Ispravnicia crestina (II)

Lecţia 4. Zel în slujire

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te” (Apocalipsa 3:19)

Toate privilegiile pe care le-a dat Dumnezeu sunt mijloacele Sale de a pune ardoare în spirit, zel în efort şi vigoare în îndeplinirea voii Sale sfinte.” Patriarhi şi profeţi, pg. 360, engl. [cap. 31, Păcatul lui Nadab şi

Abihu]

Recomandare pentru studiu: Colporteur Ministry, pg. 154, 155.

Duminică 22 aprilie

1. NEVOIA DE O ATITUDINE NOUĂ

a. Ce ar trebui să învăţăm din avertismentul lui Hristos împotriva murmurării şi slujirii cu inima împărţită? Matei 25:14, 15, 18, 24–30.

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. (Matei 25:14, 15).

Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. (Matei 25:18).

Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 24–30).

Cât de mulţi nu simt, aşa cum a făcut robul cu un singur talant, că Domnul este un om aspru, care seceră de unde n-a semănat şi strânge de unde n-a vânturat. Această concepţie este o înşelătorie a celui rău; căci ce avem noi care să nu fi primit? ‘Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-ţi aducem’ (1 Cronici 29:14) ar trebui să fie limbajul inimilor noastre recunoscătoare.” The Review and Herald, 12 iunie 1888.

b. Ce mustrări ale lui Hristos se aplică în aceste ultime zile ale istoriei Pământului cu o forţă specială? Matei 24:12; Apocalipsa 2:4.

Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. (Matei 24:12).

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. (Apocalipsa 2:4).

Ar trebui ca fiecare membru al bisericii să aibă grijă cu gelozie ca vrăjmaşii credinţei noastre să nu aibă ocazia să triumfe asupra stării lor lipsite de viaţă, decăzute. Unii şi-au irosit influenţa, când cu puţină lepădare de sine, seriozitate şi zel ar fi putut fi o putere de partea binelui. Acest zel nu va veni fără efort, fără lupte serioase.” Testimonies, vol. 5, pg. 287, engl. [Mărturia nr. 32, cap. Influenţa necredinţei]

Luni 23 aprilie

2. O CALITATE CARE TREBUIE URMĂRITĂ

a. Cum zugrăveşte Biblia importanţa vitală a zelului pentru Dumnezeu? Psalmii 42:1; 84:2. Dacă această calitate ne lipseşte, cum putem s-o obţinem? Ieremia 29:13.

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! – (Psalmii 42:1).

Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu! (Psalmii 84:2).

Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. (Ieremia 29:13).

Sunt mulţi care nu dau nicio dovadă clară că sunt credincioşi legămintelor lor de botez. Zelul lor este răcit de formalism, ambiţie lumească, mândrie şi dragoste de sine. Din când în când, sentimentele lor sunt mişcate, dar ei nu cad pe Stânca Isus Hristos. Ei nu vin la Dumnezeu cu inimi zdrobite în pocăinţă şi mărturisire. Acei care experimentează lucrarea adevăratei convertiri în inimile lor vor descoperi roadele Duhului în vieţile

lor.” – Testimonies, vol. 9, pg. 155, engl. [secţ. IV, cap. Credincioşie în reforma sănătăţii]

Este nevoie de post, umilire şi rugăciune pentru zelul nostru aflat în declin şi spiritualitatea noastră din ce în ce mai mică.” – Idem., vol. 4, pg. 535, 536, engl. [Mărturia nr. 30, cap. Slujitorii lui Dumnezeu]

b. Ce făgăduinţă este dată tuturor celor care tânjesc să devină asemenea lui Hristos? Matei 5:6. De ce este experienţa lui Iacov atât de preţioasă pentru noi? Geneza 32:24-30.

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! (Matei 5:6).

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. (Geneza 32:24).

Dumnezeu caută evlavie, lepădare de sine, jertfire de sine, milă pentru om şi zel pentru Dumnezeu. El doreşte cu înfocare să vadă în om o adâncă dorinţă a sufletului de a-l salva pe semenul său de la necredinţă şi

pieire.” The Signs of the Times, 15 februarie 1899.

