- Lecţia 13. Cerul nou şi pământul nou
- Lecţia 12. Păcatul şi păcătoşii nimiciţi
- Lecţia 11. Învierile
- Lecţia 10. Starea celor morţi
- Lecţia 9. Mileniul
- Lecţia 8. A doua venire a lui Isus
- Lecţia 7. Plăgile a şasea şi a şaptea
- Lecţia 6. Primele cinci plăgi
- Lecţia 5. Vremea de strâmtorare
- Lecţia 4. Semne ale sfârşitului lumii
- Lecţia 3. Celălalt înger
- Lecţia 2. Întreita solie îngerească
- Lecţia 1. Evanghelia veşnică
Lecţia 10. Starea celor morţi
„Cei vii ştiu că vor muri: dar cei morţi nu ştiu nimic, nici nu mai au vreo răsplătire; căci până şi pomenirea li se uită.” (Eclesiastul 9:5).
„Pe rătăcirea fundamentală a nemuririi naturale se bazează doctrina conştienţei în moarte – o învăţătură, asemenea cea a chinului veşnic, care este împotriva învăţăturilor Scripturilor, a dictatului raţiunii şi a sentimentelor noastre umane.” Marea Luptă, pg 545. (eng.)
Recomandare pentru studiu: Marea Luptă, pg. 531-562. (eng.) (Prima mare amăgire).
Duminică 29 noiembrie
1. Prima mare minciună
a. Când Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a poruncit să lucreze Grădina Eden şi s-o păzească, ce instrucţiune specifică i-a fost dată?
Geneza 2:15-17 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi să o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit."
„Un Dumnezeu plin de compasiune nu a dat un test greu, nici o ispită puternică, una care să solicite rezistenţa omenească dincolo de puterea de a rezista. Fructul în sine era inofensiv. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi interzis lui Adam şi Evei să se împărtăşească din rodul pomului cunoştinţei, acţiunea lor de a lua din el nu ar fi fost păcătoasă. Până la momentul interdicţiei lui Dumnezeu, Adam ar fi putut mânca din rodul acelui pom fără să sufere vreo vătămare. Dar după ce Dumnezeu a spus: „Să nu mănânci” actul a devenit o crimă gravă. Adam nu ascultase de Dumnezeu. În aceasta consta păcatul lui. Chiar faptul că încercarea lui Adam a fost mică, a făcut ca păcatul lui să fie deosebit de mare.” The Signs of the Times, 23 ianuarie 1879.
b. Ce cuvinte au fost folosite de Satan, „şarpele cel vechi,” pentru a sfida porunca simplă şi explicită a lui Dumnezeu?
Geneza 3:4, 5 Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărît, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul."
„Dumnezeu a spus că păcătoşii aveau să moară. Satan declară că ei nu vor muri.” The Bible Echo, 1 februarie 1897.
Luni 30 noiembrie
2. CEI MORŢI NU ŞTIU NIMIC
a. Unde merg toate făpturile vii când mor? Ce se întâmplă cu amintirea celor morţi?
Eclesiastul 3.19, 20 Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi : aceeaşi soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.
Eclesiastul 9:10 Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
Psalmii 146:3, 4 Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pămînt şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.
„Niciunde în Sfintele Scripturi nu se găseşte vreo afirmaţie că la moarte cei neprihăniţi merg în răsplata lor sau cei răi în pedeapsa lor. Patriarhii şi profeţii nu ne-au lăsat vreo asemenea asigurare. Hristos şi apostolii Săi n-au lăsat nici un indiciu în acest sens. Biblia învaţă în mod clar faptul că cei morţi nu merg imediat la cer. Ei sunt reprezentaţi ca dormind până la înviere. Chiar în ziua când firul de argint se rupe şi găleata de aur se sparge, pier şi gândurile omului. Aceia care merg în mormânt sunt în tăcere.” Marea Luptă, pg. 550. (eng.)
b. Care a spus Dumnezeu că avea să fie soarta omului din pricina neascultării? Ce a spus Solomon despre starea mentală a celor morţi?
Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.
Eclesiastul 9:5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită.
„Dumnezeu a declarat că, drept pedeapsă pentru păcatul său, omul avea să se întoarcă în ţărâna din care a fost luat: ‚Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.’ Versetul 19. Cuvintele lui Satana ‚Vi se vor deschide ochii,’ se dovedesc a fi adevărate doar în acest sens: După ce Adam şi Eva n-au ascultat de Dumnezeu, ochii lor s-au deschis pentru ca ei să-şi vadă nebunia; ei au cunoscut răul şi au gustat rodul amar al păcătuirii.” Marea Luptă, pg. 532. (eng.)
c. De ce cred mulţi oameni în mod greşit că morţii sunt conştienţi?
