rău, el ar fi fost umplut de oroare la gândul de a aduce dezastru asupra lui Israel; însă percepţiile sale au devenit paralizate de păcat, iar când a venit ispita, el a căzut ca o pradă uşoară. Nu se comit astăzi păcate similare, în ciuda avertizărilor la fel de solemne şi explicite? Nouă ni se interzice la fel de direct să ne lăsăm pradă lăcomiei cum i s-a interzis lui Acan să îşi însuşească prada din Ierihon. Dumnezeu a declarat aceasta ca fiind idolatrie.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 496 engl. (cap. 45, „Căderea Ierihonului”).

Vineri 21 martie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ 

1. De ce au fost învinşi Israeliţii în prima confruntare cu poporul cetăţii Ai?
2. Ce lucrare l-a instruit Dumnezeu pe Iosua să facă mai întâi?
3. De ce a implicat Dumnezeu întreaga adunare într-o căutare serioasă a vinovatului?
4. Ce fel de înţelepciune este necesară în purtarea faţă de membrii din biserică ce greşesc?
5. De ce nu era acceptabilă mărturisirea lui Acan?