Lecţia 13. Moştenirea veşnică a sfinţilor

„Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, şi la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăţia fiicei Ierusalimului! (Mica 4:8).

„Dumnezeu l-a creat pe om spre slava Sa, pentru ca după încercare şi testare, familia umană să poată deveni una cu familia cerească.” Harul uimitor, pg. 344. eng.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pg. 675-678 eng.

a. Pentru care două motive a creat Dumnezeu pământul şi fiinţa omenească? Isaia 45:18, 43:7.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pămîntul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit. Eu sunt Domnul, şi nu este altul. (Isaia 45:18).
…pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit. (Isaia 43:7).

b. Cum s-au abătut primii noştri părinţi de la scopul pentru care au fost creaţi şi care a fost rezultatul? Geneza 3:9-14, 23.

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: "Unde eşti?" El a răspuns: "Ţi-am auzit glasul în grădină, şi mi-a fost frică pentru că eram gol, şi m-am ascuns." Şi Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?" Omul a răspuns: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom şi am mîncat." Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: "Şarpele m-a amăgit, şi am mîncat din pom." Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: "Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă. (Geneza 3:9-14).
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat. (Geneza 3:23).

„Când Adam a păcătuit, omul s-a rupt de centrul rânduit de cer. Un demon a devenit puterea centrală pe pământ. Satana şi-a aşezat tronul acolo unde ar fi trebuit să fie tronul lui Dumnezeu. Lumea şi-a adus omagiul, ca o jertfă de bună voie la picioarele vrăjmaşului.” Reflecting Christ, pg. 51.

a. De-a lungul istoriei, ce a fost făgăduit în mod constant strămoşilor noştri în credinţă? Psalmii 25:13; 37:9; Matei 5:5; 2 Petru 3:13.

El va locui în fericire şi sămînţa lui va stăpîni ţara. (Psalmii 25:13).
Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.(Psalmii 37:9).
Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul! (Matei 5:5)
Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13).

„Cei blânzi ‚vor moşteni pământul’ (Matei 5:5). Păcatul a intrat în lume prin dorinţa de înălţare de sine şi primii noştri părinţi şi-au pierdut stăpânirea peste acest pământ frumos, împărăţia lor. Prin tăgăduire de sine Hristos mântuieşte ceea ce era pierdut. Şi El spune că trebuie să biruim aşa cum a biruit El. Apocalipsa 3:21. Prin umilinţă şi predare de sine, putem deveni moştenitori cu El când ‚cei blânzi vor moşteni pământul’ (Psalmii 37:11).
„Pământul făgăduit celor blânzi nu va fi ca acesta, întunecat de umbra morţii şi a blestemului.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 17 eng.

b. Pe lângă restaurarea omenirii, ce altceva mai trebuie să fie resta-urat prin planul de mântuire? Luca 19:10: Mica 4:8; Efeseni 1:14.

Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut. (Luca 19:10)
…şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:14).

„Planul iniţial al lui Dumnezeu la crearea pământului este împlinit când acesta este făcut locuinţa veşnică a celor mântuiţi. ‚Cei drepţi vor moşteni ţara şi vor locui în ea pentru totdeauna’ (Psalmii 37:29). A venit timpul la care bărbaţii sfinţi au privit cu mare dorinţă de când sabia înflăcărată a oprit accesul primei perechi în Eden – timpul pentru ‚răscumpărarea proprietăţii cumpărate’ (Efeseni 1:14). Pământul care a fost dat iniţial omului ca şi împărăţie a sa, care a fost trădat de acesta în mâinile lui Satana, şi care a fost atâta vreme ţinut de vrăjmaşul puternic, a fost adus înapoi prin marele plan de răscumpărare.
Tot ceea ce a fost pierdut de către primul Adam va fi restaurat de cel de al doilea. Profetul zice: ‚Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, şi la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăţia fiicei Ierusalimului!’ (Mica 4:8). Şi apostolul Pavel indică înainte la ‚răscumpărarea proprietăţii cumpărate’. Dumnezeu a creat pământul să fie locuinţa fiinţelor sfinte şi fericite. Acel scop va fi împlinit atunci când, reînnoit prin puterea lui Dumnezeu şi eliberat de păcat şi durere, va deveni locuinţa veşnică a celor răscumpăraţi.” Căminul advent, pg. 540, eng.

a. Cum suntem asiguraţi că moştenirea făgăduită nouă este un loc real? Ioan 14:1-4; Evrei 11:13-16.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo. (Ioan 14:1-4).
În credinţă au murit toţi aceştia fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. (Evrei 11:13-16).

