Lecţia 11. Învierile

„Acum dacă Hristos este predicat că a înviat din morţi, cum spun nii dintre voi că nu există înviere din morţi? Dar dacă nu este înviere din morţi, atunci nici Hristos n-a înviat: şi dacă Hristos nu a înviat, atunci predicarea noastră este în zadar şi credinţa voastră este de asemenea în zadar.” (1 Corinteni15:12-14).

„Speranţa celor îndureraţi este în a aştepta glorioasa zi când dătătorul de viaţă va rupe lanţurile mormânului şi morţii cei drepţi vor învia şi vor lăsa închisoarea lor să fie îmbrăcată cu viaţă nemuritoare glorioasă.” Testimonies, vol. 1, pg. 40. (eng.)

Recomandare pentru studiu: Marea Luptă, pg. 644-662 (eng.) (Cap. Poporul lui Dumnezeu eliberat).

Duminică 6 decembrie
1. Învierile în Vechiul Testament

a. Numiţi câteva cazuri de învieri în timpul Vechiului Testament.

1 Regi 17:18-22 Femeia a zis atunci lui Ilie: "Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?" El i-a răspuns: "Dă-mi încoace pe fiul tău." Şi l-a luat de la sînul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: "Doamne, Dumnezeule, oare atît de mult să mîhneşti Tu chiar pe văduvă aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să-i omori fiul?" Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: "Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!" Domnul a ascultat glasul lui Ilie şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.
2 Regi 4:32-36 Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amîndoi, şi s-a rugat Domnului. S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mîinile lui pe mîinile lui şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii. Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: "Cheamă pe Sunamita." Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care a zis: "Ia-ţi fiul!"
2 Regi 13:21 Şi, pe cînd îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormîntul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, şi a înviat şi s-a sculat pe picioare.

„Hristos, marele dătător al vieţii, i l-a înapoiat [Sunamitei] pe fiul său. Tot astfel vor fi răsplătiţi credincioşii Săi, când, la venirea Lui, moartea îşi pierde boldul şi mormântul este deposedat de biruinţa pe care a pretins-o. Atunci El va înapoia servilor Săi pe copiii care au fost luaţi de la ei prin moarte.” Profeţi şi Regi, pg. 239. (eng.)

b. Ce simbolizează învierea lui Moise pentru toţi credincioşii?

Matei 17:1-3 După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El.

„Moise a fost prezent [la schimbarea la faţă a lui Hristos] pentru a-I reprezenta pe acei care vor fi înviaţi din morţi la a doua venire a lui Isus.” Experienţe şi viziuni, pg. 164. (eng.)

Luni 7 decembrie
2. ÎNVIERILE ÎN NOUL TESTAMENT

a. Relataţi câteva învieri din Noul Testament.

Luca 7:11-15 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Cînd S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă, şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: "Nu plînge!" Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: "Tinerelule, scoală-te, îţi spun!" Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
Luca 8:49-55 Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: "Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul." Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: "Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită." Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei. Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: "Nu plîngeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme." Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mînă, şi a strigat cu glas tare: "Fetiţo, scoală-te!" Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecît. Isus a poruncit să-i dea să mănînce.
Fapte 9:36-40 În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: "Nu pregeta să vii pînă la noi." Petru s-a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe care le făcea Dorca pe cînd era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: "Tabita, scoală-te!" Ea a deschis ochii şi, cînd a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.
Fapte 20:9-12 Şi un tînăr, numit Eutih, care stătea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborît, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: "Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el." După ce s-a suit iarăşi, a frînt pîinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri. (Fapte 20:9-12).

„Acela care i l-a înapoiat văduvei din Nain pe singurul ei fiu şi care în agonia Sa pe cruce şi-a amintit de propria Sa mamă, este mişcat astăzi de durerea mamei. În fiecare suferinţă şi fiecare nevoie El va da mângâiere şi ajutor.” Hristos Lumina Lumii, pg. 512. (eng.)
„Isus S-a apropiat de patul [Fiicei lui Iair], şi, luând mâna copilului înmmâna Sa proprie, a rostit duios, în limbajul familiar al căminului ei, cuvintele: ,Fetiţo, ridică-te, îți spun.’ Imediat un tremur a trecut prin corpul inconştient. Pulsul de viaţă a bătut din nou. Buzele s-au deschis cu un zâmbet. Ochii s-au deschis larg, ca şi din somn şi fetiţa a privit cu uimire la grupul de lângă ea. Ea s-a ridicat şi părinţii ei au luat-o în braţe şi au plâns de bucurie.” Ibid., pg. 343.
„Dând îndrumări ca prietenii bocitori să fie scoşi din cameră, [Petru] a îngenuncheat şi s-a rugat fervent lui Dumnezeu s-o restaureze pe Dorca la viaţă şi sănătate. Întorcându-se către trup, el a spus: ‚Tabita, ridică-te. Şi ea şi-a deschis ochii: şi când l-a văzut pe Petru, a şezut.’ Dorca fusese de mare folos bisericii, şi Dumnezeu a găsit potrivit s-o aducă înapoi din ţara vrăjmaşului, pentru ca priceperea şi energia ei să poată fi încă o binecuvântare pentru alţii şi de asemenea pentru ca prin această manifestare a puterii Sale cauza lui Hristos să poată fi întărită.” Istoria Faptelor Apostolilor, pg. 132.

b. Învierea lui Lazăr a fost cea mai mare minune săvârşită în timpul lucrării lui Hristos pe pământ. Istorisiţi desfăşurarea evenimente lor din această experienţă.

