Ispravnicia crestina (II)

Lecţia 12. Luminând întreaga lume

Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15).

Cei care se bucură de preţioasa lumină a adevărului ar trebui să simtă o dorinţă arzătoare de a o vedea trimisă pretutindeni.” Sfaturidespre isprăvnicie, pg. 42, engl. [cap. 8, Ataşament din toată inima faţă de biserică]

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol 9, pg. 51-60, engl. [secţ. I, cap. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi]; Idem, vol. 3, pg. 382-385, engl. [Mărturia nr. 24, cap. Zecimi şi daruri]

Duminică 17 iunie

1. RĂSPUNZÂND STRIGĂTULUI MACEDONIAN

a. Deşi literatura este o puternică unealtă misionară, ce pas trebuie urmat în scopul de a desăvârşi misiunea Evangheliei? Matei 28:18-20. Numai în ce mod poate fi îndeplinită această nevoie a slujitorilor sârguincioşi ai Evangheliei? Isaia 52:7, 8.

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:18-20).

Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!” Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. (Isaia 52:7, 8).

Această lucrare de aducere cu credincioşie a tuturor zecimilor ca să existe hrană în casa lui Dumnezeu, ar susţine lucrătorii atât în câmpurile de acasă, cât şi în cele străine. Deşi cărţile şi publicaţiile despre adevărul present îşi revarsă comorile cunoştinţei în toate părţile lumii, trebuie încă înfiinţate posturi misionare în diferite puncte. Predicatorul viu trebuie să proclame cuvintele vieţii şi ale salvării. Există câmpuri deschise care invită lucrătorii să intre. Recolta este coaptă şi strigătul macedonian stăruitor după lucrători se aude din toate părţile lumii.” Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 39, engl. [cap. 7, LucrareaDomnului să fie menţinută, subcap. Sprijiniţi misiunile străine]

b. Ce lucrare urgentă trebuie îndeplinită? Marcu 16:15

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.(Marcu 16:15).

Mărimea lucrării noastre cheamă la dăruire de bunăvoie din partea poporului lui Dumnezeu. În Africa, în China, în India sunt mii, da, milioane, care nu au auzit solia adevărului pentru acest timp. Ei trebuie avertizaţi. Insulele mării aşteaptă cunoştinţa despre Dumnezeu.” Testimonies, vol.9, pg. 51, engl. [secţ. I, cap. Nevoia lumii de ajutor]

Luni 18 iunie

2. IMPORTANţA ZECIMII LUI DUMNEZEU

a. Cum subliniază Inspiraţia elementul personal, uman în salvarea de suflete? Romani 10:13-15. Cum putem fi implicaţi noi toţi? Apocalipsa 22:17.

Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:13-15).

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! (Apocalipsa 22:17).

Predicarea Evangheliei este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru salvarea sufletelor oamenilor. Oamenii trebuie să audă pentru ca să fie salvaţi. Ei nu pot auzi fără predicator şi predicatorul trebuie să fie trimis. De aceea trebuie să existe fonduri în visterie cu scopul de a asigura mijloace prin care misionarii să poată ajunge în câmpurile lipsite. În lumina acestei realităţi, cum pot acei care mărturisesc a-L urma pe Hristos să-L jefuiască pe Dumnezeu de talanţii Lui proprii încredinţaţi în zecimi şi daruri? Nu respinge aceasta pâinea pentru sufletele înfometate? Reţinerea mijloacelor pe care Dumnezeu le pretinde ca fiind ale Sale, prin care El a prevăzut ca sufletele să poată fi salvate, va aduce în mod sigur blestem asupra acelora care-L jefuiesc pe Dumnezeu în felul acesta. Sufletele pentru care a murit Hristos sunt private de privilegiul auzirii adevărului, pentru că oamenii refuză a aduce la îndeplinire măsurile pe care Dumnezeu le-a prevăzut pentru iluminarea celor pierduţi.” The Home Missionary, 1 aprilie 1895.

b. Ce pretinde Dumnezeu dacă neglijăm a-I înapoia zecimea la timp? Leviticul 27:31. Ce experienţă a unei biserici locale din anul 1889 ne poate încuraja astăzi?

Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. (Leviticul 27:31).