Isaia 5:20, 21 Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţă în loc de amărăciune!Vai de cei ce se socotesc înţelepţi, şi se cred pricepuţi!
Isaia 30:9, 10 Scrie că: "Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, care zic văzătorilor: "Să nu vedeţi!" Şi proorocilor: "Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite!
„Teoria nemuririi sufletului a fost una dintre acele doctrine false pe care Roma, împrumutând-o de la păgânism, a încorporat-o în religia creştinătăţii. Martin Luther a clasificat-o cu ‚fabulele monstruoase care sunt parte din grămada de gunoi a decretaliilor papale’. Comentând cuvintele lui Solomon din Eclesiastul, că cei morţi nu ştiu nimic, reformatorul spune: ‚O altă dovadă că morţii sunt nesimţitori. Solomon se gândeşte de aceea că morţii sunt cu totul adormiţi şi nu mai gândesc nimic. Ei zac, fără să socotească zilele sau anii, dar când vor fi treziţi, li se va părea că au dormit doar o clipă.’” Marea Luptă, pg. 549, 550. (eng.) Marţi 1 decembrie
Marti 1 decembrie
3. MOARTEA A DOMNIT PÂNĂ LA MOISE
a. Ce s-a întâmplat cu Moise datorită păcatului său de la apele de la Meriba-Cadeş?
Deuteronomul 32:50, 51, 34:5, 6…pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel."
Deuteronomul 34:5, 6 Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormîntul pînă în ziua de azi. .
„Satan a triumfat pe urma succesului său de a-l determina pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu şi să ajungă astfel sub stăpânirea morţii. Marele vrăjmaş a declarat că sentinţa divină – ‚Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce’ (Geneza 3:19) – i-a dat stăpânire peste morţi. Puterea mormântului nu fusese sfărâmată niciodată, şi pe toţi acei care erau în mormânt el i-a declarat ca fiind captivii săi, ca să nu mai fie eliberaţi niciodată din închisoarea sa întunecată.” Patriarhi şi profeţi, pg. 478. (eng.)
b. Cât i-a ţinut stăpânirea morţii în mormânt pe cei ce au murit de la Adam încoace? Ce s-a întâmplat cu Moise după moartea lui?
Romani 5:14 Totuşi, moartea a domnit, de la Adam pînă la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
Iuda 1:9 Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: "Domnul să te mustre!"
„Biblia învaţă în mod clar că morţii nu merg imediat la cer. Ei sunt reprezentaţi ca dormind până la înviere. Chiar în ziua când firul de argint se rupe şi vasul de aur se sparge, gândurile omului pier. Acei care se coboară în mormânt sunt în tăcere.” Credinţa prin care trăiesc, pg. 181.
„Satan s-a stârnit cu amărăciune împotriva lui Dumnezeu, denunţându- L ca fiind nedrept fiindcă a îngăduit ca prada lui [Moise] să îi fie luată; dar Hristos nu l-a mustrat pe vrăjmaşul Său, deşi prin ispita lui căzuse servul lui Dumnezeu.” - Experienţe şi viziuni, pg. 164. (eng.)
„Acest act [al învierii lui Moise] a fost o mare biruinţă asupra puterilor întunericului. Această manifestare a puterii era o mărturie de netăgăduit cu privire la supremaţia Fiului lui Dumnezeu. Satana nu se aşteptase ca trupul să fie ridicat la viaţă după moarte. El concluzionase că sentinţa ‚Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce’ i-a dat putere nedisputată asupra trupurilor celor morţi. Acum el a văzut că avea să fie deposedat de prada lui şi că omul avea să trăiască iarăşi după moarte.” - Christ Triumphant, pg. 130.
„Ca urmare a păcatului, Moise venise sub puterea lui Satan. În propriile sale merite el era captivul legal al morţii; dar el a fost înviat la o viaţă nemuritoare, deţinându-şi titlul în numele Răscumpărătorului. Moise a ieşit din mormânt glorificat şi s-a înălţat împreună cu Eliberatorul său la Cetatea lui Dumnezeu.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 479. (eng.)
Miercuri 2 decembrie
4. ÎNVIEREA FĂGĂDUITĂ
a. Ce spune Biblia despre învierea morţilor, atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi?
Ioan 5:28, 29 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28, 29).