Ioan 11:14, 21, 32, 33-44 Atunci Isus le-a spus pe faţă: "Lazăr a murit." Marta a zis lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Maria, cînd a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii care veniseră cu ea S-a înfiorat în duhul Lui, şi S-a tulburat. Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" "Doamne", I-au răspuns ei, "vino şi vezi."

„Are loc o mişcare în mormântul tăcut, şi acela care era mort stă la uşa mormântului. Mişcările sale sunt împiedicate de către fâşiile mortuare în care fusese înmormântat şi Hristos spune privitorilor uimiţi: ‚Dezlegaţi-l şi daţi-i drumul.’ – Din nou li se arată că lucrătorul omenesc trebuie să coopereze cu Dumnezeu. Oamenii trebuie să lucreze pentru oameni. Lazăr este eliberat şi stă înaintea grupului, nu ca unul măcinat de boală, cu membre slabe şi şubrede, ci ca un om în floarea vieţii şi în vigoarea unei nobile bărbăţii. Ochii săi strălucesc de inteligenţă şi de iubire pentru Mântuitorul său. El se aruncă în adorare la picioarele lui Isus.” Hristos Lumina Lumii, pg. 536.

Marţi 8 decembrie
3. O FĂGĂDUINŢĂ MINUNATĂ

a. Ce făgăduinţă le aparţine acelora care mor în Domnul?

Iov 14:14 Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Isaia 26:19 Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pămîntul va scoate iarăşi afară pe cei morţi."
1 Corinteni 15:20-23 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

„Saducheii erau în împotrivire faţă de farisei cu privire la învierea morţilor. Cei dintâi pretindeau că nu avea să aibă loc nici o înviere a trupului. Dar Isus le spune că una dintre cele mai mari lucrări ale Tatălui Său este aceea de a-i învia pe cei morţi. ‚Să nu vă miraţi’ a spus El ‚de aceasta; căci vine ceasul în care toţi acei care sunt în morminte vor auzi glasul său şi vor învia; cei care au făcut binele, vor învia pentru viaţă iar cei care au făcut răul, vor învia pentru osândă.’” – The Spirit of Prophecy, vol. 2, pg. 167.

b. Care este cea mai mare dovadă că va exista o înviere a morţilor?

Luca 24:1-8 În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe cînd era încă în Galilea, cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mîinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze." Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
Ioan 11:23-27 Isus i-a zis: "Fratele tău va învia." "Ştiu", I-a răspuns Marta, "că va învia la înviere, în ziua de apoi." Isus i-a zis: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi tu lucrul acesta?" "Da, Doamne", I-a zis ea, "cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume."

„[La învierea lui Hristos] soldaţi curajoşi, care nu s-au temut niciodată de puterea omenească, au fost luaţi captivi fără sabie sau suliţă. Faţa pe care o priveau nu era faţa unui luptător muritor; era faţa unui sol ceresc, trimis să-L elibereze pe Fiul lui Dumnezeu de datoria pentru care ajunsese responsabil şi pentru care el făcuse acum ispăşirea deplină. Acest oaspete ceresc era îngerul care în câmpiile Betleemului proclamase naşterea lui Hristos. Pământul tremura la apropierea lui şi când el îndepărta piatra de la mormântul lui Isus, cerul părea să se fi coborât pe pământ. Ostaşii l-au văzut îndepărtând bolovanul ca şi când ar fi fost o pietricică şi l-au auzit strigând: Fiul lui Dumnezeu, Tatăl Tău spune: Vino afară. Ei L-au văzut pe Isus ieşind din mormânt ca un biruitor puternic şi L-au auzit proclamând: ‚Eu sunt învierea şi viaţa’ Oştile îngereşti s-au aplecat în adorare înaintea Mântuitorului, când acesta a venit în maiestate şi slavă, şi I-au spus bunvenit cu cântări de laudă.” The Youth’s Instructor, 2 mai 1901.
„În Hristos este viaţa originală, neîmprumutată, nederivată. ‚Cine are pe Fiul are viaţa’ (1 Ioan 5:12). Divinitatea lui Hristos este asigurarea vieţii veşnice pentru credincios. [Ioan 11:26 citat.] Hristos priveşte aici înainte spre timpul celei de-a doua veniri a Sa. Atunci morţii cei neprihăniţi vor fi înviaţi în neputrezire şi drepţii cei vii vor fi înălţaţi la cer fără să vadă moartea.” Hristos Lumina Lumii, pg. 530. (eng.)

Miercuri 9 decembrie
4. ÎNVIEREA PARŢIALĂ

a. Ce a spus profetul Daniel că avea să aibă loc în timpul de strâmtorare?