„Când lucrarea pământească a lui Hristos se apropia de sfârşit şi El a înţeles că trebuia să-i lase în curând pe ucenicii Săi să ducă lucrarea fără supravegherea Lui personală, El a căutat să-i încurajeze şi să-i pregătească pentru viitor. El nu i-a amăgit cu speranţe false. Ca într-o carte deschisă El citea ce avea să urmeze. El ştia că era pe cale de a fi despărţit de ei, pentru a-i lăsa ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. El ştia că ei urmau să sufere persecuţie, că aveau să fie daţi afară din sinagogi şi aveau să fie aruncaţi în temniţă. El ştia că pentru că aveau să-L mărturisească drept Mesia, unii dintre ei urmau să sufere moartea. Şi unele dintre acestea li le-a spus. Vorbind despre viitorul lor, El a fost clar şi specific, pentru ca în încercarea care urma să vină, ei să-şi amintească de cuvintele Sale şi să fie întăriţi a crede în El ca Mântuitorul.” Istoria faptelor apostolilor, pg. 21.

b. Cum putem fi siguri că moştenirea noastră viitoare este un loc curat şi sigur? Psalmii 24:3-5, Isaia 32:18; 35:8; 2 Petru 3:13.

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt? Cel ce are mîinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Acela va căpăta binecuvîntarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mîntuirii lui. (Psalmii 24:3-5).
Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite. (Isaia 32:18).
Acolo se va croi o cale, un drum care se va numi Calea cea sfîntă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. (Isaia 35:8).
Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13).

„[În Noul Ierusalim] minţile nemuritoare vor contempla cu o desfătare inepuizabilă minunile puterii creatoare, tainele iubirii răscumpărătoare. Nu va fi nici un vrăjmaş crud şi amăgitor care să ispitească la uitare de Dumnezeu. Fiecare facultate va fi dezvoltată, fiecare capacitate va fi sporită. Acumularea de cunoştinţă nu va istovi mintea sau epuiza energiile. Acolo cele mai măreţe întreprinderi pot fi duse înainte, cele mai înalte aspiraţii atinse, cele mai mari ambiţii realizate; şi totuşi vor apărea noi înălţimi de depăşit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles, obiecte proaspete care atrag puterile minţii, sufletului şi trupului.
Toate comorile universului vor fi deschise studiului mântuiţilor lui Dumnezeu. Dezlegaţi de starea muritoare, ei îşi înaripează zborul neobosit spre lumile îndepărtate – lumi care au vibrat de durere la priveliştea vaiului omenesc şi care au răsunat de cântece de bucurie la vestea unui suflet răscumpărat. Cu o bucurie de nedescris copiii pământului intră în bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute. Ei se împărtăşesc de comorile de cunoştinţă şi înţelegere câştigate prin veacuri şi veacuri de contemplare a lucrării mâinilor lui Dumnezeu.” Ibid., pg. 677.

a. Care sunt câteva cuvinte glorioase de asigurare pe care le putem declara cu privire la pământul făcut nou? Isaia 33:24, 35:10; Apocalipsa 21:4; 22:3.

Nici un locuitor nu zice: "Sunt bolnav!" Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui. (Isaia 33:24).
Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cîntece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi! (Isaia 35:10).
El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut. (Apocalipsa 21:4).
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. (Apocalipsa 22:3).

b. Va exista muncă reală de îndeplinit pentru mântuiţi în veşnicie? Isaia 65:17-25. Ce stă scris despre adunările regulate care vor fi ţinute acolo? Isaia 66:22,23.

Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou, aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plînsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrîni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, şi cel ce va muri în vîrstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. Vor zidi case şi le vor locui, vor sădi vii, şi le vor mînca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănînce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mîinilor lor. Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămînţă bbinecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde, înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mînca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărînă. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfînt, zice Domnul. (Isaia 65:17-25).
Căci după cum cerurile cele noi şi pămîntul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea zice Domnul, aşa va dăinui şi sămînţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul. (Isaia 66:22,23).

