Săptămână de rugăciune pentru tineret, 7-16 mai

Vremea înrolării. Sabat, 15 mai 2021

Cristian Paulescu

Marea trimitere

Care este misiunea noastră? În Matei 28:18-20 găsim „Marea trimitere”. Aceasta este misiunea noastră. Cu puțin înainte de a Se înălța la Tatăl, El ne-a spus: Acesta este modul în care vreau să acționați. Ni se cere să ajungem la oamenii pierduți cu vestea bună a salvării şi apoi să-i învățăm calea lui Isus. Suntem chemați să facem ucenici, iar caracterul lui Isus să fie modelat pe deplin în caracterul lor. Dacă ne abatem de la misiunea noastră, eşecul este sigur.

Punctul de pornire al misiunii

Înainte de înălțarea Sa la cer, Domnul Isus le-a spus că lucrarea de propovăduire trebuie să înceapă de la Ierusalim, apoi Iudeea, Samaria şi până la marginile pământului. Tendința noastră este de a începe misiunea de la marginile pământului şi ultima dată să facem misiunea în Ierusalim - în cortul nostru, în biserica şi familia noastră. Întrebarea pe care mi-o pun este: Are efect Evanghelia propovăduită de noi la marginile pământului, dacă nu a avut efect asupra noastră? Absolut, NU!

„Pentru a-L mărturisi pe Hristos, trebuie mai întâi să Îl cunoaştem.” (Profeți și Regi, p. 537).

Misiunea în biserică

Este o întrebare care mă frământă mereu: Este biserica pregătită ca oamenii pierduți să se întoarcă acasă? Nimeni nu crede că biserica lui respinge vizitatorii. Foarte puțini ne descriem comunitatea ca fiind rece. Nu-mi pot imagina că membrii bisericii vor să le transmită intenționat celor nou-veniți un mesaj antisocial. Totuşi se întâmplă asta cu o regularitate alarmantă.

Un lucru este clar: că tatăl care aştepta ca fiul risipitor să vină acasă nu-şi dorea să fie prins nepregătit la întoarcerea lui. Totul era pregătit ca fiul să fie reintegrat în familia lui. Lipsea numai ca risipitorul să se arate. Este pregătită biserica ta pentru întoarcerea fiului risipitor acasă? Eşti pregătit tu să îl accepți şi să îi oferi un loc lângă tine? Ce întâlnesc cei care vin în biserică? Este Hristos centrul fiecărui mesaj? Este Şcoala de Sabat vie şi plină de vigoare? Este a doua venire a lui Hristos împărtăşită ca o speranță binecuvântată sau este folosită ca o motivație pentru insuflarea fricii, în vederea schimbării comportamentului? Aş pune înaintea dumneavoastră doar un aspect în privința activităților religioase.

„Cântatul este o parte a serviciului de închinare adus lui Dumnezeu, dar modalitatea deficitară şi superficială în care este condus deseori nu aduce nici o mărturie favorabilă adevărului şi nici o cinste lui Dumnezeu. În acest domeniu, trebuie să fie ordine şi organizare, aşa cum este necesar să fie în oricare altă parte a lucrării Domnului. Organizați un grup alcătuit din cântăreții cei mai buni, ale căror voci pot să conducă întreaga adunare, iar apoi toți să li se alăture în cântat. Aceia care cântă să facă efortul de a cânta armonios, să dedice un timp pentru exercițiu, aşa încât să-şi poată folosi talentul acesta spre slava lui Dumnezeu.” (Evanghelizare, p. 506).

Dragi tineri şi frați, Dumnezeu nu încurajează şi nu susține mediocritatea. Conform acestui paragraf oricine poate şi trebuie să cânte, dar numai cei buni ar trebui să conducă. Se întâmplă asta în biserica ta? Dacă nu, trebuie să acționezi. Unul dintre principalii factori responsabili pentru mediocritatea din biserică este pentru că oamenii slujesc în afara zonei în care sunt înzestrați să slujească. O spun direct, deşi mă doare: Biserica lui Dumnezeu nu este un Schrot(parc) de rebuturi. Ne justificăm cu sintagmele: „o fac cu cele mai bune intenții”, „sunt oameni spirituali”, „au o inimă sinceră şi asta este ceea ce contează cu adevărat”. Dumnezeu ne cheamă să facem totul cu excelență şi nu de „mântuială”. „Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.” (1 Corinteni 14:40).

Dragii mei, oamenii nu vor să fie sufocați, nici ignorați şi nici uitați. Nu îi putem forța pe oamenii pierduți să se întoarcă acasă, dar putem fi gata când vor sosi. Să creăm o atmosferă pozitivă în comunitatea noastră încât chiar dacă vor pleca, amintirile lor despre casa Tatălui să fie atât de copleşitor de frumoase, încât să nu aibă nicio altă alegere decât să se întoarcă acasă.