Cu marele adevăr pe care am avut privilegiul să-l primim, noi ar trebui să devenim canale vii de lumină şi în puterea Duhului Sfânt putem face aceasta. Ne-am putea apropia atunci de tronul harului; şi văzând curcubeul făgăduinţei, să îngenunchem cu inimile căite şi să căutăm împărăţia cerurilor cu o forţă spirituală care nu ar rămâne nerăsplătită. Am lua-o atunci cu năvala, cum a făcut Iacov. Atunci solia noastră ar fi puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.” Reflecting Christ, pg. 217.

Du-te în cămăruţa ta şi acolo, singur, stăruie înaintea lui Dumnezeu: ‘Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic’ (Psalmii 51:10). Fii serios, fii sincer. Rugăciunile fierbinţi sunt de un mare folos. Asemenea lui Iacov, luptă-te în rugăciune. Luptă din răsputeri! În grădină Isus asuda cu stropi mari de sânge; tu trebuie să faci un efort. Nu pleca din cămăruţa ta până când nu te simţi puternic în Dumnezeu; apoi veghează şi atît timp cât veghezi şi te rogi poţi ţine sub control aceste porniri rele şi harul lui Dumnezeu poate să se manifeste şi se va manifesta în tine.” Solii pentru tineret, pg. 131, 132, engl. [cap. 34, Experienţa creştină veritabilă]

Marţi 24 aprilie

3. ZEL ÎN ACȚIUNE

a. Ce putem învăţa din luptele pe care le suferim şi din biruinţele pe care le câştigăm prin mărturisirea credinciosă pentru Dumnezeu? Ieremia 20:8–11; Faptele Apostolilor 4:14–20.

Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie şi apăsare!”, aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. – „Învinuiţi-l”, strigă ei; „haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!” Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: de o veşnică ruşine care nu se va uita! (Ieremia 20:8-11).

Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. Le-au poruncit doar să iasă afară din sobor, s-au sfătuit între ei şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui. Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Faptele apostolilor 4:14-20).

Atât de puternică era împotrivirea faţă de solia lui Ieremia, atât de des era ridiculizat şi batjocorit, că el a spus: ‘Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui’ (Ieremia 20:9). Aşa a fost întotdeauna. Din cauza amărăciunii, urii şi împotrivirii manifestate faţă de cuvântul lui Dumnezeu rostit în mustrare, mulţi alţi soli ai lui Dumnezeu s-au hotărât să facă aşa cum a făcut Ieremia. Dar ce a făcut acest profet al lui Dumnezeu după hotărârea lui? Cu toate că a încercat cât a putut, el nu şi-a putut păstra pacea. Imediat ce a venit la adunarea poporului, el a văzut că Spiritul Domnului era mai puternic decât era el.” Comentarii bibilce ale AZŞ [Comentarii ale E. G. White], vol. 4, pg. 1156, engl. [comentarii la Ieremia cap 20]

Zelul pentru Dumnezeu şi cauza Lui i-a mişcat pe ucenici să ducă mărturia Evangheliei cu putere mare. N-ar trebui ca un zel asemănător să ardă în inimile noastre, determinându-ne să spunem istoria despre iubirea răscumpărătoare, despre Hristos şi El răstignit? Este privilegiul fiecărui creştin, nu doar să aştepte, ci şi să grăbească venirea Mântuitorului.” Istoria faptelor apostolilor, pg. 600, engl. [cap. 58, Biserica triumfătoare]

b. Ce fel de experienţe trebuie să îşi găsească ecou în noi? Psalmii 119:137–140; 1 Ioan 3:1–3.

Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană. Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate şi pe cea mai mare credincioşie. Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale. Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. (Psalmii 119:137–140).

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat. (1 Ioan 3:1-3).

