Isprăvnicia creștină (II). Prefaţă

Timpul nostru e pe sfârşit! De mai bine de 160 de ani, aceasă planetă bătrână se pregăteşte pentru reîntoarcerea lui Hristos în norii de slavă. Care ar trebui să fie punctul nostru central în acest ultim ceas? Cu siguranţă, Canaanul ceresc - şi cum să realizăm pregătirea noastră şi a celorlalţi pentru a fi acolo.

Tema de studiu din acest trimestru este o continuare a Isprăvniciei creştine. În timp ce era pe Pământ, Isus a întâlnit un om care pretindea că a păzit toate Cele Zece Porunci din tinereţea lui. „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: ‘Îţi mai lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.’ ” (Marcu 10:21).

Ne strângem noi comori în cer? Sau, asemenea tânărului conducător bogat, se poate ca noi să păzim în exterior Cele Zece Porunci în timp ce ne lipseşte adevărata slujire din inimă pentru Stăpân? Tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat Îi aparţine Lui şi noi trebuie să avem în vedere acest lucru înainte ca timpul nostru de probă să se încheie. Totuşi, „fără ascultare şi dragoste altruistă, cele mai bogate daruri sunt prea sărace pentru a-I fi oferite Proprietarului a toate lucrurile” (Testimonies, vol. 3, pg. 57, engl. [cap. Cauza din New York] ). Scopul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este ca ei să biruiască egoismul şi să împlinească planul Său pentru evanghelizarea Pământului. El Îşi pregăteşte acum un popor care să facă această lucrare - şi ea va fi făcută chiar dacă fiecare se foloseşte sau nu de privilegiul de a fi implicat.

„Dumnezeu caută oameni care să dea avertizarea unei lumi care doarme, moartă în nelegiuiri şi păcate. El cere daruri de bunăvoie de la acei ale căror inimi sunt în lucrare, care poartă povara pentru suflete, ca ele să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Satan joacă jocul vieţii pentru sufletele oamenilor. El se străduieşte să obţină mijloace, ca să le poată ţine ferecate astfel încât ele nu vor mai fi folosite în progresul întreprinderilor misionare. Vom fi noi ignoranţi cu privire la şiretlicul lui? Îi vom permite să ne amorţească simţurile?” – Idem., vol. 6, pg. 446, engl. [secţ. VII, cap. Ajutor pentru câmpurile misiune]

„Pentru ce ne vom strângem comori? Ca să fie nimicite de flăcările ultimei zile? Ne vom aduna aur şi argint, să fie un martor împotriva noastră la Judecată – să ne consume trupul ca un foc? Ne vom agăţa de proprietăţile noastre până când vor trece în mâinile vrăjmaşilor? Vine timpul când păzitorii poruncii nu vor putea nici să cumpere, nici să vândă. La ce ne vor folosi atunci casele, pământurile, capitalul din bancă şi mărfurile? Acum este timpul să ne aşezăm comorile noastre acolo unde vor fi în siguranţă veşnică... Ceea ce dăm pentru cauza lui Dumnezeu devine al nostru pentru totdeauna. Hristos spune: ‘Strângeţi- vă comori în ceruri’ (Matei 6:20). Numai acestea, din tot ceea ce avem, sunt cu adevărat ale noastre. Tot ceea ce ne strângem pe Pământ, trebuie să părăsim în cele din urmă. Numai ceea ce dăm pentru Hristos putem lua cu noi în lumea veşnică.” – The Review and Herald, 6 decembrie 1887. [Sublinierile autorului.] Departamentul Şcolii de Sabat al Conferinţei Generale