Dumnezeu caută tineri pentru misiune

Dacă a existat cândva un timp când comunitatea să aibă nevoie de o consacrare din toată inima şi de un sprijin puternic din partea tineretului, atunci acel timp este astăzi. Iubiţi tineri! Această oră este o minunată ocazie de a ne iniţia spre a ne pregăti şi de a lucra pentru Dumnezeu. Într-un timp ca acesta, când ultimele profeţii se împlinesc sub ochii noştri, Împărăţia lui Dumnezeu are nevoie de tine. Planul lui Dumnezeu cere o rapidă terminare a lucrării Sale. Trâmbiţa sună. Noi, tinerii putem face ca sunetul trâmbiţei să fie mai puternic. Dumnezeu are nevoie de tine! Istoria acestui popor va cunoaşte un moment de vârf. Va cuprinde istoria poporului Său şi numele tău?

„Cei care oferă şi altora din bogățiile harului ceresc vor fi ei înşişi îmbogățiți. Îngerii lucrători caută cu ardoare oameni dispuşi să devină canale prin care să fie împărtăşite valorile cerului. Comoara noastră nu va scădea dacă o împărțim altora. Cu cât vom ilumina pe alții, cu atât mai mult strălucirea noastră va creşte.” (Review and Herald, 4 aprilie 1907).

„Pentru ca lucrarea să poată înainta în toate direcțiile, Dumnezeu cheamă tinerețea plină de vigoare, zel şi curaj. El i-a ales pe tineri să ajute la înaintarea cauzei Sale. Pentru ca să facă planuri cu mintea limpede şi să execute cu o mână curajoasă, este nevoie de întreaga lor energie. Tinerii şi tinerele sunt invitați să-şi predea puterea tinereții lor lui Dumnezeu, ca, prin exersarea puterilor lor, prin gânduri pline de agerime, istețime şi acțiuni viguroase, ei să poată aduce slavă lui Dumnezeu şi salvare pentru aproapele lor”. (Slujitorii Evangheliei, p. 67).

Valoarea tinerilor

Vă aduceți aminte pe timpul Babilonului, ce tineri erau aleşi să fie aduşi la curte? Tineri inteligenți, bine educați, sclipitori – cei mai buni dintre cei buni. Nebucadențar ştia că, dacă putea să-i ia pe viitorii conducători şi să şi-i supună, avea să dețină controlul asupra întregii națiuni. Să-i ia pe cei mai buni şi mai strălucitori din Israel şi să facă din ei ceea ce nu erau, a fost o strategie genială; una pe care Satan o foloseşte cu mare succes şi astăzi. El ținteşte după cei mai strălucitori dintre tinerii noştri. Încă ia ceea ce este proaspăt şi maleabil, ca să-i modeleze după chipul lui.

„Satan adună sub flamura sa o armată de tineri, bucurându-se că, prin ei, îşi duce războiul împotriva lui Dumnezeu.” (Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 47).

Noi alegem sub care steag să luptăm. Nu există teren neutru. A nu lupta pentru Dumnezeu, însemnă a duce război împotriva lui Dumnezeu. Drag tânăr, suntem chemați să alegem între coroana Babilonului şi coroana Împărăției lui Dumnezeu. Drag tânăr, nu lăsa ca Babilonul să-ți schimbe gândirea, nu lăsa ca Babilonul să-ți schimbe loialitatea schimbându-ți numele şi nu lăsa ca Babilonul să-ți schimbe stilul de viață, introducând în viața ta stilul păgân. Ai fost înzestrat cu entuziasm şi putere; nu lăsa să fie risipite. Nu renunța la relația ta cu Dumnezeu!

Ai două opțiuni astăzi: Să stai la masa Babilonului şi să-i faci reclamă, sau să stai la „masa întinsă în fața potrivnicilor tăi” şi să promovezi pe Domnul Isus şi caracterul Său, „pe Cel mai iubit dintre oameni”.

Tinerii – biserica de mâine

Dragi frați, cred că ați auzit această expresie: „tinerii sunt biserica de mâine”. Dacă vom continua să spunem că ei sunt biserica de mâine, nu va mai fi nici o biserică mâine. Schimbarea va veni când durerea pierderii copiilor noştri va fi mai mare decât dorința de a face lucrurile în acelaşi mod în care le-am făcut dintotdeauna. În timp ce noi ne certăm cu privire la „n” subiecte, ne pierdem tinerii. Este timpul să ne trezim.