Prezbiterul Loughborough a fost un lucrător zelos pentru cauză. Întreaga sa inimă a fost pusă în lucrare. El a intrat... [într-un] câmp nou de lucru şi a fost gata să se plaseze în cea mai umilă poziţie, să sufere orice lipsă, să facă economie, să locuiască într-un loc ieftin şi sărăcăcios, să lucreze devreme şi târziu pentru cauza abia începută.” Manuscript Releases, vol. 21, pg. 246.

Noi ne aflăm în pragul lumii veşnice. Deoarece nelegiuirea abundă, dragostea celor mai mulţi se răceşte. În loc de aceasta, dragostea lui Dumnezeu, dragostea pentru curăţie, adevăr şi sfinţenie ar trebui să crească în inimile noastre. Creşterea răutăţii din jurul nostru ar trebui să trezească în noi cel mai serios zel şi cea mai puternică hotărâre.” The Review and Herald, 29 noiembrie 1881.

Miercuri 25 aprilie

4. EVITÂND ZELUL GREşIT ORIENTAT

a. Care sunt câteva căi prin care putem fi în pericol de a ne rătăci având un zel greşit orientat? Romani 10:1–3; 1 Corinteni 10:23.

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. (Romani 10:1-3).

Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. (1 Corinteni 10:23).

Când acei cărora le lipseşte Duhul şi puterea lui Dumnezeu intră întrun câmp nou, ei încep să acuze celelalte denominaţiuni, gândindu-se că îi pot convinge pe oameni de adevăr, prezentându-le incoerenţele bisericilor populare. Uneori poate este necesar să se vorbească despre aceste lucruri, dar în general aceasta creează numai prejudecată împotriva lucrării şi închide urechile multora care altfel ar fi putut să asculte adevărul. Dacă aceşti învăţători ar fi strâns legaţi de Hristos, ar avea înţelepciune divină să cunoască modul în care să se apropie de oameni.” Testimonies, vol. 4, pg. 536, engl. [Mărturia nr. 30, cap. Slujitorii lui Dumnezeu]

b. Ce a fost greşit în falsul zel al lui Iehu? 2 Împăraţi 10:16–19, 28–31.

si a zis: "Vino cu mine si vei vedea ravna mea pentru Domnul." L-a luat astfel in carul sau. Cand a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toti cei ramasi din Ahab in Samaria si i-a nimicit cu desavarsire, dupa cuvantul pe care-l spusese lui Ilie, Domnul. Apoi a strans tot poporul si le-a zis: "Ahab a slujit putin lui Baal, Iehu insa ii va sluji mult. Acum, chemati la mine pe toti prorocii lui Baal, pe toti slujitorii lui si pe toti preotii lui, fara sa lipseasca unul, caci vreau sa aduc o mare jertfa lui Baal: oricine va lipsi va muri." Iehu lucra cu viclenie, ca sa omoare pe toti slujitorii lui Baal. (2 Împăraţi 10:16–19).

Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, dar nu s-a abatut de la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca, n-a parasit viteii de aur din Betel si Dan. Domnul a zis lui Iehu: "Pentru ca ai adus bine la indeplinire ce este placut inaintea Mea si ai facut casei lui Ahab tot ce era dupa voia Mea, fiii tai pana la al patrulea neam vor sedea pe scaunul de domnie al lui Israel." Totusi Iehu n-a luat seama sa umble din toata inima lui in Legea Domnului Dumnezeului lui Israel; si nu s-a abatut de la pacatele in care tarase Ieroboam pe Israel. (2 Împăraţi 10:28–31).

Sunt mulţi a căror religie constă în activităţi. Ei vor să fie implicaţi şi au reputaţia că fac o lucrare mare în timp ce micile lucruri fermecătoare care contribuie la înfrumuseţarea unui caracter atrăgător de creştin sunt complet trecute cu vederea. Slujirea activă, agitată, care dă impresia despre cineva că face o lucrare minunată, nu este primită de Dumnezeu. Spiritul lui Iehu este cel care spune: ‘Vino şi vezi râvna mea pentru Domnul.’ Aceasta este satisfacerea de sine; ea hrăneşte un sentiment de mulţumire de sine; dar în tot acest timp sufletul poate fi întinat de pata ruşinoasă a egoismului nesupus, necontrolat.” The Signs of the Times, 20 noiembrie 1884.