Unii din cei care nu se purtaseră drept faţă de Dumnezeu şi, prin urmare, se despărţiseră de El, au început să restituie ceea ce reţinuseră. Un frate nu plătise zecimea de doi ani. El a achitat plata secretarului conferinţei pentru zecimea pe care o reţinuse şi profitul de pe urma ei, suma ridicându- se la 571,50 $. Îi mulţumesc Domnului că el a avut curajul să facă aceasta. Altul a achitat plata de 300 $. Un alt om care se lepădase de Dumnezeu atât de mult încât era puţină speranţă ca el să-şi întoarcă vreodată paşii din nou pe calea dreptăţii, a achitat plata de 1000 $. S-a propus ca aceste zecimi şi daruri reţinute timp îndelungat să fie dedicate Misiunii Europene Centrale; astfel cu acestea şi cu donaţiile de Crăciun, au intrat în casieria acestei biserici aproape 6000 $ pentru a fi folosite în scop misionar.” Testimonies,vol. 5, pg. 643, 644, engl. [Mărturia nr. 33, cap. Idei greşite despre mărturisire]

Marţi 19 iunie

3. ÎNVĂţÂND O VIZIUNE DE VIITOR CREDINCIOASĂ

a. Ce obiecţie a fost făcută împotriva generozităţii Mariei faţă de Isus? Ioan 12:3-6. Cum a lăudat-o Hristos pe Maria şi cum suntem avertizaţi de a nu face obiecţiuni asemănătoare astăzi? Marcu

14:7-9.

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. (Ioan 12:3-6).

căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”(Marcu 14:7-9).

Noi facem mişcări progresive; dar la fiecare pas, prejudecata şi ideile false trebuie să fie înlăturate. Acesta a fost cazul fiecărei mişcări reformatoare pe care a văzut-o lumea vreodată. Pentru unii cu mai puţină credinţă şi egoişti, cu o înclinaţie spre iubire de bani, fiecare mişcare de înaintare a prevestit un dezastru general şi o risipire extravagantă de mijloace. Ei s-au simţit cum s-a simţit sărmanul Iuda când mirul a fost vărsat pe capul lui Isus. ‘De ce această mare risipă?’, a spus el; ‘acesta s-ar fi putut vinde şi banii ar fi putut fi daţi săracilor.’ Din nou şi din nou, atunci când se făcea un pas de înaintare, cei egoişti, prevăzători au crezut că totul va duce la ruină; dar când bătălia a fost dusă împotriva tuturor forţelor, ei au văzut în victorie un semn că Dumnezeu a fost în acea mişcare. Atunci când s-a demonstrat atât de clar că lucrarea era a lui Dumnezeu încât necredinţa trebuia să cedeze, iniţiatorii, cei a căror viziune de viitor a fost mai mare decât a altora, care au lucrat împotriva întregii opoziţii, sunt văzuţi ca oameni ridicaţi pentru acel timp şi conduşi de Spiritul lui Dumnezeu. Îşi dau seama acei oameni care au blocat calea ce lucrare au făcut? Înţeleg ei că prin adăugarea banilor lor, a puterii lor, a credinţei şi curajului lor, ei ar fi putut face lucrarea mai puternică şi de o influenţă mai mare şi că neglijenţa de a realiza ceea ce puteau este păcat? ... O, de am sta atât de aproape de cruce încât să putem vedea aşa cum vede Dumnezeu şi să lucrăm aşa cum El ar vrea să lucrăm.” The Review andHerald, 5 februarie 1884.

b. La ce realităţi ar trebui să ne trezim? Ioan 4:35, 36.

Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş.Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. (Ioan 4:35, 36).

 

Banii nu trebuie daţi pentru înaintarea lucrării Evangheliei în vreun mod misterios şi prin agenţi nevăzuţi, misterioşi. Dumnezeu nu va revărsa bani prin ferestrele cerului pentru a face lucrarea stabilită de El, pentru a răspândi adevărul în lumea noastră şi pentru a salva suflete spre viaţă veşnică. El a făcut poporul Său administrator al mijloacelor Sale pentru a fi folosite spre slava Sa prin binecuvântarea umanităţii.” The Home Missionary,1 aprilie 1895.

Miercuri 20 iunie

4. SARE CU GUST

a. Ce sfaturi sunt date tuturor celor care caută să-L cinstească pe Hristos? Matei 5:13.

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.(Matei 5:13).

Cât de nerăbdător va fi fiecare ispravnic credincios să-şi mărească partea de daruri care să fie pusă în visteria casei Domnului, decât să îşi micşoreze darul vreun pic sau cu o iotă. Cui îi slujeşte el? Pentru cine pregăteşte o jertfă? – Pentru Cel de care depinde pentru fiecare lucru bun de care se bucură. Atunci, haideţi ca nici unul din noi, cei care primim harul lui Hristos, să nu dăm ocazia îngerilor să fie ruşinaţi de noi şi lui Isus să-I fie ruşine de noi. ...