Avem nevoie de tineri spirituali, înzestrați, în pozițiicheie de influență. Avem nevoie să înțelegem că Dumnezeu vorbeşte şi prin tineri. Avem nevoie să îi prețuim, să îi apreciem şi să îi încurajăm pe tinerii, bărbații şi femeile care sunt suficient de curajoşi ca să termine lucrarea lui Dumnezeu. Nu uitați că pionierii noştri au fost un mănunchi de adolescenți. Îmi doresc ca tinerii să nu fie doar nişte spectatori ai unor adulți care conduc funcționarea bisericii, ci să fie participanți pe deplin.

Există patru faze de progres treptat care sunt de ajutor:

1. Eu fac şi tu priveşti.

2. Eu fac şi tu faci.

3. Tu faci şi eu privesc/asist.

4. Tu faci lucrul acesta şi eu fac altceva.

„Sunt multe domenii de lucru în care tinerii pot găsi ocazii de a depune un efort folositor. Ei trebuie să fie organizați în grupe şi educați cu minuțiozitate pentru a fi lucrători biblici, surori medicale, colportori, pastori şi lucrători misionari medicali. ” (Evanghelizare, p. 471).

Martorul reticent

Un martor ezitant cunoscut de noi este Iona. De multe ori ne regăsim în acest personaj care a fugit de chemarea lui Dumnezeu. Ca şi Iona, avem adesea rețineri să răspundem. Suntem timizi cu privire la împărtăşirea credinței noastre. De ce ne este teamă? Temerile noastre sunt: „nu sunt demn”, „nu ştiu ce să răspund”, „mă tem că o să ofensez pe cineva”, „mă tem că voi fi respins”. Dumnezeu ne cheamă să-L mărturisim pe Isus altora, iar noi dorim s-o apucăm în direcția opusă. Iona porneşte în altă direcție şi apoi doarme liniştit. Dar Dumnezeu nu te lasă să dormi în timp de furtună: te trezeşte, te cheamă şi cere în mod hotărât să Îl asculți. Poate ai înăbuşit chemarea Domnului de a da mărturie cuiva la locul de muncă, la şcoală, între vecini sau în familie. Nu ai luat în seamă şoapta Duhului Sfânt. Te-ai văitat, invocând scuze pentru a rămâne în poziția ta comodă şi pentru a ignora ceea ce ți-a cerut Dumnezeu să faci.

Tânăr sau tânără, aşa cum l-a chemat pe Iona, Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să-I fim martori. Dumnezeu nu l-a lăsat pe Iona să se odihnească, ci a trimis o mare furtună. Acelaşi Dumnezeu, în mare Sa providență, anul trecut, când totul părea liniştit a lăsat să vină furtuna cu nume de virus, ca „Iona” - poporul lui Dumnezeu să fie trezit. Când David era urmărit de Saul, psalmistul spunea: „Trezeşte-te, suflete! Treziți-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.” (Psalmii 57:8).

„Treziți-vă şi dați-le celor neconvertiți o dovadă că voi credeți adevărul de origine cerească. Dacă nu vă treziți, lumea nu va crede că voi trăiți adevărul pe care pretindeți că îl susțineți.” (Evanghelizare, p. 113).

Doar strigăte

„Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. Israel şi Filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.” (1 Samuel 17:20, 21)

Ce făcea poporul Israel în fiecare zi? Textul spune că „scotea strigăte de război”. Singura problemă era că toți țipau, dar nimeni nu lupta. Vei găsi astfel de oameni în biserică - ei vor avea o idee pentru orice, dar nu vor implementa niciuna. Dumnezeu prețuieşte cuvintele noastre numai când sunt însoțite de acțiuni. Este mai uşor să vorbeşti despre probleme, decât să faci ceva cu privire la ele.

De la vorbe la fapte

Avem nevoie să fim vestea cea bună, înainte de a spune vestea cea bună, ca Evanghelia să fie completă. Înainte de a invita pe alții să ia parte la modul de viețuire al cerului, trebuie să îl experimentăm noi înşine. Altfel, mărturisirea noastră va avea credibilitate ZERO. Cuvintele sunt importante, însă acțiunile sunt decisive. De aceea trebuie să ne modelăm viața în Hristos. Pe măsură ce facem acest lucru vom fi eficienți în evanghelizare.

„Tocmai această slujire binevoitoare şi plină de iubire pentru alții în vremuri de nevoie are valoare înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, chiar pe când merg la şcoală, elevii pot fi, dacă sunt sinceri față de mărturisirea lor de credință, misionari activi pentru Dumnezeu. Toate acestea vor lua timp, dar timpul astfel folosit este bine folosit, deoarece astfel elevul învață cum să prezinte lumii creştinismul.” (Solii către tineret, p. 406).

