Săptămână de rugăciune pentru tineret, 7-16 mai

Prețuiește vremea tinereții. Duminică, 9 mai 2021

Lorena Amelia Aria

„...până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei.”. (Eclesiastul 12:1).

 Către sfârşitul unei vieți în care uitase de Dumnezeu şi în care alesese calea nebuniei, Solomon „şi-a adus aminte” de Creatorul său. Privind înapoi spre anii irosiți ai propriei sale vieți, el a dorit foarte mult să îi îndemne pe cei tineri să evite dezamăgirile pe care le avusese în perioada de căutare deşartă a fericirii.

Deşi timpul aduce experiență şi, odată cu aceasta, înțelepciune, el ne smulge pe de altă parte vigoarea şi elanul tineresc, care descresc de-a lungul vieții, odată cu puterile fizice.

Niciodată nu este prea târziu pentru un nou început, pentru deschiderea unui nou capitol spre bine în viața noastră, dar orice lucru este cel mai bine făcut la timpul potrivit lui.

Tinerețea este timpul de aur al vieții. În calitate de tineri, să luăm seama pe ce fel de lucruri „cheltuim” acest aur. Ce fel de valori ne va aduce acest timp prețios? Totul depinde de noi.

Din păcate societatea noastră promovează valori opuse celor biblice. De la glumele de pe rețelele de socializare, până la sfaturile psihologilor, mesajul transmis este acela de autocompătimire şi comoditate, căutare de plăceri şi distracții: „Trăieşte clipa!”, „Fii tu însăți şi nu te schimba!”...

Dar oare, ce este cu adevărat tinerețea şi care este rolul şi însemnătatea ei?

„Tinerețea este timpul acumulării cunoştințelor cu privire la practica zilnică a vieții; atunci poate fi format un caracter bun. Tinerețea este timpul fixării obiceiurilor bune şi al dobândirii şi păstrării puterii de autocontrol. Tinerețea este timpul semănatului şi sămânța pusă va determina secerişul, atât pentru viața aceasta, cât şi pentru cea viitoare.” (Temperanță, p. 186).

Diferența dintre ceea ce eşti şi ceea ce doreşti să devii este ceea ce faci.

Viața nu este un curs de acțiuni independente şi separate temporal şi spațial una de cealaltă, ci orice decizie şi atitudine pe care le adoptăm, îşi vor găsi ecoul în anii de mai târziu. Dacă îți îndeplineşti obligațiile în fiecare zi, nu trebuie să te temi pentru viitor.

„A te ridica drept cu umerii înapoi înseamnă a accepta teribila responsabilitate a vieții, cu ochii larg deschişi. Înseamnă să întreprinzi de bună voie sacrificiile necesare pentru a crea o realitate productivă şi semnificativă. Înseamnă a acționa pentru a-I face plăcere lui Dumnezeu.” (Dr. Jordan Peterson). Privind tinerețea din mai multe unghiuri, aceasta are belşug de energie şi putere în plan fizic; în plan spiritual cuprinde formarea unei legături personale cu Dumnezeu, a legăturilor de calitate cu cei din jur, dar şi lupta cu numeroase ispite; iar din punct de vedere moral ea este un timp al şlefuirii şi modelării caracterului.

Planul fizic

„Dumnezeu cere vigoare, zel şi curaj tineresc. Tinerii sunt invitați să-I ofere lui Dumnezeu puterea vârstei lor, pentru ca, prin exercițiul capacităților lor, prin gândire inteligentă şi acțiune energică, să poată aduce slavă Lui şi salvare semenilor lor.” (Evanghelizare, p. 478).

Fiziologia corpului nostru urmează un curs prestabilit în ceea ce priveşte fenomenul de îmbătrânire. Îmbătrânirea este programată genetic şi ea este în strânsă legătură cu metabolismul energetic. Rata metabolică bazală scade aproape liniar odată cu vârsta. Volumul musculaturii scheletice scade şi procentul de țesut adipos creşte odată cu trecerea anilor. Modificările atrofice ale muşchilor scheletici duc la scăderea consumului de energie. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/8361073/)

Aceste modificări fiziologice sunt inevitabil resimțite pe măsură ce înaintăm în vârstă, atât fizic cât şi psihic.

