Lecţia 1. Evanghelia veşnică

„Mie nu mi-e ruşine de evanghelia lui Hristos: căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: mai întâi a iudeului, apoi a grecului”. (Romani 1:16).

„Fie ca Domnul să deschidă ochii închişi ai poporului Său şi să le trezească simţurile amorţite, pentru ca să poată înţelege că evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea celor care cred.” Testimonies, vol. 7, pg. 11, 12. eng.

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 8, pg. 9-29.( eng). (cap. Lucrarea noastră).

Duminică 27 septembrie

1. PRIMADATĂ CÂND A FOST PREDICATĂ EVANGHELIA

a. La scurt timp după căderea omului, ce solie a fost dată primilor noştri părinţi, şi care a fost semnificaţia ei? Geneza 3:15.

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15.)

„Omului i-a fost transmisă prima înştiinţare cu privire la mântuire prin sentinţa pronunţată asupra lui Satan în grădină [Geneza 3:15 citat]. Această sentinţă, rostită în auzul primilor noştri părinţi, a fost o făgăduinţă

pentru ei. În timp ce prevestea război între om şi Satana, ea declara că puterea marelui vrăjmaş avea să fie în cele din urmă sfărâmată.” Credinţa prin care trăiesc, pg. 75. eng.

b. Prin ce mijloace a fost crezută vestea bună a mântuirii de către patriarhi şi profeţi? Geneza 4:3-7; Evrei 11:4.

Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului. Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui; dar spre Cain si spre jertfa lui, n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare, si i s-a posomorat fata. Si Domnul a zis lui Cain: Pentru ce te-ai maniat, si pentru ce ti s-a posomorat fata? Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti. (Geneza 4:3-7)

Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort. (Evrei 11:4.)

„Închinarea lui Dumnezeu prin darurile de jertfă a fost întemeiată şi acei care se temeau de Dumnezeu îşi recunoşteau păcatele înaintea Lui, şi priveau înainte cu recunoştinţă şi încredere sfântă la venirea Luceafărului de Dimineaţă, care avea să-i călăuzească pe fiii căzuţi ai lui Adam la cer, prin pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos. Astfel, evanghelia a fost predicată prin fiecare jertfă.” Selected Message, vol. 1, pg. 231.

Luni 28 septembrie

2. SOLIA LUI IOAN BOTEZĂTORUL

a. Când Ioan Botezătorul şi-a început lucrarea, care a fost tema predicării lui? Matei 3:1, 2; Ioan 1:29.

În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustiul Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:1, 2)

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29.)

„Dar când Ioan L-a văzut pe Isus, el a spus misiunea Sa. El a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii’ (Ioan 1:29).” Faith and Works, pg. 90.

„Predicarea lui Ioan Botezătorul a creat o mare agitaţie. La începutul lucrării sale, interesul religios era foarte scăzut. Superstiţia, tradiţia şi fabulele aduseseră în confuzie minţile oamenilor şi calea dreaptă nu a fost înţeleasă. Zeloşi în a-şi asigura comori şi onoruri lumeşti, oamenii Îl uitaseră pe Dumnezeu. Ioan a mers să vestească pe Unsul Domnului şi să-i cheme pe oameni la pocăinţă.” The Youth’s Instructor, 17 mai 1900.

b. Care a fost rezultatul predicării lui Ioan? Cum a procedat el cu diferiţi oameni? Luca 3:7-14.

Ioan zicea dar noroadelor, care veneau să fie botezate de el: "Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ,Avem pe Avraam ca tată!' Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, este tăiat şi aruncat în foc." Noroadele îl întrebau, şi ziceau: "Atunci ce trebuie să facem?" Drept răspuns, el le zicea: "Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel." Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?" El le-a răspuns: "Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi." Nişte ostaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a răspuns: "Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre." (Luca 3:7-14.)

„Doctrina pe care a predicat-o Ioan a fost în primul rând pocăinţa pentru păcatele din trecut; apoi, ‚împărăţia cerurilor este aproape’. Ei trebuia să manifeste pocăinţă faţă de Dumnezeu; apoi ei aveau să fie pregătiţi să manifeste credinţă în Acela care era pe cale să li se descopere. Adevărului trebuia să i se permită să-şi manifeste puterea curăţitoare asupra vieţilor acestor conducători. Acelora care erau neînvăţaţi în oracolele lui Dumnezeu le-a fost sufficient ca Ioan să le spună: ‚Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape.’ Dar când Botezătorul i-a văzut pe farisei şi saduchei venind la botezul lui, el a fost mişcat să le dea o solie hotărâtă Aceşti oameni se considerau o putere în popor. Deşi aveau diferite teorii cu privire la anumite subiecte biblice, ei erau uniţi în dorinţa lor de a auzi cuvintele profetului din pustie. Unii care veneau din curiozitate, captivaţi de cuvintele sale, au ajuns interesaţi de solia pe care o dădea şi au fost mişcaţi să fie botezaţi. Lor Ioan le-a spus: ‚Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.’ Hristos era pe cale să vină ca descoperitor al caracterului lui Dumnezeu. Chiar prezenţa Lui avea să le facă de cunoscut oamenilor păcatul lor. Numai când ei erau dispuşi să fie curăţaţi de păcat, puteau intra în părtăşie cu El. Acei care aveau inimi corupte nu puteau rămâne în prezenţa Lui.” The Review and Herald, 28 noiembrie 1907.