„Ca urmare a păcatului lui Adam, moartea a trecut asupra întregului neam omenesc. Toţi merg deopotrivă în mormânt. Şi prin măsura planului de mântuire, toţi trebuie să fie scoşi din mormintele lor. ‚Va fi o înviere a morţilor, atât a celor drepţi cât şi a celor nedrepţi,’ ‚căci după cum toţi mor în Adam, tot astfel în Hristos toţi vor fi înviaţi.’ Dar se face o deosebire între cele două clase care sunt înviate. ‚Toţi cei din morminte vor auzi glasul Său şi vor învia; cei care au făcut binele, la învierea pentru viaţă şi acei care au făcut răul, la învierea pentru osândă.’ Acei care a fost ‚socotiţi vrednici’ de învierea vieţii sunt ‚binecuvântaţi şi sfinţi’. ‚Asupra unora ca aceştia moartea a doua nu are nici o putere.’ Dar acei care nu şi-au asigurat iertarea prin pocăinţă şi credinţă trebuie să-şi primească pedeapsa fărădelegii. Marea Luptă, pg. 544. (eng.)
b. Când va avea loc învierea generală a celor drepţi? Când vor fi înviaţi cei răi?
1 Corinteni 15:51, 52 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
1 Tesaloniceni 4:16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.
Apocalipsa 20:4, 5, 6Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
…Aceasta este întîia înviere….Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
„La venirea [lui Hristos] morţii cei drepţi vor fi înviaţi şi neprihăniţii cei vii vor fi transformaţi.
Omul, în starea sa prezentă este muritor, trecător; dar împărăţia lui Dumnezeu va fi netrecătoare, rămânând pentru totdeauna. De aceea, omul, în starea sa actuală nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Dar când vine Isus, El oferă nemurire poporului Său; şi atunci El îi cheamă să moştenească împărăţia pentru care până atunci n-au fost decât moştenitori.” Marea Luptă, pg. 322, 323.
„La încheierea miei de ani, Hristos revine pe pământ. El este însoţit de oastea celor mântuiţi şi de un cortegiu de îngeri. În timp ce coboară în maiestate grozavă, El porunceşte morţilor celor răi să se ridice pentru a-şi primi osânda. Ei vin, o oaste puternică, nenumăraţi ca nisipul mării. Ce contrast cu acei care fuseseră înviaţi la prima înviere! Cei neprihăniţi au fost îmbrăcaţi cu tinereţe şi frumuseţe nemuritoare. Cei răi poartă urmele bolii şi ale morţii.” Marea Luptă, pg. 662.
Joi 3 decembrie
5. MOARTEA – UN SOMN
a. Când Isus a primit vestea că Lazăr era bolnav, El a aşteptat o vreme. După aceea, ce le-a spus El ucenicilor?
Ioan 11:11-14 După aceste vorbe, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn." Ucenicii I-au zis: "Doamne, dacă doarme, are să se facă bine." Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: "Lazăr a murit."
„Hristos reprezintă copiilor Săi credincioşi moartea ca pe un somn. Viaţa lor este ascnsă cu Hristos în Dumnezeu, şi până când ultima trâmbiţă va suna, acei ce mor vor dormi în El.” Hristos Lumina Lumii, pg. 527.
b. Cu ce compară Scripturile starea acelora care mor în Domnul?
Faptele Apostolilor 7:59, 60 Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!" Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!" Şi după aceste vorbe, a adormit. (Apostolilor 7:59, 60).
După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit…
1 Corinteni 15:6, 16-18 Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi.
„Acei care se coboară în mormânt sunt în tăcere. Ei nu mai ştiu de nimic ce se face sub soare. Iov 14:12. Binecuvântată odihnă pentru neprihăniţii cei istoviţi! Timpul, fie el scurt sau lung, este doar o clipă pentru ei. Ei dorm, ei sunt treziţi de trâmbiţa lui Dumnezeu la o nemurire glorioasă.”
Marea Luptă, pg. 550.
„În mijlocul cutremurării pământului, al strălucirii fulgerelor şi al zgomotului tunetului, glasul Fiului lui Dumnezeu îi cheamă pe sfinţii cei adormiţi. El priveşte asupra mormintelor celor neprihăniţi, şi apoi, ridicându- Şi mâinile spre cer, El strigă: ‚Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă voi care dormiţi în ţărână şi sculaţi-vă!’ Pe tot lungul şi latul pământului, morţii vor auzi acel glas şi cei care-l aud vor trăi.” Marea Luptă, pg. 644. (eng.)
Vineri 4 decembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
a. Care a fost prima minciună spusă Evei?
b. Ce este moartea?
c. În ce sens este învierea lui Moise o excepţie de la regula generală?
d. Explicaţi diferenţele dintre prima şi a doua înviere.
e. Ce lecţii sunt demonstrate în învierea lui Lazăr?