Cât de important este să folosim spre bine energia primilor ani, pentru a ne dezvolta la maxim capacitățile, fără a o irosi în lenevie!

„Hărnicia este o binecuvântare a tinereții. O viață trândavă trebuie ocolită, ca un viciu, de orice tânăr. Indolența distruge mai mult decât munca grea. Munca potrivită este esențială pentru succesul oricărui tânăr.” (Înalta noastră chemare, p. 219).

„Munca sârguincioasă fereşte pe mulți tineri şi bătrâni de cursele celui care găseşte întotdeauna ispite pentru mâinile leneşe. O baltă stătută este dezgustătoare, dar un râu cu apă curată, curgătoare, răspândeşte sănătate şi veselie de-a lungul țării.” (Idem, p. 220).

Activitatea şi productivitatea ne vor aduce atât succes în lucrul nostru, cât şi satisfacție şi împlinire în interior.

„Stăruința răbdătoare în a face ce este bine este indispensabilă pentru succes. Munca cumpătată, perseverentă şi fermă va realiza mai mult decât se poate realiza prin eforturi spasmodice... Este nevoie de o aderență trainică la țintă pentru a putea ajunge la sfârşit. O persoană distinsă a fost întrebată odată cum este posibil pentru el să ducă la îndeplinire o aşa mare cantitate de treburi. Răspunsul său a fost: „Nu fac decât un singur lucru la un moment dat.”

Chiar în condiții care ni se par umile şi dezagreabile, munca este o floare curată şi nobilă.

„Isus a fost un muncitor serios şi acei care urmează exemplul Său vor experimenta tăgăduirea de sine, munca grea şi sacrificiul.” (Înalta noastră chemare, p. 221).

„Părinții lui Isus erau săraci şi depindeau de truda lor zilnică. El era obişnuit cu sărăcia, sacrificiul de sine şi lipsuri. Experiența aceasta I-a fost de folos. În viața Sa de muncă nu existau clipe de lenevie care să invite ispita. Nu au existat ore lipsite de o preocupare, care să deschidă calea pentru legături corupătoare.” (Hristos, lumina lumii, p. 72).

„Religia se va dovedi ca o ancoră pentru voi. Comuniunea cu Dumnezeu va da vigoare fiecărui impuls sfânt, care va face din datoriile vieții o plăcere.” (Înalta noastră chemare, p. 219).

Planul spiritual

O dezvoltare simetrică, pe toate planurile este posibilă numai cu ajutorul şi prin harul lui Dumnezeu. Relația zilnică cu Mântuitorul este cea care ne va da motivație şi conştiinciozitate în orice acțiune a vieții noastre, de la micile îndatoriri zilnice, până la lucrarea de şlefuire a caracterului nostru şi pregătirea pentru viața viitoare.

Duhul Sfânt este Cel care ne inspiră pe noi, tinerii, să ne prioritizăm țintele vieții noastre spre binele nostru veșnic și să căutăm valorile reale și nobile.

„El înveseleşte viața cu cele mai înalte responsabilități. El arată omului că trebuie să trăiască cu un scop.” (Ellen White).

Într-o societate care pune un mare preț pe învățătură, diplome, ştiință, numai Duhul lui Dumnezeu ne va putea deschide ochii pentru ca noi, tinerii, să vedem lucrurile care nu se văd, pentru a le aprecia valoarea infinit mai mare decât cele pământeşti şi efemere.

„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18).

Sora Ellen G. White îşi îndemna propriul fiu: „Willie, cea mai mare dorință a mea este ca tu să nu devii mare în felul lumii, ci un om bun care înaintează zilnic în a corespunde standardului divin.”

Satan are pregătite cele mai iscusite şi variate ispite care să se potrivească fiecărui temperament şi oricărei situații. Suntem înconjurați în toate părțile de stimuli care-şi găsesc răspuns în păcatul ce sălăşluieşte în noi.

„Stricăciunea în rândurile tineretului creşte în loc să scadă. Nimic nu va ajuta la îndepărtarea acestui blestem devastator decât efortul stăruitor şi continuu. Lupta cu patima şi apetitul, cu obiceiurile rele şi cu pasiunile nesfinte, va fi crâncenă şi mortală. Numai aceia care acționează din principiu vor obține biruința în acest război.” (Îndrumarea copilului, p. 401).