Marţi 29 septembrie

3. SOLIA LUI ISUS

a. Care a fost tema pe care Isus a prezentat-o cu insistenţă înaintea oamenilor, când Şi-a început lucrarea Lui pământească? Marcu 1:14,15.

După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: "S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie." (Marcu 1:14, 15)

„Povara predicării lui Hristos a fost: ‚S-a împlinit vremea şi împărăţia lui Dumnezeu este la uşă; pocăiţi-vă şi credeţi în evanghelie’ (Marcu 1:15).” Hristos Lumina Lumii, pg. 233. (eng).

„Solia lui Hristos pentru popor a fost: ‚Dacă nu vă pocăiţi, veţi pieri cu toţii la fel.’ Şi apostolilor li s-a poruncit să predice pretutindeni că oamenii trebuia să se pocăiască. Domnul doreşte ca servii Săi să predice astăzi vechea învăţătură a evangheliei, părerea de rău pentru păcat, pocăinţa şi mărturisirea. Avem nevoie de predici de modă veche, de obiceiuri de modă veche, de taţi şi mame de modă veche în Israel, care să aibă gingăşia lui Hristos.” Astăzi cu Dumnezeu, pg. 370. (eng).

„Pentru noi solia lui Hristos este: ‚Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze’.” - Lucrarea de binefacere, pg. 116. (eng).

b. Care este definiţia biblică a evangheliei, vestea bună a mântuirii? Romani 1:16; 1 Corinteni 15:1-6; 2 Corinteni 5:21.

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului… (Romani 1:16)

Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. (1 Corinteni 15:1-6.)

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pãcat, El L-a fãcut pãcat pentru noi ca noi sã fim neprihãnirea lui Dumnezeu în El. (Corinteni 5:21.)

„Atârnând pe cruce, Hristos era evanghelia... Aceasta este solia noastră, argumentul nostru, învăţătura noastră, avertismentul nostru pentru cel nepocăit, încurajarea noastră pentru cei suferinzi, speranţa pentru fiecare credincios.” Manuscript Releases, vol. 21, pg. 37.

„Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, când este întreţesută cu viaţa practică, atunci când este trăită şi practicată. Unirea lucrării asemenea celei a lui Hristos pentru trup şi a lucrării asemenea celei a lui Hristos pentru suflet este adevărata interpretare a evangheliei.” My Life Today, pg. 225.

„Evanghelia este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, dacă este reprezentată în mod corect de către aceia care pretind a fi creştini.” Educaţia creştină, pg. 147. (eng).

„Evanghelia este descoperirea iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni şi înseamnă tot ce este esenţial pentru fericirea şi bunăstarea omenirii.” Fundamentele educaţiei creştine, pg. 186. (eng).

„Chiar esenţa evangheliei este restaurarea şi Mântuitorul doreşte ca noi să le spunem celor bolnavi, deznădăjduiţi şi întristaţi să se prindă de puterea Lui.” Hristos Lumina Lumii, pg. 824, 825. (eng).

Miercuri 30 septembrie

4. CREDEŢI EVANGHELIA

a. Care va fi efectul evangheliei în acei care prin credinţă acceptă măsurile luate pentru mântuirea lor? Luca 18:13; 24:47; 2 Corinteni 7:9,10.

Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, şi zicea: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!" (Luca 18:13)

Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. (Luca 24:47.)

…totuşi, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. (2 Corinteni 7: 9, 10.)

„Cu cât ne apropiem mai mult de Isus şi cu cât mai clar deosebim puritatea caracterului Său, cu atât mai clar vom vedea păcătoşenia extraordinară a păcatului şi cu atât mai puţin vom dori să ne înălţăm. Va fi o căutare continuă a sufletului după Dumnezeu, o mărturisire continuă, serioasă şi zdrobitoare de inimă a păcatului şi o umilire a inimii înaintea Lui. La fiecare pas de înaintare în experienţa noastră creştină, pocăinţa noastră se va adânci. Vom şti că îndestularea noastră este numai în Hristos şi ne vom însuşi mărturisirea apostolului: ‚Ştiu că în mine (adică în trupul meu) nu locuieşte nimic bun. ’’Ferească Domnul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostrum Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume’ (Romani 7:18; Galateni 6:14).” Istoria faptelor apostolilor, pg. 561. (eng).

b. Pe lângă pocăinţă, care va mai fi rodul credinţei în Hristos? Psalmii 51:10-13; Efeseni 2:8-10; 1 Ioan 3:24.

Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfînt. Dă-mi iarăşi bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine. (Psalmii 51: 10-13)

Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bun… (Efeseni 2:8-10)

Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat. (1 Ioan 3:24.)

„Credinţa în Hristos care salvează sufletul nu este ceea ce este reprezentată a fi de către mulţi. ‚Crede, crede’ este strigătul lor; ,crede numai în Hristos şi vei fi mântuit. Este tot ce ai de făcut.’ În vreme ce adevărata credinţă se încrede cu totul în Hristos pentru mântuire, ea va conduce la conformare perfectă faţă de legea lui Dumnezeu. Credinţa este manifestată prin fapte.” Faith and Work, pg. 52.

„Puterea convertitoare a lui Dumnezeu poate transforma tendinţele moştenite şi cultivate; căci religia lui Isus este înălţătoare. ‚Născut din nou’ înseamnă o transformare, o nouă naştere în Isus Hristos.” Căminul Advent, pg. 206. (eng).

„Avem nevoie de credinţa lui Avraam în zilele noastre pentru a lumina întunericul care se strânge în jurul nostru, ţinând afară dulcea lumină a iubirii lui Dumnezeu şi pipernicind creşterea spirituală. Credinţa noastră ar trebui să fie producătoare de fapte bune; căci credinţa fără fapte este moartă. Fiecare datorie îndeplinită, orice sacrificiu făcut în numele lui Isus aduce o răsplată nespus de mare. În actul datoriei, Dumnezeu vorbeşte şi Îşi dă binecuvântarea Sa.” The Signs of the Times, 19 mai 1898.

Joi 1 octombrie

5. RĂSPÂNDIŢI VESTEA

a. Ce însărcinare a dat Isus urmaşilor Săi din timpul Său până la sfârşitul timpului? Marcu 16:15,16; Matei 28:18-20.

Apoi le-a zis: "Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit, dar cine nu va crede, va fi osîndit. (Marcu 16:15,16)

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.(Matei 28:18-20.)

„În însărcinarea dată ucenicilor Săi, Hristos nu doar că le-a trasat lucrarea, ci le-a dat solia lor. Învăţaţi-i pe oameni, a spus El, ‚să păzească tot ce v-am poruncit.’... ‚Legea şi profeţii’ cu înregistrarea propriilor Sale cuvinte şi fapte, sunt comoara încredinţată ucenicilor pentru a fi dată lumii. Numele lui Hristos este cuvântul lor de ordine, semnul lor distinctiv şi legătura unirii lor, autoritatea pentru cursul acţiunii lor şi sursa succesului lor. Nimic din ceea ce nu poartă aprobarea Lui nu trebuie să fie recunoscut în împărăţia Lui.” Hristos Lumina Lumii, pg. 826.(eng).

„Lumea este câmpul nostru de lucrare misionară şi noi trebuie să mergem să lucrăm, înconjuraţi cu atmosfera Ghetsimaniului şi a Calvarului.” Testimonies, vol. 7, pg. 12. (eng).

b. Ce putere este făgăduită tuturor acelora care se angajează cu sinceritate în lucrarea de răspândire a veştii bune a Evangheliei? Fapte 1:8.

Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va coborî Duhul Sfînt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.(Fapte 1:8.)

„A crede în Hristos şi a primi harul Său transformator nu este o lucrare de ghicire, ci o lucrare care face ca virtuţiile lui Hristos să fie reflectate în minte şi în caracter. Când câştigaţi această experienţă, veţi spune: ‚Am gustat şi am văzut că Domnul este bun. Domnul Isus va fi partea mea pentru totdeauna.’ Puterea crucii va mişca în voi izvoarele misterioase ale speranţei şi fricii, adoraţiei şi iubirii... De aici înainte, predându-vă voinţa voastră voii lui Dumnezeu, voi sunteţi atraşi într-o regiune unde crucea este obiectul central.” Lift Him Up, pg. 252.

Vineri 2 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITU LATI VE PER SONA LĂ

a. Ce are de a face Geneza 3:15 cu biruirea păcatului?

b. Ce ar trebui să învăţăm din lucrarea lui Ioan Botezătorul?

c. Cum trebuie să ne influenţeze evanghelia viaţa noastră practică?

d. Ce înseamnă de fapt a „crede” evanghelia?

e. Ce făgăduinţe sunt asociate cu răspândirea evangheliei?