Daniel 12:1, 2 În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de cînd sunt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

„A avut loc un cutremur puternic. Mormintele s-au deschis şi acei care muriseră în credinţă sub solia îngerului al treilea, păzind Sabatul, au ieşit din paturile lor de ţărână, proslăviţi, pentru a auzi legământul de pace pe care Dumnezeu urma să-l încheie cu acei care păziseră legea Lui.” Experienţe şi viziuni, pg. 285. (eng.)
„Mulţi dintre acei care dorm în ţărâna pământului se trezesc, unii pentru viaţă veşnică şi unii pentru ruşine şi ocară veşnică’ (Daniel 12:2). Toţi acei care au murit în credinţa în solia îngerului al treilea ies din mormânt... ‚Şi cei ce L-au străpuns’ (Apocalipsa 1:7), acei care au batjocorit şi au luat în râs agoniile de moarte ale lui Hristos şi cei mai violenţi împotrivitori ai adevărului Său şi ai poporului Său, sunt înviaţi să-L privească în slava Lui şi să vadă cinstea pusă asupra celor loiali şi ascultători.” Marea Luptă, pg. 637. (eng.)

b. Câte clase de oameni vor trăi pe pământ după învierea parţială?

Matei 25:31-33 Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.

„Curând am auzit glasul lui Dumnezeu asemenea multor ape, care ne-a anunţat ziua şi ceasul venirii lui Isus. Sfinţii cei vii, 144000 la număr au cunoscut şi înţeles glasul, în timp ce cei răi credeau că era tunet şi un cutremur.” Experienţe şi viziuni, pg. 15. (eng.)
„S-a dat un decret pentru omorârea sfinţilor, care i-a făcut să strige zi şi noapte pentru eliberare. Aceasta era vremea strâmtorării lui Iacov. Atunci toţi sfinţii au strigat cu durere de spirit şi au fost eliberaţi de glasul lui Dumnezeu. Cei 144000 au triumfat. Feţele lor erau luminate de slava lui Dumnezeu.” Ibid., pg. 36, 37.
„Printr-o crăpătură în nori străluceşte o stea a cărei strălucire este sporită de patru ori în contrast cu întunericul. Ea vorbeşte de speranţă şi bucurie celor credincioşi, şi de severitate şi mânie călcătorilor legii lui Dumnezeu.” Marea Luptă, pg. 638. (eng.)
„În chestiunea în dispută întreaga creştinătate va fi împărţită în două mari clase – acei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus şi acei care se închină fiarei şi chipului său şi primesc semnul său.” Ibid., pg. 450.

Joi 10 decembrie
5 ÎNVIERILE FINALE

a. Când va avea loc învierea generală, finală a drepţilor?

2 Timotei 4:8 De acum, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
Apocalipsa 20:4-6 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

„În mijlocul cutremurării pământului, al strălucirii fulgerului şi al rostogolirii tunetului, glasul Fiului lui Dumnezeu îi cheamă pe sfinţii adormiţi. El priveşte spre mormintele celor neprihăniţi, şi apoi, ridicându-şi mâinile la cer, El strigă: ‚Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă, voi care dormiţi în ţărână şi ridicaţi- vă!’ Pe tot lungul şi latul pământului morţii vor auzi glasul şi acei care vor auzi vor trăi. Şi întregul pământ va răsuna de paşii oştirii extraordinar de mari din fiecare naţiune, seminţie, limbă şi popor. Ei vin din temniţa locuinţei morţilor, ei vin îmbrăcaţi în slavă nemuritoare, strigând: ‚O, moarte, unde îţi este boldul? O mormântule, unde îţi este biruinţa?’ 1 Corinteni 15:55. Şi neprihăniţii cei drepţi şi sfinţii înviaţi îşi unesc glasurile într-un prelung şi bucuros strigăt de biruinţă.” Marea Luptă, pg. 644. (eng.)

b. Când vor fi înviaţi cei nedrepţi din mormânt?

Apocalipsa 20:5-7, 8, 12, 13 Ceilalţi morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat.Şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. (Apocalipsa 20:5-7, 8, 12, 13).

„După ce judecata celor răi a fost încheiată, la sfârşitul celor o mie de ani, Isus a părăsit cetatea, şi sfinţii împreună cu o suită din oastea îngerească Îl urmau... Atunci, într-o maiestate grozavă şi înspăimântătoare, Isus i-a chemat pe morţii cei răi; şi ei au ieşit cu aceleaşi trupuri slabe şi bolnăvicioase cu care au intrat în mormânt. Ce privelişte! Ce scenă!” Experienţe şi viziuni, pg. 291, 292.

Vineri 11 decembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Cum descoperă învierile din Vechiul Testament evanghelia veşnică?
b. De ce a îngăduit Isus ca Lazăr să moară?
c. Cum se deosebeau saducheii şi fariseii în crezul lor cu privire la învierea morţilor?
d. Unde este înregistrată învierea parţială şi de ce este aceasta aşa de importantă?
e. Explicaţi diferenţa între prima şi a doua înviere.