Această mare trimitere nu este un program, ci, mai degrabă, un stil de viață. Această chemare are legătură cu trăirea noastră de zi cu zi.

„Treziți-vă, frați şi surori! Nu vă temeți de fapte bune. „Să nu obosim dar în facerea de bine; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Nu aşteptați să vi se spună ce să faceți. Deschideți ochii, ca să vedeți ce este în jurul vostru; căutați să-i cunoaşteți pe cei care sunt neajutorați, necăjiți şi lipsiți. Nu vă ascundeți de ei şi nu căutați să treceți cu vederea nevoile lor.” (Căminul adventist, p. 451).

Când totul pare un eșec

Iubiţi tineri, să luăm seama că de nimic nu se teme Satan decât de tineretul bine pregătit, îmbrăcat în podoabe sfinte. El ştie că tineretul va încheia lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. De aceea când un tânăr se hotărăşte să-i servească lui Hristos are de înfruntat mari atacuri din partea lui Satan. Dar Domnul, „Leul din seminţia lui Iuda,” este biruitor peste moarte şi păcat şi oricine se încrede în El, va fi biruitor asemenea Lui.

Semănarea seminței nu este uşoară. Isus ştia că acest lucru va fi un test greu, aşa că ne-a avertizat dinainte că multe semințe vor ajunge în locuri nefavorabile. El ne spune: „Nu disperați! Nu vă dați bătuți! Continuați să semănați sămânța pentru că secerişul se apropie.”

Isus a semănat trei ani şi jumătate; omeneşte părea că totul este un eşec. Dar Isus a continuat misiunea până la final. Isus pe cruce era flancat de doi tâlhari. Ambii, teren de proastă calitate. Nicio şansă de creştere a seminței în inimile lor de piatră. Nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că era pământ bun în inima unui tâlhar. Şi totuşi, Isus îl asigură că va primi viața veşnică.

În orele de agonie, Isus mai plantează o sămânță, apoi moare. Isus ştia că moartea generează viață şi suferința antrenează cu ea speranță. Nu fii descurajat! Nu permite ca recolta slabă să-ți suprime misiunea. Orice s-ar întâmpla, nu te opri din semănat. Recolta pe care El o pregăteşte este dincolo de imaginația ta.

De ce stați?

Un popor care ar trebui să fie însuflețit, să alerge ca un înger, stă ofilit, îmbătrânit, ne mai aşteptând parcă nimic de la timpul care trece... trece... „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Faptele Apostolilor 1:9-11).

Este un mesaj special în aceste cuvinte ale celor doi îngeri, care răsună şi astăzi: „Ce mai aşteptați? El tocmai v-a dat o misiune. La treabă! Nu mai stați, nu mai priviți spre cer. Începeți misiunea.” Şi aşa au făcut. S-au adunat laolaltă, în odaia de sus o sută douăzeci de persoane, pentru rugăciune. Şi se întâmplă miracolul. Cel mai important factor în împlinirea „misiunii zilnice” este: „Toți aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri...” Când mărim consacrarea noastră în rugăciune, Dumnezeu Îşi măreşte promisiunea Sa de a ne binecuvânta. Cheia misiunii noastre este rugăciunea. Tot ce avem nevoie este Dumnezeu, iar în El avem totul.

Concluzie

Astăzi Dumnezeu vorbeşte, cheamă, trimite, vrea să-şi formeze o avangardă tânără, nemolipsită de chemarea trecutului, dar aprinsă de cea a viitorului. Cum răspund eu în faţa acestei insistenţe divine? Dumnezeu încă aşteaptă; iar apoi, cu această avangardă tânără care s-a dezvoltat în mijlocul a tot ceea ce se numeşte rău, va întoarce ultima filă a istoriei salvării.

Este timpul să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne folosească. Dumnezeu ne întreabă astăzi: „Ce faci cu darul sângelui vărsat al Fiului Meu? Ce faci cu puterea mântuirii Lui? Pot să aud inima Fiului Meu bătând în pieptul tău?” „Vor deveni tinerii şi tinerele noastre, care cred în adevăr, misionari vii, activi?... ” (Solii pentru tineret, p. 197)

Cine prinde curenții calzi ai Duhului Sfânt va plana la viteze uimitoare, cu o solie veşnică prin înaltul cerului, ca să o vestească locuitorilor pământului. Este vremea să descoperi scopul pentru care merită să trăieşti. Deschide inima în fața Hristosului viu şi oferă Lui în totalitate viața ta! Acceptă-I dragostea şi vei deveni furnizor de iubire! Dumnezeu are nevoie de tine! Eşti dispus să trăieşti pentru El?