„Nu putem presupune că atunci când va veni triumful final, şi avem cămine pregătite pentru noi, lenevia va fi partea noastră – că ne vom odihni într-o stare inactivă de fericire supremă.
Pe noul pământ, cei răscumpăraţi se vor angaja în ocupaţii şi plăceri care i-au adus fericire lui Adam şi Evei la început. Va fi trăită viaţa din Eden, viaţa în grădină şi câmp.” Maranata, pg. 360 eng.
„[În şcoala din veşnicie] fiecare putere va fi dezvoltată, fiecare capacitate crescută. Cele mai mari întreprinderi vor fi duse înainte, cele mai înalte aspiraţii vor fi atinse, cele mai înalte ambiţii realizate. Şi totuşi se vor ridica noi înălţimi de depăşit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles, obiecte proaspete care să atragă puterile trupului, minţii şi sufletului.
Toate comorile universului vor fi deschise studiului copiilor lui Dumnezeu. Cu o desfătare inexprimabilă vom intra în bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute în păcat. Vom împărtăşi comorile câştigate în veacuri peste veacuri petrecute în contemplarea lucrării mâinilor lui Dumnezeu. Şi anii veşniciei, în scurgerea lor, vor continua să aducă descoperiri tot mai glorioase….
“Fiul omului nu a venit să I se slujească, ci ca să slujească’ (Matei 20:28). Lucrarea lui Hristos de jos este lucrarea Lui de sus, şi răsplata noastră pentru că lucrăm cu El pe acest pământ va fi puterea mai mare şi privilegiul mai mare de a lucra cu El în lumea viitoare.” Educaţia, pg. 307, 308, eng.
„Când va fi o ‚restaurare a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi profeţi de la începutul lumii’ (Fapte 3:21), creaţia Sabatului, ziua în care Isus S-a odihnit în mormântul lui Iosif, va fi în continuare o zi de odihnă şi bucurie. Cerul şi pământul se vor uni în laudă, ca ‚de la un Sabat la altul’ (Isaia 66:23) naţiunile celor mântuiţi se vor apleca în închinare bucuroasă înaintea lui Dumnezeu şi a Mielului.” Hristos lumina lumii, pg. 769, 770, eng.

a. Când vor lua cei mântuiţi în stăpânire noul pământ? Apocalipsa 20:6 (ultima parte), 7; 21:1-4.

…ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat. (Apocalipsa 20:6 (ultima parte), 7).
Apoi, am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut." (Apocalipsa 21:1-4).

Dar, după cum este scris: "Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1 Corinteni 2:9).

„Apostolul Pavel a fost luat în al treilea cer, şi cât a fost acolo, i-a fost dată o vedere a lucrurilor cereşti. Când s-a întors la cunoştinţa lucrurilor pământeşti, el a găsit că era imposibil pentru el să descrie scenele captivante care trecuseră pe dinaintea lui. Dar el a păstrat în sufletul său imaginea minunată a ceea ce văzuse.” Manuscript Releases, vol. 20, pg. 153.
„Biruitorul va avea un întreg cer de fericire supremă, fără nici un diavol care să-l ispitească, fără durere, boală, suferinţă sau moarte. Doresc să ştiu mai mult despre cer şi sunt hotărâtă, prin harul lui Dumnezeu să fiu acolo. Să ne străduim cu toţii să dobândim o intrare abundentă în împărăţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, unde vom fi înconjuraţi cu lucruri frumoase care depăşesc cu mult orice ne-am putea imagina…
Doresc să văd întreaga oaste cerească aruncându-şi coroanele strălucitoare la picioarele lui Isus, şi apoi atingându-şi harfele aurite, şi umplând tot cerul cu muzica bogată şi cântările Mielului.
Vei fi acolo? Dumnezeu te vrea acolo; Hristos doreşte ca tu să fii acolo; îngerii doresc ca tu să fii acolo.” Sermons and Talks, vol. 2, pg. 223, 224.