„Toți oamenii trebuie să-şi păzească simțurile… căci acestea sunt căile de acces către suflet. Va trebui să devii o santinelă credincioasă, care să vegheze asupra ochilor, urechilor şi tuturor simțurilor tale.” (Căminul adventist, p. 401).

Oare cum am putea noi, suflete atât de slabe în fața ispitei, să biruim un vrăşmaş viclean, un cunoscător experimentat al minții umane, care răcneşte ca un leu pentru a ne înghiți? Răspunsul este unul singur: relația zilnică cu Mântuitorul prin comuniunea în studiu şi rugăciune ne va întări sufletele pentru a sta tari în principiu.

„Să-L faci pe Hristos sfătuitorul tău permanent, este singura ta siguranță şi fericire. Tu poți fi fericit în El chiar dacă nu ai niciun alt prieten în lumea largă. Tatăl tău ceresc doreşte să te învețe să găseşti în El prietenia, dragostea şi mângâierea care va satisface speranțele tale cele mai serioase. Încrede-te în promisiunile largi şi sigure ale lui Dumnezeu. Odihneşte-te în aceste promisiuni, fără nicio îndoială.” (Înalta noastră chemare, p. 256).

„Luați-vă timp să studiați Biblia, Cartea cărților. Influențele amăgitoare vin din toate direcțiile şi este esențial să vă sfătuiți cu Isus, Prietenul vostru cel mai bun.” (Fundamentele educației creștine, p. 49).

„Isus Se oferă pe Sine fiecărui suflet bolnav din cauza păcatului, fiecărui suflet care se luptă pentru a birui.” (Ellen White).

Planul moral

„Talentul este un dar, însă caracterul este o alegere.” ( John Maxwell)

Cât de minunat este că Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să corectăm acele trăsături nefericite pe care le-am moştenit, şi chiar şi pe cele cultivate! Nu suntem condamnați să purtăm povara defectelor noastre de-a lungul întregii vieți, căci le putem înlătura cu voință şi cu ajutorul lui Dumnezeu.

„Într-o mare măsură, caracterul este decis în anii de început. Obiceiuri corecte şi virtuoase formate în tinerețe, în general, vor marca drumul individului în viață. Pe de altă parte talentele cele mai bune pot ajunge deformate şi slăbite, prin obiceiuri rele.” (Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 547).

„Fiecare tânăr îşi decide propria istorie a vieții, prin gândurile şi simțămintele cultivate în anii copilăriei. Obiceiurile... devin o parte a caracterului şi, de obicei, marchează întregul curs al existenței unei persoane. Tinerii pot deveni virtuoşi sau vicioşi, după cum aleg.” (Minte, caracter, personalitate, vol. 2, p. 551).

„Nu vă descurajați privind munca imensă pe care trebuie să o realizați de-a lungul întregii vieți, pentru că nu vi se cere să faceți totul dintr-odată. Angajați toate resursele ființei voastre în împlinirea acelei lucrări destinate zilei de azi.” (Idem, p., 554).

Obiceiurile mărunte ale fiecărei zile sunt cele care pun cărămidă după cărămidă la construcția naturii noastre morale. Nu ar trebui să lăsăm să treacă nici o zi în care nu am făcut sau învățat ceva folositor. „Această lucrare de clădire a caracterului are o mare importanță deoarece ea ajunge departe prin rezultatele sale. Noi clădim pentru timpul de acum şi pentru veşnicie.” (Înalta noastră chemare, p. 241).

Concluzie

Trăim într-un secol al vitezei, al tehnologiei, un secol marcat de creşterea informației şi ştiinței şi este atât de uşor să te pierzi în haosul lumii ce l-a îndepărtat pe Dumnezeu. Privind în jur, la evenimentele ce au loc, nu putem decât să ne aşteptăm la apropiata venire a Mântuitorului.

Tatăl ceresc nu ne-a uitat, El este gata să vină în ajutor oricărui tânăr care se luptă să biruiască, prin formarea unui caracter pentru veşnicie. Să nu întârziem în a ne preda inima Lui, hotărându-ne să ne folosim la maxim capacitățile şi puterea de care dispunem acum în cel mai înalt grad. Prețuieşte-ți vremea tinereții şi nu o irosi pe lucruri de nimic! Dumnezeu să ne ajute la aceasta! Amin.