Zelul creştin este controlat de principiu şi nu este spasmodic. El este serios, profund şi puternic, implicând întregul suflet şi trezind la lucru simţurile morale. Salvarea sufletelor şi interesele împărăţiei lui Dumnezeu sunt chestiuni de cea mai înaltă importanţă... Zelul creştin nu se va epuiza în discuţii, ci va simţi şi va acţiona cu putere şi eficienţă. Totuşi zelul creştin nu va acţiona de dragul de a fi văzut. Umilinţa va caracteriza fiecare effort şi va fi observată în fiecare lucrare. Zelul creştin va conduce la rugăciune sinceră şi umilă şi la credincioşie în datoriile căminului. În cercul familiei, se va vedea amabilitatea şi dragostea, bunăvoinţa şi compasiunea, care sunt întotdeauna roadele zelului creştin.” Testimonies, vol. 2, pg. 232, 233, engl. [Mărturia nr. 17, cap. Zelul creştin]

Joi 26 aprilie

5. EXEMPLUL LUI HRISTOS

a. Cum a fost împlinită în Hristos profeţia psalmistului despre zelul evlavios? Psalmii 69:9; Ioan 2:13–17; 4:34. Ce elemente ar trebui să învăţăm din zelul lui Hristos? 1 Corinteni 2:2-4.

Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. (Psalmii 69:9).

Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:13-17).

Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. (Ioan 4:34).

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. (1 Corinteni 2:2-4).

[Hristos] a trăit legea. Curăţia şi mila Sa, devotamentul Său faţă de adevăr şi zelul Său pentru slava lui Dumnezeu descoperă desăvârşirea legii.” The Review and Herald, 26 februarie 1901.

Hristos a declarat că mâncarea şi băutura lui erau să facă voia Tatălui Său. Zelul care vine printr-o astfel de sfinţire a adevărului îl face puternic pe credinciosul în adevăr pentru că el este depozitarul adevărului sacru şi, pe măsură ce el se împărtăşeşte din adevăr, el va fi un creştin util. Zelul ar trebui să fie întotdeauna lipsit de variaţii, manifestând o sfinţenie a caracterului.” - Manuscript Releases, vol. 10, pg. 131.

b. Ce apel face Hristos fiecăruia care trăieşte în era încropită a Laodiceei? Apocalipsa 3:19.

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! (Apocalipsa 3:19).

Când e vorba de slujba lui Dumnezeu, dau oamenii dovadă de acelaşi zel pentru lucrarea Lui pe care l-au manifestat în slujba lumii?” The Review and Herald, 12 iunie 1888.

În acest timp, când sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape, n-ar trebui ca zelul bisericii să–l întreacă până şi pe cel al bisericii timpurii? Zelul pentru slava lui Dumnezeu i-a mişcat pe ucenici să ducă mărturia pentru adevăr cu putere mare. Nu ar trebui ca acest zel să ardă în inimile noastre cu o dorinţă de a spune istoria despre iubirea răscumpărătoare, despre Hristos şi El răstignit? N-ar trebui ca puterea lui Dumnezeu să fie mai puternic

descoperită astăzi decât în timpul apostolilor?” Testimonies, vol. 7, pg. 33, engl. [secţ. I, cap. Extinzând biruinţa crucii, subcap. Aceeaşi putere trebuie să fie descoperită astăzi]

Vineri 27 aprilie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce avertisment ar trebui să luăm în seamă din pilda talanţilor?

2. Ce aspect din experienţa lui Iacov trebuie să ne însuşim - şi de ce?

3. Ce putem învăţa de la Ieremia, David şi primii apostoli?

4. Cum am putea manifesta simptome ale zelului greşit orientat?

5. Ce caracterizează un zel veritabil?