Cei care sunt primitori ai harului Său, care contemplă crucea de la Calvar, nu vor pune sub semnul întrebării partea care trebuie dată, ci vor simţi că jertfa cea mai bogată este mult prea neînsemnată, mult disproporţionată faţă de marele dar al singurului Fiu al Dumnezeului infinit. Prin tăgăduire de sine, cel mai sărac va găsi căi de a obţine ceva care să poată fi înapoiat lui Dumnezeu.” Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 200, engl. [cap. 40, Daruri de bunăvoie,subcap. Cel ce dă cu bucurie, acceptat]

b. În ce fel trebuie răspândit adevărul prezent pe întregul pământ? Eclesiastul 11:1, 6.

Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! (Eclesiastul 11:1).

Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune. (Eclesiastul 11:6).

Locurile pustii ale pământului trebuie cultivate. În umilă dependenţă de Dumnezeu, familii trebuie să meargă şi să se stabilească în locurile nelucrate ale viei Sale. Ca răsplată a sacrificiului lor cu scopul de a semăna

seminţele adevărului, ei vor secera o recoltă bogată.” The Review and Herald, 26 august 1902.

c. Care este cea mai urgentă chemare de astăzi şi de ce? Matei 9:36-38.

Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:36-38).

Cine trebuie învinovăţit de pierderea sufletelor care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi care nu au avut nici o ocazie de a auzi motivele credinţei noastre? Ce obligaţie zace asupra bisericii cu privire la o lume care piere fără Evanghelie? Dacă nu se dă dovadă de mai multă tăgăduire de sine hotărâtă din partea celor care pretind a crede adevărul, dacă nu se dă dovadă de mai multă credinţă hotărâtă în a aduce zecimile şi darurile în visterie, dacă nu se fac planuri mai extinse decât cele care au fost puse deja în aplicare, nu vom îndeplini misiunea Evangheliei de a merge în toată lumea şi a-L predica pe Hristos la orice făptură.” The Home Missionary, 1 aprilie 1895.

Joi 21 iunie

5. ILUMINÂND FIECARE COLţ

a. Care va fi rezultatul glorios al misiunii Evangheliei şi cum putem fi binecuvântaţi dacă luăm parte la aceasta? Apocalipsa 18:1.

După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. (Apocalipsa 18:1).

Tot cerul priveşte cu interes viu asupra bisericii pentru a vedea ce fac membrii ei individuali cu privire la iluminarea celor care sunt în întuneric. Câmpul este lumea şi posibilităţile sunt atât de multe, lucrarea este atât de cuprinzătoare, încât mijloacele aflate la dispoziţie sunt prea puţine pentru a sprijini cererile necesare. Domnul a avertizat de ani de zile poporul Său să-şi restrângă dorinţele sale, să nu facă nici o cheltuială inutilă a mijloacelor. Dar cu tot sfatul Celui care ştie sfârşitul de la început, cât de inutil au fost cheltuiţi banii. Avertizările date au fost privite în mod uşuratic şi minţile oamenilor au răstâlmăcit, au îndepărtat sau au denaturat sfatul lui Dumnezeu, ca să-şi poată urma proiectele lor ambiţioase, cu toate că procedând astfel, tocmai mijloacele pe care Dumnezeu le-ar fi putut glorifica şi onora în extinderea adevărului Său sunt pierdute pentru cauză. Domnul a onorat omul în mod îndurător, angajându-l ca agent uman pentru a coopera cu inteligenţele cereşti, astfel încât lumina adevărului să poată străluci în toate părţile pământului. Domnul are agenţii Săi care joacă un rol în cel mai mare conflict pe care l-a văzut lumea vreodată. Dacă lucrătorii rămân umili, învăţând zilnic în şcoala lui Hristos, în supunere şi umilinţă a inimii, Domnul Isus va lucra cu ei. Cel care este conlucrător cu Hristos îşi va da seama că în acordarea darurilor cereşti asupra altora, el însuşi va fi răsplătit. El va cunoaşte că acel ‘ce udă pe alţii va fi udat şi el’ (Proverbe 11:25).” The Review and Herald, 27 februarie 1894.

Vineri 22 iunie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. În ce sens este literatura limitată în capacitatea ei de salvare a sufletelor?

2. Ce anume descoperă importanţa preciziei în dăruirea zecimii?

3. Cum putem fi în pericolul de a repeta păcatul lui Iuda?

4. Ce ar trebui să luăm în considerare când hotărâm cât de mult să dăm pentru Hristos?

5. Cum va fi lumea iluminată – prin noi sau fără noi?